Care sunt obiectivele strategice ale Chinei în Europa? (I)

Comentând pe marginea impresionantei parade, cu formațiuni de husari călare și motocicliști, organizată la Paris de către Emmanuel Macron în onoarea lui Xi Jinping, cineva scria că, în mod ironic, un împărat francez avertiza că am face bine să lăsăm gigantul chinez să doarmă pentru că atunci când se va trezi, lumea se va zgudui (remarca i se atribuie lui Napoleon care i-ar fi spus asta unui diplomat englez care l-a vizitat în insula Sf. Elena în 1817) și iată, acum, gigantul venit la Paris este tratat ca un împărat. Primit și el în cursul vizitei de acum un an de la Beijing cu multă pompă, așa cum procedează întotdeauna China în cazul unor interlocutori privilegiați, președintele francez a dorit probabil să se revanșeze.

Destinațiile selectate de Xi în Europa – Franța, Serbia și Ungaria – au o puternică semnificație narativă, remarcă The Diplomat. Călătoria lui Xi, care vine după vizita cancelarului german Olaf Scholz la Beijing și înaintea celei a lui Vladimir Putin în China în cursul acestei luni, ilustrează ambițiile economice și geopolitice ale Chinei pentru care, ca și pentru Rusia, obiectivul strategic prioritar este decuplarea Europei de Statele Unite în contextul competiției globale sino-americane. Din acest punct de vedere întâlnirea cu Emmanuel Macron, care reiterase cu puțin timp înainte de călătoria lui Xi în Europa, în cursul unui discurs ținut la Universitatea Sorbona, demersul său mai vechi în favoarea „autonomiei strategice” a Europei, subliniind că Uniunea Europeană nu trebuie să fie un simplu „vasal” al Statelor Unite, ci să se poziționeze ca un actor geopolitic major de sine stătător, era evident o țintă privilegiată.

Este a treia vizită a liderului chinez în Europa. În cursul celei de 11 zile, din 2014, presa remarca faptul că întâlnirile private ale lui Xi cu Herman Van Rompuy și José Manuel Barroso, președinții de atunci ai Consiliului European, respectiv ai Comisiei Europene, și cu Martin Schulz, președintele Parlamentului European, au fost „mult mai deschise și mai libere decât se obișnuiește în astfel de ocazii”. Cu toate acestea, Xi nu a dorit nici atunci, după cum nu dorește nici acum, să-l ofenseze pe Vladimir Putin. Surse din UE dezvăluiau cu acel prilej că Xi nu a oferit „un răspuns deosebit de clar” cu privire la maniera în care China conciliază declarațiile sale repetate privind integritatea teritorială și neamestecul în afacerile interne ale altor state cu refuzul său continuu de a condamna anexarea Crimeei de către Rusia, aducând ca argument referirile la „complexitatea istorică a regiunii”.

Și următoarea călătorie a lui Xi pe continent, în 2019, când a vizitat Italia și Franța, a avut loc tot sub auspicii favorabile. Au fost semnate acorduri comerciale importante, între care un contract în beneficiul Franței pentru 300 de avioane Airbus în valoare de 30 de miliarde de euro. În timp ce la Roma a fost semnat un acord în urma căruia Italiei a devenit primul stat din G7 care adera la Inițiativa Beltand Road (BRI).

Între timp însă lucrurile s-au schimbat semnificativ. Au contribuit la asta atitudinea agresivă a diplomaților chinezi din perioada pandemiei (așa-numiții „woolf warriors”) și mai ales războiul din Ucraina care a diminuat considerabil, din rațiuni de securitate, dorința unei bune părți a statelor membre din Uniunea Europeană de a se detașa explicit de America din perspectiva competiției geopolitice a acesteia cu China. De pildă, în decembrie 2023, Italia a decis să abandoneze proiectul BRI refuzând să prelungească memorandumul semnat în urmă cu 5 ani. S-a destrămat și un alt mare proiect strategic al Chinei pentru Europa de Est, așa-numitul acord de cooperare 16+1 (care la un moment dat devenise chiar 17+1), după ce Lituania și Cehia nu numai că au decis să-l părăsească, ci să și dezvolte relații mai strânse cu Taiwanul.

În afară de asta, și acesta a fost al doilea obiectiv important al vizitei lui Xi în Europa, este acela de a discuta relațiile comerciale dintre China și UE. Are loc pe fondul declanșării la Bruxelles a unor măsuri punitive și investigații privitoare la corporațiile chinezești. Sunt vizate subvențiile din domeniile panourilor solare, turbinelor eoliene, trenurilor și al vehiculelor electrice, și practicile discriminatorii în cadrul licitațiilor publice chinezești pentru dispozitive medicale. La care se adaugă deschiderea unei proceduri oficiale împotriva aplicației de socializare TikTok pentru presupuse încălcări ale Legii privind serviciile digitale și descinderi la sediile din Polonia și Țările de Jos ale producătorului chinez de echipamente de supraveghere Nuctech.

„S-au dus zilele de glorie ale globalizării economice, când China era văzută ca o destinație indispensabilă pentru investiții”, remarcă Yu Jie de la Chatham House. „În prezent, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina, starea de spirit dominantă în rândul multor lideri europeni este «de risc» – mutarea investițiilor și a lanțurilor de aprovizionare departe de-a doua cea mai mare economie a lumii. Competiția geopolitică prelungită a Chinei cu Statele Unite a redus dorința de a alege Beijingul ca țintă pentru partenerii și consumatorii europeni.”

În afară de demersul de erodare a legăturilor transatlantice, China urmărește în paralel și subminarea unității în interiorul UE. Unde există destule falii. Precum interesele strategice în materie de securitate a majorității țărilor din Europa de Est pentru care din acest motiv relația cu America este esențială, care vin în coliziune cu anti-americanismul marcant din Franța și Germania și mai ales cu proiectul „Europei suverane” drag Parisului.

Nici relațiile franco-germane din acest moment nu arată bine, inclusiv din perspectiva viziunii celor două țări față de cele cu China. La Berlin prioritară este protejarea intereselor industriei germane de teama contramăsurilor chinezești. Mai ales industria auto, pentru care piața chineză este extrem de importantă (în jur de 40% din vânzările Volkswagen sunt în China) se simte masiv amenințată de automobilele electrice chinezești care, în afară de subvențiile din partea statului, dispun de lanțuri de producție eficiente, puternic integrate. Este motivul pentru care, probabil sub presiunea corporațiilor germane, Olaf Scholz a decis să meargă singur la Beijing (cu un an în urmă, Macron se dusese însoțit de Ursula von der Leyen). Însă cancelarul german nu a obținut mare lucru. China a ridicat restricțiile privind importurile de carne de vită și mere, dar a refuzat să cedeze în ceea ce privește problema supra-capacității, justificând că exporturile chinezești de tehnologie ecologică „au îmbogățit oferta globală, au redus presiunea inflaționistă, și au contribuit în mare măsură și la răspunsul la schimbările climatice”. Asta în timp ce China lansează 2-3 centrale electrice pe cărbune în fiecare lună!

De partea cealaltă, Macron a încercat, spre deosebire de Scholz, care deși a fost invitat nu a venit la Paris, însă s-a întâlnit la Berlin cu Macron înaintea venirii lui Xi, să dea întâlnirii bilaterale franco-chineze o dimensiune europeană vizibilă prin participarea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la o reuniune trilaterală. Cu o agendă dominată de sprijinul Beijingului pentru Rusia în războiul din Ucraina, și chestiunea exporturilor subvenționate chineze, în special în sectorul vehiculelor electrice și energiei regenerabile. Europenii se plâng că din cauza excesului de producție companiile chinezești, cu sprijinul statului, invadează piața europeană cu prețuri de dumping eliminându-și astfel concurenții de pe continent.

Publicitate și alte recomandări video