Care sunt obiectivele strategice ale Chinei în Europa? (II)

Însă nici parada grandioasă de întâmpinare din Paris și nici cadourile primite, alese simbolic, între care două sticle de coniac, un Hennessy XO și un Louis XIII de la Remy Martin, și o poșetă pentru soția lui Xi, nu au părut să aibă mare efect asupra liderului chinez. Presa a vorbit despre „diplomația coniac” pentru că răspunsul Beijingului la investigațiile UE privind practicile comerciale chinezești a fost să deschidă la rândul său o investigație vizând exporturile europene de brandy. E un déjà-vu. Cu câțiva ani în urmă, ca reacție la tarifele ridicate aplicate de UE față exporturile chinezești de panouri fotovoltaice, tot din motive de dumping, China a impus tarife prohibitive la vinurile franțuzești și spaniole.

Macron a evitat să pună pe agendă subiecte sensibile. Precum Taiwanul, operațiunile de interferență chineză în politica europeană, spionajul sau sancțiunile aplicate unor deputați europeni critici la adresa Beijingului. Deși în ultimii patru ani, Taiwanul s-a dovedit un partener important pentru Europa, în special în ceea ce privește necesitatea crucială de a diversifica lanțurile de aprovizionare cu semiconductori.

Însă liderul chinez a oferit puține concesii. A negat că ar exista o „problemă de supra-capacitate” chineză și a reiterat doar apelurile generale la negocieri pentru a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. „Atât comerțul, cât și relațiile cu Rusia sunt nenegociabile pentru China. Macron nu putea obține nimic pe aceste fronturi”, este de părere ShirleyYu, de la London School of Economics. Subliniind totuși că vizita a consolidat relația personală a lui Macron cu Xi, una care face parte din strategia liderului francez de a face din Franța un partener crucial pentru toate puterile mondiale emergente. Macron împărtășește o viziune comună cu Xi că hegemonia Statelor Unite – inclusiv asociarea Europei la politica externă a SUA – trebuie înlocuită cu o ordine globală multipolară. Vizitele recente ale lui Macron în India și Brazilia „dovedesc că Franța dorește să rămână în fruntea acestei schimbări globale”, a mai subliniat ea. O ordine multipolară, în viziunea Chinei și a Rusiei, înseamnă în principal recunoașterea dreptului lor legitim de a-și delimita sfere de influență în regiunile lor de interes.

Pentru ambele părți, miza relațiilor comerciale UE-China este una majoră. Schimburile comerciale reciproce au crescut cu 900% din 2001, când China a aderat la Organizația Mondială a Comerțului, până la $927 miliarde în 2022. Din care cele cu Germania reprezintă mai mult de un sfert. Numai că în același timp și deficitul pe comerțul cu bunuri al UE în raport cu China a crescut în ultimele două decenii de la $46 de miliarde în 2001 la $315 miliarde. Investițiile străine directe chineze în UE sunt concentrate în principal în trei țări: Franța, Germania și Ungaria. Ultima țară fiind o destinație privilegiată prin intermediul căreia China poate obține acces liber către piața europeană, fără obstacole tarifare sau alte restricții, motiv pentru care a și fost inclusă în traseul vizitei lui Xi Jinping. Lucru important pentru Beijing pentru că pare puțin probabil ca atmosfera generală a relațiilor cu UE să se modifice semnificativ după vizita lui Xi.

După cum subliniază un editorial din Financial Times, acesta pare să nu fi oferit nici o concesie nici cu privire la preocupările comerciale ale UE – în ceea ce privește capacitatea excedentară a Chinei în domeniul vehiculelor electrice și al tehnologiilor ecologice, al subvențiilor industriale și al accesului pe piață, și nici nu s-a angajat să restricționeze sprijinul pentru Rusia cu comerțul cu bunuri cu dublă utilizare.

„După ce călătoria cancelarului german Olaf Scholz la Beijing, luna trecută, a scos în evidență cât de dependentă este economia germană de China, Xi părea să creadă că poate evita riscul barierelor tarifare exploatând liniile de ruptură din Europa”, scrie The Economist. Însă, subliniază săptămânalul britanic, el probabil „subestimează măsura în care majoritatea țărilor UE văd acum China atât ca pe o amenințare la adresa securității, exacerbată de legăturile sale tot mai strânse cu Rusia, cât și ca pe o amenințare economică, având în vedere potențialul său de a submina producția industrială europeană”.

Dar dacă UE prezintă un mare interes pentru Beijing în planul schimburilor comerciale, chinezii nu o iau în serios ca actor geopolitic, o consideră un fel de anexă a Statelor Unite. În cursul unui dialog pe podcastul Sinica, Da Wei, directorul unui think tank de Universitatea Tsinghua din Beijing, vorbea despre faptul că elitele din China, și chiar în general publicul mai larg, este preocupat obsesiv de relațiile cu Statele Unite, în mult mai mare măsură decât cel american, pentru care alte chestiuni, economia și imigrația, de pildă, sunt mai importante. Spre deosebire de cele cu UE, în cazul cărora principala miză este erodarea legăturilor transatlantice și exploatarea schimburilor comerciale reciproce. „Chinei îi place să afirme că vrea o «Europă puternică»”, scrie Le Monde. „Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Scopul său este de a slăbi democrațiile occidentale, subminând astfel cât mai mult posibil relația transatlantică și chiar Uniunea Europeană însăși.”

În această cheie trebuie citită și alegerea Serbiei și Ungariei pe traseul vizitei lui Xi Jinping în Europa. Ambele fac parte din proiectul BRI și sunt văzute ca puncte de influență ale Chinei în Balcanii de Vest și în interiorul Uniunii Europene. De pildă Ungaria, dar și Grecia au blocat demersuri de a introduce rezoluții critice ale UE la adresa Chinei, cum a fost cea după o decizie a Tribunalului de la Haga care condamna China pentru comportamentul agresiv din Marea Chinei de Sud, decizie ignorată și contestată agresiv de Beijing, sau legată de represiunea brutală a protestelor din Hong Kong. China preferă să cultive relații bilaterale cu state din UE, mult mai ușor de dominat, spre deosebire de cea cu Uniunea în ansamblu. În plus, abordarea bilaterală afectează coeziunea UE atât în chestiuni de natură comercială, cât și în cazul unora de genul celor menționate mai sus.

Bertram Lang, cercetător asociat la Universitatea Goethe din Frankfurt, specializat în politica externă a Chinei, subliniază că țările din turneul lui Xi – Franța, Serbia și Ungaria – au toate „relații bilaterale speciale” cu Beijingul. Liderii chinezi au împărțit Europa în două tabere: „țări prietenoase și țări neprietenoase”. În această călătorie au dorit să pună accentul pe relațiile cu primele.

Pentru China, Serbia, unde Xi a fost primit în triumf de zeci de mii de oameni fluturând steagurile celor două țări (în Serbia, China se bucură de o percepție pozitivă în proporție de 85%), este importantă pentru locația sa geostrategică în regiunea Balcanilor de Vest aflată pe traseul care leagă portul Pireu, pe care chinezii l-au cumpărat exploatând maniera mioapă în care UE a gestionat criza din Grecia din 2015. Dintre cele 61 de proiecte chinezești evaluate la peste $21 miliarde din Balcani, cel mai important este modernizarea căii ferate de mare viteză Belgrad-Budapesta care ar urma să fie ulterior prelungită până la Atena.

Dar un alt motiv pentru care liderul chinez s-a dus la Belgrad, a doua oară în ultimii cinci ani, este pentru a marca 25 de ani de la bombardarea, din greșeală, a ambasadei Chinei în timpul atacurilor NATO din 1999, în timpul crizei din Kosovo. Xi a amintit asta într-un editorial din presa din Serbia. Iar în cursul unei ceremonii de semnare a unor acorduri bilaterale a spus că „prietenia chinezo-sârbă a fost consolidată prin extraordinara noastră luptă comună pentru a promova pacea și dezvoltarea lumii, prin sângele și viețile celor două popoare”. Din acest punct de vedere Belgradul era un teritoriu ideal pentru o retorică comună anti-occidentală, în principal anti-americană.

Un alt editorial al lui Xi, apărut în presa maghiară, prezenta Ungaria, ultima destinație de pe traseul vizitei sale în Europa, drept „ținta numărul unu pentru investițiile Chinei în Europa de Est”. Guvernul Orban vrea să transforme țara într-un centru logistic de prim rang, printr-un demers masiv de re-industrializare, scrie Wall Street Journal. În afară de obiectivele economice, Viktor Orban are și mize politice. Investițiile substanțiale chineze diminuează semnificativ capacitatea Bruxelles-ului, cu care se află într-un conflict deschis, de a face presiuni de natură financiară asupra Ungariei, blocând de pildă tranșe din Programul de reziliență.

Orban a fost primul lider al Uniunii Europene care a aderat la proiectul BRI. Se preconizează ca totalul investițiior chinezești în Ungaria să ajungă la $16 miliarde. Ambiția majoră a Budapestei este de a intra în competiție directă cu industria auto germană pe segmentul automobilelor electrice. Compania chineză Contemporary Amperex Technology construiește în Ungaria o fabrică de baterii pentru vehicule electrice în valoare de $7,8 miliarde, iar BYD, cel mai mare producător de mașini electrice din China, construiește, de asemenea, o fabrică în orașul Szeged din sudul Ungariei. În plan mai este o altă fabrică de mașini electrice în Debrecen.

Toate aceste inițiative sunt parte a unei strategii pe termen lung a Chinei de a submina unitatea UE în paralel cu creșterea influenței sale în unele state membre cărora le oferă relații privilegiate din perspectiva investițiilor și schimburilor comerciale.

Publicitate și alte recomandări video