anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Casa „Vieţii Româneşti”

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

Săptămâna trecută, într-o entuziastă adunare electorală, a fost inaugurat un vis. Proaspăt restaurat pe consistente fonduri europene, un imobil aflat pe Lista Monumentelor Istorice, deşi încă pustiu, ne-a fost zgomotos „marketizat” drept un posibil, viitor, centru de interes al Iaşului cultural. Ca istoric, îmi face o deosebită plăcere să reîmprospătez memoria amnezicilor:

În vara anului 2009, scriam entuziast la ziar despre o curajoasă şi sanitară decizie a proaspătului ales preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, Constantin Simirad, de a orchestra o represiune legală împotriva unor lichele care, cu complicitate politică, puseseră laba pe un imobil istoric, cu semnificaţii adânci identitare, luminoase şi întunecate, pentru ieşeni. Auzind de intenţia Direcţiei pentru Cultură Iaşi de a cere deschiderea unui dosar penal pentru distrugere de monument şi realizând că imobilul din strada Vasile Alecsandri nr. 6, care fusese naţionalizat în anii 50, făcea parte, de drept, din patrimoniul public al statului administrat de Consiliul Judeţean, Constantin Simirad îi scoate în şuturi pe derbedeii care parazitau proprietatea comunităţii ieşene, după o reţetă care a sufocat tumoral averea statului din ţara noastră în ultimele trei decenii. Deşi nu eram un suporter necondiţionat al fostului primar al Iaşului, în mod evident singurul politician local carismatic de până acum, dar cu o moştenire civică şi politică mai curând controversată, nu am ezitat atunci să public un articol laudativ, din care aş relua următorul fragment, spre neuitare. Sau, vorba cronicarului, „să să ştie!”.

„Imobilul de patrimoniu (pentru care am intrat pentru singura oară în viaţa mea într-o sală de judecată, târât samavolnic de cei care transferaseră hoţeşte casa în patrimoniul unor srl-uri, pentru nemaiauzitul «abuz» că semnasem o adresă, perfect legală, prin care confirmam statutul de monument protejat al construcţiei) a avut iniţial proprietari evrei (Joseph Leff - 1896; Leon Leff - 1904; Sofia Wechsman - 1909; N.E. Eisen - 1910), fiind apoi cumpărat, pe 20 august 1914, de «Viaţa Românească», societate culturală condusă de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu. Conform documentaţiei de la Arhivele Naţionale, studiată de mine încă din 19941, se regăseşte în dosarul Primăriei Iaşi adresa 23789 / 13 oct. 1920, însoţită de planurile casei, prin care «Institutul de Arte Grafice şi Editură - Librărie şi Papetărie - Viaţa Românescă, Societate Anonimă cu capital subscris de 20 milioane lei, Str. V. Alecsandri nr. 32, Tel. Iaşi no. 421, cu trei sucursale în Bucureşti (Calea Victoriei 37; Str. Lipscani 88; Matei Millo 6) Tel. 15-88» [cf. antetului, s.m.] cere autorizaţie de construcţie pentru reparaţiile casei. Aici s-au desfăşurat şedinţele de redacţie şi întâlnirile culturale ale «Vieţii Româneşti» până în 1934 când clădirea este cumpărată (cf. actului de vânzare-cumpărare nr. 34553 / 1934) de către Ministerul de Interne pentru Legiunea de Jandarmi şi apoi pentru Chestura de Poliţie fiind naţionalizată ulterior de către comunişti prin HG nr. 92/1950. De la această dată, imobilul a intrat în proprietatea statului fiind dat apoi în administrare, succesiv, mai multor societăţi de stat.

Toată această mini fişă istorică are tâlcul ei. Această splendidă clădire de patrimoniu a fost vandalizată după 1990 de câteva societăţi comerciale nou inventate, desprinse din fosta «Mica Industrie» comunistă cu sprijinul unor personaje influente în acei ani (precum secretarul general al Prefecturii, Nicolae Pepelea sau echipa ţărănistă pusă de Vasile Lupu la Fondul Proprietăţii Statului) beneficiind şi de nechibzuinţa ulterioară a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, Lucian Flaişer (cel care a cedat cu o suspectă generozitate şi clădirile de interes public ale Muzeului Teatrului sau ale Centrului Cultural German). Ea este o mărturie vie a iresponsabilităţii şi a jafului orchestrat de politicieni fără scrupule asupra reperelor noastre istorice şi culturale, cele care ar trebui să ne dea, finalmente, un sens identitar. Ceea ce e mai trist e faptul că acest proces de ruinare deliberată a casei nu a fost curmat nici de instituţiile abilitate (Poliţie şi Procuratură) care ar fi trebuit să instrumenteze, la desele sesizări ale Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional, dosarul penal de distrugere de monument. Nu în ultimul rând, se cuvine menţionat exemplul de manual pe care acest caz îl oferă asupra ineficienţei legislative şi a mecanismului gripat al justiţiei: peste zece ani de tărăgănări ale proceselor până la verdictul final, datorate subterfugiilor inventate de cei care ocupau abuziv casa.

Cum mă simt legat de destinul acestui imobil (în perioada 1994-1996 am încercat în van, dar cu sprijinul unor oameni care merită elogiaţi şi azi, precum Ştefan Oprea, Constantin Simirad, Ion Amihaesei, Dan Gâlea, Viorel Mărginean, Victor Opaschi, să construiesc aici un Centru European de Cultură) mă grăbesc deci să salut curajul şi hotărârea cu care Constantin Simirad a pus piciorul în prag şi a expulzat neaveniţii din această bijuterie arhitectonică a Iaşului. Avându-l în dreapta sa pe Cezar Rebenciuc, un arhitect-şef dinamic şi cu o nepreţuită experienţă în domeniul monumentelor, precum şi, îndrăznesc să sper, un ministru al culturii tânăr, de anvergură europeană, legat organic de istoria Iaşului [era vorba de Toader Paleologu, n.m.], preşedintele Consiliului Judeţean poate declanşa o atât de necesară operaţiune de salvare şi restaurare a unei case emblematice a Iaşului cultural. Iar dacă vrea cumva un sprijin dezinteresat în creionarea unei viziuni de regândire a acestui spaţiu pentru ctitorirea unui complex european de cultură care să includă şi un memorial al victimelor pogromului de la Iaşi, asasinate în iunie 1941 în curtea şi beciurile acestei case, m-aş bucura să-i readuc în memorie detaliile proiectului de H.G. pentru susţinerea căruia, în urmă cu 15 ani, semna entuziast, dar care a fost oprit pe masa guvernului de tovarăşul Octav Cozmâncă.”

Ce-ar mai fi de spus? Doar să-i ţinem pumnii lui Lucian Teodorovici şi echipei de profesionişti de la Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi că vor fi lăsaţi în pace să facă acolo un reper cultural şi istoric serios, de secol XXI, finanţat corespunzător şi fără ingerinţe politice supărătoare. Continui totuşi să cred că ceea ce schiţasem eu în urmă cu două decenii şi jumătate, un centru european de cultură, cu rezidenţe şi spaţii expoziţionale, care explora conceptual tema vieţii româneşti cu latura ei subterană, întunecată (memorialul pogromului!) şi cu cea deschisă, construită, de celebrare creativă, supraterană, vie, în dialog cu toate culturile contemporane ar putea constitui un cadru mult mai subtil şi mai larg de inovare instituţională, decât un simplu „bazar muzeal”. Poate vom trăi şi vom vedea!

1 Dar în mod evident ignorată de cei care au prezentat istoricul clădirii la inaugurare

2 Numărul străzii a variat în funcţie de planurile urbanistice din diverse epoci de la 3 la 6 şi 10

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Alexandru LĂZESCU

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Pentru Germania gazoductul şi relaţiile cu Rusia par să aibă prioritate în faţa intereselor de securitate ale Europei de Est şi legăturilor transatlantice.

Filmuletul zilei

opinii

Pe faţă şi pe dos

Nichita DANILOV

Pe faţă şi pe dos

Dincolo de ieşirea în aparenţă viscerală şi acuzaţiile halucinante ale preşedintelui Iohannis la adresa PSD-ului, ghicim un calcul politic rece. Atacând PSD-ul, dar şi UDMR-ul, preşedintele Iohannis a făcut o mişcare neaşteptată pe tabla de şah a spectrului politic românesc.

Patru pastile de vară covidată

Michael ASTNER

Patru pastile de vară covidată

Of de feisbuchist răzvrătit

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Sorin CUCERAI

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Fiindcă suntem deja în august şi ca să mai uităm de pandemie, le propun cititorilor mei un joc intelectual: cum ar fi posibil un stat minimal? Nu pentru că aş milita în favoarea unui astfel de stat, ci mai degrabă ca un joc cu mărgelele de sticlă.

pulspulspuls

Hopaa: ce avem noi aicea?

PULS

Hopaa: ce avem noi aicea?

Iacătă, stimaţi telespectatori şi simpatice telespectatoriţe, ce a putut surprinde pe una din străduţele lăturalnice din zona domiţilului, alaltăseară, în timpul preumblărilor de după cină recomandate de medic pentru digestie, amicul nostru Archibald Tănase! 

Caricatura zilei

LetsKanya

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.