Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Casa „Vieţii Româneşti”

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

Săptămâna trecută, într-o entuziastă adunare electorală, a fost inaugurat un vis. Proaspăt restaurat pe consistente fonduri europene, un imobil aflat pe Lista Monumentelor Istorice, deşi încă pustiu, ne-a fost zgomotos „marketizat” drept un posibil, viitor, centru de interes al Iaşului cultural. Ca istoric, îmi face o deosebită plăcere să reîmprospătez memoria amnezicilor:

În vara anului 2009, scriam entuziast la ziar despre o curajoasă şi sanitară decizie a proaspătului ales preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, Constantin Simirad, de a orchestra o represiune legală împotriva unor lichele care, cu complicitate politică, puseseră laba pe un imobil istoric, cu semnificaţii adânci identitare, luminoase şi întunecate, pentru ieşeni. Auzind de intenţia Direcţiei pentru Cultură Iaşi de a cere deschiderea unui dosar penal pentru distrugere de monument şi realizând că imobilul din strada Vasile Alecsandri nr. 6, care fusese naţionalizat în anii 50, făcea parte, de drept, din patrimoniul public al statului administrat de Consiliul Judeţean, Constantin Simirad îi scoate în şuturi pe derbedeii care parazitau proprietatea comunităţii ieşene, după o reţetă care a sufocat tumoral averea statului din ţara noastră în ultimele trei decenii. Deşi nu eram un suporter necondiţionat al fostului primar al Iaşului, în mod evident singurul politician local carismatic de până acum, dar cu o moştenire civică şi politică mai curând controversată, nu am ezitat atunci să public un articol laudativ, din care aş relua următorul fragment, spre neuitare. Sau, vorba cronicarului, „să să ştie!”.

„Imobilul de patrimoniu (pentru care am intrat pentru singura oară în viaţa mea într-o sală de judecată, târât samavolnic de cei care transferaseră hoţeşte casa în patrimoniul unor srl-uri, pentru nemaiauzitul «abuz» că semnasem o adresă, perfect legală, prin care confirmam statutul de monument protejat al construcţiei) a avut iniţial proprietari evrei (Joseph Leff - 1896; Leon Leff - 1904; Sofia Wechsman - 1909; N.E. Eisen - 1910), fiind apoi cumpărat, pe 20 august 1914, de «Viaţa Românească», societate culturală condusă de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu. Conform documentaţiei de la Arhivele Naţionale, studiată de mine încă din 19941, se regăseşte în dosarul Primăriei Iaşi adresa 23789 / 13 oct. 1920, însoţită de planurile casei, prin care «Institutul de Arte Grafice şi Editură - Librărie şi Papetărie - Viaţa Românescă, Societate Anonimă cu capital subscris de 20 milioane lei, Str. V. Alecsandri nr. 32, Tel. Iaşi no. 421, cu trei sucursale în Bucureşti (Calea Victoriei 37; Str. Lipscani 88; Matei Millo 6) Tel. 15-88» [cf. antetului, s.m.] cere autorizaţie de construcţie pentru reparaţiile casei. Aici s-au desfăşurat şedinţele de redacţie şi întâlnirile culturale ale «Vieţii Româneşti» până în 1934 când clădirea este cumpărată (cf. actului de vânzare-cumpărare nr. 34553 / 1934) de către Ministerul de Interne pentru Legiunea de Jandarmi şi apoi pentru Chestura de Poliţie fiind naţionalizată ulterior de către comunişti prin HG nr. 92/1950. De la această dată, imobilul a intrat în proprietatea statului fiind dat apoi în administrare, succesiv, mai multor societăţi de stat.

Toată această mini fişă istorică are tâlcul ei. Această splendidă clădire de patrimoniu a fost vandalizată după 1990 de câteva societăţi comerciale nou inventate, desprinse din fosta «Mica Industrie» comunistă cu sprijinul unor personaje influente în acei ani (precum secretarul general al Prefecturii, Nicolae Pepelea sau echipa ţărănistă pusă de Vasile Lupu la Fondul Proprietăţii Statului) beneficiind şi de nechibzuinţa ulterioară a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, Lucian Flaişer (cel care a cedat cu o suspectă generozitate şi clădirile de interes public ale Muzeului Teatrului sau ale Centrului Cultural German). Ea este o mărturie vie a iresponsabilităţii şi a jafului orchestrat de politicieni fără scrupule asupra reperelor noastre istorice şi culturale, cele care ar trebui să ne dea, finalmente, un sens identitar. Ceea ce e mai trist e faptul că acest proces de ruinare deliberată a casei nu a fost curmat nici de instituţiile abilitate (Poliţie şi Procuratură) care ar fi trebuit să instrumenteze, la desele sesizări ale Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional, dosarul penal de distrugere de monument. Nu în ultimul rând, se cuvine menţionat exemplul de manual pe care acest caz îl oferă asupra ineficienţei legislative şi a mecanismului gripat al justiţiei: peste zece ani de tărăgănări ale proceselor până la verdictul final, datorate subterfugiilor inventate de cei care ocupau abuziv casa.

Cum mă simt legat de destinul acestui imobil (în perioada 1994-1996 am încercat în van, dar cu sprijinul unor oameni care merită elogiaţi şi azi, precum Ştefan Oprea, Constantin Simirad, Ion Amihaesei, Dan Gâlea, Viorel Mărginean, Victor Opaschi, să construiesc aici un Centru European de Cultură) mă grăbesc deci să salut curajul şi hotărârea cu care Constantin Simirad a pus piciorul în prag şi a expulzat neaveniţii din această bijuterie arhitectonică a Iaşului. Avându-l în dreapta sa pe Cezar Rebenciuc, un arhitect-şef dinamic şi cu o nepreţuită experienţă în domeniul monumentelor, precum şi, îndrăznesc să sper, un ministru al culturii tânăr, de anvergură europeană, legat organic de istoria Iaşului [era vorba de Toader Paleologu, n.m.], preşedintele Consiliului Judeţean poate declanşa o atât de necesară operaţiune de salvare şi restaurare a unei case emblematice a Iaşului cultural. Iar dacă vrea cumva un sprijin dezinteresat în creionarea unei viziuni de regândire a acestui spaţiu pentru ctitorirea unui complex european de cultură care să includă şi un memorial al victimelor pogromului de la Iaşi, asasinate în iunie 1941 în curtea şi beciurile acestei case, m-aş bucura să-i readuc în memorie detaliile proiectului de H.G. pentru susţinerea căruia, în urmă cu 15 ani, semna entuziast, dar care a fost oprit pe masa guvernului de tovarăşul Octav Cozmâncă.”

Ce-ar mai fi de spus? Doar să-i ţinem pumnii lui Lucian Teodorovici şi echipei de profesionişti de la Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi că vor fi lăsaţi în pace să facă acolo un reper cultural şi istoric serios, de secol XXI, finanţat corespunzător şi fără ingerinţe politice supărătoare. Continui totuşi să cred că ceea ce schiţasem eu în urmă cu două decenii şi jumătate, un centru european de cultură, cu rezidenţe şi spaţii expoziţionale, care explora conceptual tema vieţii româneşti cu latura ei subterană, întunecată (memorialul pogromului!) şi cu cea deschisă, construită, de celebrare creativă, supraterană, vie, în dialog cu toate culturile contemporane ar putea constitui un cadru mult mai subtil şi mai larg de inovare instituţională, decât un simplu „bazar muzeal”. Poate vom trăi şi vom vedea!

1 Dar în mod evident ignorată de cei care au prezentat istoricul clădirii la inaugurare

2 Numărul străzii a variat în funcţie de planurile urbanistice din diverse epoci de la 3 la 6 şi 10

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri