Casele frumoase nu pot fi demolate? Instanța, obligată să răspundă la o întrebare rar auzită

Pe de o parte, un investitor imobiliar intenționează să construiască o „locuință colectivă mică”. De cealaltă, Direcția pentru Cultură invocă faptul că, deși casa nu este monument istoric, are o valoare arhitecturală deosebită, fiind reprezentativă pentru Copoul interbelic.

Casa nu era înscrisă pe lista monumentelor istorice

Direcția Județeană pentru Cultură a fost chemată în judecată de SC Melissen Medical SRL în iulie anul trecut, firma solicitând obligarea Direcției la emiterea unui aviz favorabil pentru demolare. Imobilul vizat era o casă situată pe aleea Grigore Ghica Vodă nr. 52, în spatele bisericii Sf. Nicolae din Copou. Avizul necesar desființării construcției fusese solicitat de ultima proprietară a casei, în iunie 2021. În decembrie, Comisia Zonală a Monumentelor Istorice (CZMI) a respins cererea, cu motivarea că, deși casa nu era înscrisă pe lista monumentelor istorice, avea o valoare ambientală și arhitecturală deosebită. Prin demolarea ei, era modificat caracterul zonei, în care imobilele sunt preponderent case. O lună mai târziu, Comisia Națională a Monumentelor Istorice întorcea însă decizia CZMI, cu patru voturi la unul, aprobând contestația depusă de proprietară. În mai 2022, casa și terenul de 819 mp pe care era amplasată își schimbau proprietara, fiind cumpărată de SC Melissen Medical SRL. Firma s-a adresat instanței, acuzând DJC de comiterea unui abuz prin faptul că refuza în continuare eliberarea avizului privind demolarea.

S-a invocat că locuința era situată în situl arheologic Centrul istoric

În apărarea deciziei de a împiedica demolarea casei, reprezentanții DJC au afirmat că CNMI era un organism științific, care analizase contestația doar sub aspect tehnic. Decizia sa era doar o propunere, pe care autoritatea locală putea sau nu să o ia în considerare. În plus, casa era situată în situl arheologic Centrul istoric, Curtea Domnească. Era necesară o declasare parțială, pentru a se putea face descărcarea de sarcină arheologică. În plus, DJC reclamase Serviciului de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului Poliției Județene faptul că lucrările de demolare a imobilului începuseră fără autorizație. În lipsa unei soluții date de anchetă, DJC nu putea emite un aviz favorabil pentru demolare.

Argumentele DJC au fost respinse de magistrații Tribunalului. Aceștia au invocat prevederea legală conform căreia, „în urma soluţionării contestaţiei, de către Biroul Comisiei (CNMI, n.r.), autoritatea care a emis avizul ori comunicarea de respingere a avizului va elabora răspunsul sau va emite avizul respectiv, cu includerea propunerilor Biroului Comisiei”. Judecătorii au apreciat că, în condițiile în care CNMI admisese contestația împotriva deciziei Comisiei Zonale, Direcția pentru Cultură era obligată să emită avizul solicitat, de aprobare a demolării. Comisia Națională nu era un simplu organism profesional, ale cărui opinii puteau fi ignorate. Atitudinea DJC reprezenta un refuz nejustificat de emitere a avizului, prin depășirea competențelor atribuite de lege. DJC nu avea dreptul să recurgă la o apreciere proprie contrară celor decise în urma soluționării contestației de către CNMI.

Procesul dintre părți a ajuns la Curtea de Apel

În plus, DJC nu putea solicita efectuarea unei proceduri de declasare, câtă vreme casa nu fusese niciodată clasată ca monument istoric. Ancheta poliției, declanșată la solicitarea DJC era o chestiune distinctă de fondul problemei, respectiv emiterea avizul de demolare. Hotărârea Tribunalului, de obligare la emiterea avizului favorabil pentru demolare a fost contestată de către DJC în fața instanței superioare. Dosarul a intrat pe rolul Curții de Apel. La termenul de judecată de ieri, s-a dispus amânarea dezbaterilor, pentru solicitarea unor relații din partea Ministerului Culturii. Următorul termen de judecată se va desfășura la începutul lunii noiembrie.

Publicitate și alte recomandări video