Citește integral ediția nr. 26 a Ziarului de Sănătate

Niciun tratament nu a reușit să eradicheze hepatita C din lume. Boala duce la 300.000 de decese anual, și este una dintre principalele cauze ale cancerului hepatic.

Într-o nouă cercetare, publicată recent în revista Nature, o echipă de oameni de știință danezi prezintă modul în care se combină două proteine de înveliș. Aranjamentul molecular al acestor proteine le permite să infecteze celulele și să se sustragă detectării de către anticorpii neutralizanți. Deși structura proteinei este diferită, aceasta acționează similar cu proteina spike a coronavirusului în penetrarea și deturnarea controlului asupra celulelor umane.

Această descoperire are implicații uriașe pentru modul de abordare a dezvoltării unui vaccin împotriva hepatitei C.

„Suntem primii care identificăm complexul de proteine de la suprafața virusului hepatitei C care îi permite acestuia să se lege de celulele noastre”, a declarat Jannick Prentø, autor principal al studiului și profesor asociat la Universitatea din Copenhaga.

„Această cunoaștere a structurii complexului proteic ne va permite să concepem candidați la vaccin care pot împiedica virusul să infecteze celulele”, adaugă Elias Augestad, postdoctorand la Universitatea din Copenhaga și coautor principal al studiului.

Înțelegerea complexului proteic și a modului în care virusul hepatitei C infectează celulele reprezintă ultimul pas cheie în conceperea unui vaccin.

În mod ideal, vaccinul propus ar antrena sistemul imunitar să identifice complexul proteic al hepatitei C, determinând eliberarea de anticorpi neutralizanți. Acești anticorpi s-ar lega apoi de complexul proteic, făcându-l incapabil să se lege de celule și să le infecteze.

„Exprimarea și eliminarea complexului proteic este extrem de dificilă, motiv pentru care nu a mai fost realizată până acum. Structura acestor proteine de pe suprafața virusului hepatitei C le face extrem de vulnerabile”, explică Prentø.

Cercetătorii nu știau cu ce au de-a face și, prin urmare, ori de câte ori cineva încerca să reproducă aceste structuri proteice în laborator, acestea se destrămau înainte de a avea șansa de a le studia.

Potrivit autorilor, reproducerea și studierea complexelor proteice din virusurile hepatitei C este necesară pentru dezvoltarea vaccinurilor. Întrucât oamenii de știință cunosc acum mai bine structura care face virusul hepatitei C atât de infecțios, speranța unui vaccin este mai aproape ca niciodată.

Rezumatul cercetării

Cercetătorii au studiat structura proteinelor de pe suprafața virusului hepatitei C (VHC). Ei au folosit un microscop special numit microscop crioelectronic pentru a obține imagini foarte detaliate ale acestor proteine. Pentru a face acest lucru, ei au trebuit mai întâi să producă și să purifice proteinele în laborator. Apoi au înghețat foarte rapid proteinele și le-au fotografiat. Folosind computerele, au combinat aceste imagini pentru a crea un model 3D al proteinelor.

Rezultate cheie

Studiul a arătat că proteinele de suprafață ale VHC, numite E1 și E2, formează perechi care se unesc apoi câte două. Această structură ajută la explicarea modului în care virusul evită detectarea de către sistemul imunitar al organismului. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, modul în care sunt aranjate anumite părți ale acestor proteine, care până acum erau greu de văzut, inclusiv o parte care ar putea ajuta virusul să intre în celulele umane. Cunoștințele despre aceste structuri ar putea ajuta oamenii de știință să conceapă vaccinuri mai bune împotriva VHC.

Limitările studiului

Proteinele au fost studiate în afara virusului, ceea ce ar putea să nu reprezinte perfect modul în care acestea arată pe un virus real. Structura a fost înghețată pentru a fi studiată, astfel încât nu arată modul în care proteinele s-ar putea mișca sau și-ar schimba forma. Cercetătorii au analizat doar proteine din două tipuri de VHC, dar există mult mai multe tipuri de virusuri hepatice care ar putea fi ușor diferite. Unele părți ale proteinelor au rămas încă greu de văzut clar, chiar și cu această metodă avansată.

Concluzii

Acest studiu oferă prima privire detaliată asupra modului în care proteinele de suprafață ale VHC sunt aranjate în perechi (homodimeri). Structura ajută la explicarea modului în care VHC evită anticorpii care ar putea combate infecția. Cercetătorii au descoperit o posibilă parte „ascunsă” a proteinei care ar putea fi importantă pentru ca virusul să infecteze celulele. Aceste informații s-ar putea dovedi foarte utile pentru dezvoltarea de noi vaccinuri împotriva VHC. Structura sugerează, de asemenea, că virusul ar putea fi nevoit să își schimbe forma în mod semnificativ pentru a infecta celulele, ceea ce nu era cunoscut până acum.

Finanțare

Studiul a fost finanțat de mai multe organizații, inclusiv Fundația Novo Nordisk, Fundația Lundbeck și Fundația Candys. Cercetătorii au folosit echipamente de la Universitatea din Copenhaga și din Stockholm, Suedia. Autorii au declarat că nu au interese concurente, ceea ce înseamnă că nu au nicio relație financiară sau personală care ar fi putut influența această cercetare.

 

Publicitate și alte recomandări video