INTERSECȚII CULTURALE

Cât de complexă este economia României?

vineri, 17 ianuarie 2025, 03:01
1 MIN
 Cât de complexă este economia României?

Istoria noastră recentă ne-a administrat o lecție extrem de usturătoare! Noi am încercat, din motive ideologice, să dezvoltăm o industrie pe baze autarhice. Am crezut că noi putem face orice! (…) Încercarea de a face totul prin resurse proprii ne-a dus, în anii ’80, într-un faliment aproape total. Iată că, în prezent, pe bazele industriei atât de mult hulite după anii ’90 și cu infuzia de capital autohton și străin s-a putut structura o economie diversificată, care ne dă siguranță și predictibilitate, e adevărat, nu atât cât ne-o dorim!

Acum câtva timp, a făcut o oarecare vâlvă, nu prea mare, o știre care avea la bază un studiu al Universității Harvard, care menționa faptul că România are una dintre cele mai complexe economii din lume, fiind situată pe locul 19 în anul 2023. Trebuie știut faptul că cele mai sofisticate economii din lume sunt Japonia, Elveţia, Coreea de Sud, Singapore, Taiwan etc.

Aici trebuie să facem distincție între doi termeni: economie și industrie. De multe ori suntem tentați să ne referim la industrie, care este percepută într-un mod mai direct, mai palpabil, față de economie, care are un înțeles mai larg, mai filozofic. Industria înseamnă producția de bunuri, iar economia înseamnă atât producția, cât și comerțul, și consumul de bunuri și servicii.

Analiza Universității Harvard nu s-a făcut pe orice țară din lume. Au fost mai multe filtre, referitoare la produsul intern brut, numărul de locuitori, dimensiunea tranzacțiilor raportate la mărimea populației, și tot așa, până s-a ajuns la 133 de țări care au fost luate în considerare la această ierarhie a complexității economiilor naționale.

Dar iată care sunt indicatorii în baza cărora s-a făcut această clasificare: Distanța; Complexitatea economică; Comerțul transfrontalier; Know-how; Câștigul în perspectiva oportunităților; Indicele de complexitate a produsului; Diversitate; Proximitate; Ubicuitate (ăsta e cel mai tare – măsura în care un produs poate fi realizat de mai multe țări).

Pe baza acestor indicatori s-a realizat o ierarhie care, bineînțeles, nu are un caracter absolut, dar care poate fi corelată cu alte statistici. Datele legate de complexitatea economiei în 2022, de exemplu, ne arată următoarea dinamică a țărilor de la vârf: Japonia, pe locul întâi de mai mult de 20 de ani, cu cea mai complexă economie și cu cele mai limitate resurse naturale. Adică nu au nimic, decât un teren sterp! Și fragmentat într-o grămadă de insule, care se mai și cutremură destul de des! Pe locul doi este Coreea de Sud, într-o evoluție lentă, dar sigură! Pe locul trei este Elveția, cu o istorie întunecată, dar cu un prezent luminos și cu o poziție constantă în clasament. Pe locul patru se află Singapore, de asemenea, într-o creștere lentă, dar sigură. Pe locul cinci Taiwan, în creștere, iar pe locul șase este Germania, într-o cădere abruptă după 2016. Pe locul șapte este Cehia, în creștere constantă, pe locul 8 Austria, în poziție constantă, pe locul 9 Slovenia în ușoară creștere, pe locul 10 Marea Britanie într-o scădere urmată de o creștere în ultimii doi ani, iar pe locul 11 Suedia în scădere constantă. Pe locul 12 se află Hong Kong în creștere accentuată, pe locul 13 Ungaria în poziție constantă de ani buni, pe locul 14 SUA în poziție constantă, iar pe 15 este Irlanda. Pe locurile 17 și 18 sunt Italia și Slovacia, iar pe 18 este China în creștere urmată de stagnare. Pe locul 19 este Finlanda în scădere abruptă, iar pe locul 20 (în anul 2022!) este România, într-o creștere constantă după anul 2005. După noi este Mexic în poziție constantă, apoi Franța în cădere lentă din 2000.

Este bine sau rău ca o țară să aibă o economie complexă? Unii ar spune că este bine să ne concentrăm pe ceea ce știm să facem mai bine! Alții ar spune că este bine să avem mai multe căi de dezvoltare industrială, care ar oferi o mai mare stabilitate economică a țării.

Istoria noastră recentă ne-a administrat o lecție extrem de usturătoare! Noi am încercat, din motive ideologice, să dezvoltăm o industrie pe baze autarhice. Am crezut că noi putem face orice! Asta după ce am preluat autoturisme de la francezi, locomotive de la elvețieni, centrale nucleare de la canadieni, combine agricole de la italieni, platforme marine de la americani, autocamioane de la vest-germani, avioane de la englezi, elicoptere de la francezi și o grămadă de tehnologii cumpărate cu bani grei sau furate prin spionaj, precum diamantele industriale. Încercarea de a face totul prin resurse proprii ne-a dus, în anii ’80, într-un faliment aproape total. Iată că, în prezent, pe bazele industriei atât de mult hulite după anii ’90 și cu infuzia de capital autohton și străin s-a putut structura o economie diversificată, care ne dă siguranță și predictibilitate, e adevărat, nu atât cât ne-o dorim!

De ce știrea legată de complexitatea economiei noastre nu a avut impactul meritat în spațiul public? Ar fi două explicații: prima este legată de faptul că avem de-a face cu un indicator economic nou, foarte sugestiv ca exprimare, dar destul de opac în ceea ce privește conținutul. A doua explicație privește o mai veche meteahnă de-a noastră ca nație: încrederea. Nu avem încredere în stat, în noi, în străini etc., iar asta o spun psihologii, de vreo sută de ani.

Ca o confirmare a acestei atitudini, câți dintre noi nu spunem cam așa, de multe ori, într-un stil moromețian/ caragialian: Lasă-mă domnule, o fi economia aia așa cum zici mata, dar mie să-mi zici de ce o ducem așa de rău? Că o ducem rău, monșer!

 

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic și prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii