Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cât de eficiente sunt pieţele?

GALERIE
Poza Plopeanu
  • Poza Plopeanu
- +

Titlul este extrem de îndrăzneţ deoarece dialectica privind eficienţa sau ineficienţa pieţelor se găseşte permanent într-un impas. Sistemele complexe nu pot fi înţelese dintr-o perspectivă simplistă. Interogaţia poate fi încadrată în ceea ce Andrei Pleşu numea întrebări „mari” sau „ruseşti”, ceea ce poate conduce spre un drum fără oprire. 

Imposibilitatea de a da un răspuns definitiv vine şi din asumarea rigidă şi obsesivă a poziţiei ideologice a unui observator. Dacă exegetul este liberal, eficienţa pieţelor este un fapt apriori demonstrabil. Însă, dacă altul se aşază în fotoliul moale şi comod al unei ideologii anti-liberale, atunci răspunsul afirmativ este contestat agresiv şi cu argumente dintre cele mai pestriţe.

Profesorul Eugene Fama (n. 1939) de la Universitatea din Chicago, câştigător al Premiului Nobel pentru Economie în 2013, este promotorul ipotezei pieţelor eficiente (Efficient Markets Hypothesis) undeva prin anii ’60-’70 ai secolului trecut. Potrivit acestei teorii, preţurile stabilite/fixate pe o piaţă (în mod natural, spontan, fără intervenţia agresivă a statului sau a altor decidenţi subiectivi) reflectă în mod optim toate informaţiile disponibile în mediul înconjurător. Teoria este considerată valabilă de câteva decenii bune, mulţi economişti şi finanţişti utilizând-o pe scară largă. În linii mari, există 0% şanse ca cineva să îşi mărească masiv randamentul (câştigul) în comparaţie cu restul pieţei. Dacă cineva tranzacţionează acţiuni pe bursă, preţul fixat este întotdeauna cel corect, astfel că nu va reuşi niciodată să depăşească performanţa aceasta indiferent ce plan ar avea la îndemână. În plus, randamentele din trecut nu pot oferi suport pentru a prezice preţurile în viitor, ceea ce demonstrează compatibilitatea teoriei cu ipoteza mersului aleator (random walk hypothesis).

Această teorie a fost influentă peste 4 decenii, până la momentul 2007, când s-a declanşat marea criză mondială. Ea a constituit baza pentru înţelegerea modului de funcţionare a pieţelor financiare. Raţionalitatea indivizilor care acţionau în cadrul acestora reprezintă o premisă esenţială a modelului lui Fama. Criza din 2007 a demonstrat limitele acestei teorii, anume că investitorii şi pieţele nu se comportă naturaliter raţional şi că nu se poate susţine ipoteza că riscurile se dispersează într-un mod stabil şi eficient. Miopia umană, stimulentele nepotrivite, capacitatea de adaptare şi inovare în faţa unui set prestabilit de norme şi reguli, precum şi raţionalitatea imperfectă şi conflictul dintre interesele participanţilor generează, în condiţii date, o instabilitate a pieţelor. Eşafodajul teoretic şi structural trebuia regândit.

Richard Thaler (n. 1945), profesor la Universitatea din Chicago, câştigător al Nobelului pentru Economie în 2017, adept al teoriei economiei comportamentale (behavioral economics), consideră că răspunsul la întrebarea din titlu este imposibil de demonstrat empiric. E simplu de formulat de o manieră convingătoare (ca ideaţie), însă devine cu adevărat complicat atunci când trebuie probat cu argumente concrete. Cu toate acestea, o teorie construită în termenii lui Fama ar putea fi validă dacă şi numai dacă poate răspunde la două întrebări-cheie: poate fi „învinsă” o piaţă?, respectiv preţurile pe care le stabileşte aceasta sunt corecte? Fama afirmă că modelul propus de el este unul imperfect, categoric, fiind doar o aproximare a realităţii, însă rezultatele obţinute sunt totuşi pozitive în multe cazuri concrete. Astfel, el consideră că investitorii ar trebui să se comporte în viaţa de zi cu zi ca şi cum pieţele ar fi eficiente.

Robert Shiller (n. 1946), profesor la Universitatea Yale (SUA), a arătat că teoria lui Fama este doar pe jumătate validă. Explicaţia cea mai plauzibilă pe care o prezintă reputatul profesor american este legată de faptul că piaţa bursieră, un etalon al pieţei libere, este determinată eminamente de factori psihologici. Într-un interviu acordat în anul 2013, atunci când a primit Premiul Nobel pentru Economie, Shiller îşi reafirmă pesimismul faţă de raţionalitatea comportamentului uman, evidenţiind faptul că pieţele o pot lua razna sau înnebuni. „Aşa cum erorile de judecată umană îi pot contamina chiar şi pe cei mai inteligenţi oameni, datorită încrederii excesive, lipsei de atenţie la detalii şi încrederii excesive în judecăţile altora, provenind din neînţelegerea faptului că ceilalţi nu fac judecăţi independente, ci îi urmează ei înşişi pe alţii - orbul care conduce orbul.”

Matematicianul Benoit Mandelbrot (1924-2010) este un alt critic acerb al teoriei lui Fama. El subliniază că originile teoriei pieţelor eficiente se găsesc în lucrarea unui matematician francez, Louis Bachelier. Undeva în jurul anului 1900, acesta şi-a prezentat rezultatele cercetării la Sorbona, teza acestuia numindu-se Teoria speculaţiei. Două ipoteze au devenit fundamentul ipotezei pieţelor eficiente: modificările preţurilor sunt independente din punct de vedere statistic; aceste variaţii de preţuri urmează o distribuţie normală (sub formă de clopot). În cartea sa publicată în 2004 alături de Richard L. Hudson, The (Mis)behavior of Markets (Comportamentul nepotrivit al pieţelor), autorul demonstrează, folosind date ale pieţei financiare, că nu se poate vorbi despre distribuţii normale, ci de „legi ale puterii” care guvernează pieţele financiare. Modul de funcţionare a pieţelor se sprijină pe modelul multifractal, enunţând 5 principii lămuritoare: a) pieţele sunt riscante; b) problemele sau turbulenţele care apar pe pieţe tind să se grupeze; c) pieţele au personalitate; d) pieţele induc în eroare şi e) timpul care guvernează pieţele este relativ.

Limitele înţelegerii umane şi neputinţa acceptării acestui fapt inexorabil, orgoliul cantonării în propriul adevăr furnizat de ştiinţă, precum şi aderarea cu trup şi suflet la o ideologie sectară produc monştri ai raţiunii care destructurează câmpul inefabil al Adevărului.

Inima sus!

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil.  şi director al Departamentului de Știinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri