anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 17.08.2022

Cât de eficiente sunt pieţele?

GALERIE
Poza Plopeanu
  • Poza Plopeanu
- +

Titlul este extrem de îndrăzneţ deoarece dialectica privind eficienţa sau ineficienţa pieţelor se găseşte permanent într-un impas. Sistemele complexe nu pot fi înţelese dintr-o perspectivă simplistă. Interogaţia poate fi încadrată în ceea ce Andrei Pleşu numea întrebări „mari” sau „ruseşti”, ceea ce poate conduce spre un drum fără oprire. 

Imposibilitatea de a da un răspuns definitiv vine şi din asumarea rigidă şi obsesivă a poziţiei ideologice a unui observator. Dacă exegetul este liberal, eficienţa pieţelor este un fapt apriori demonstrabil. Însă, dacă altul se aşază în fotoliul moale şi comod al unei ideologii anti-liberale, atunci răspunsul afirmativ este contestat agresiv şi cu argumente dintre cele mai pestriţe.

Profesorul Eugene Fama (n. 1939) de la Universitatea din Chicago, câştigător al Premiului Nobel pentru Economie în 2013, este promotorul ipotezei pieţelor eficiente (Efficient Markets Hypothesis) undeva prin anii ’60-’70 ai secolului trecut. Potrivit acestei teorii, preţurile stabilite/fixate pe o piaţă (în mod natural, spontan, fără intervenţia agresivă a statului sau a altor decidenţi subiectivi) reflectă în mod optim toate informaţiile disponibile în mediul înconjurător. Teoria este considerată valabilă de câteva decenii bune, mulţi economişti şi finanţişti utilizând-o pe scară largă. În linii mari, există 0% şanse ca cineva să îşi mărească masiv randamentul (câştigul) în comparaţie cu restul pieţei. Dacă cineva tranzacţionează acţiuni pe bursă, preţul fixat este întotdeauna cel corect, astfel că nu va reuşi niciodată să depăşească performanţa aceasta indiferent ce plan ar avea la îndemână. În plus, randamentele din trecut nu pot oferi suport pentru a prezice preţurile în viitor, ceea ce demonstrează compatibilitatea teoriei cu ipoteza mersului aleator (random walk hypothesis).

Această teorie a fost influentă peste 4 decenii, până la momentul 2007, când s-a declanşat marea criză mondială. Ea a constituit baza pentru înţelegerea modului de funcţionare a pieţelor financiare. Raţionalitatea indivizilor care acţionau în cadrul acestora reprezintă o premisă esenţială a modelului lui Fama. Criza din 2007 a demonstrat limitele acestei teorii, anume că investitorii şi pieţele nu se comportă naturaliter raţional şi că nu se poate susţine ipoteza că riscurile se dispersează într-un mod stabil şi eficient. Miopia umană, stimulentele nepotrivite, capacitatea de adaptare şi inovare în faţa unui set prestabilit de norme şi reguli, precum şi raţionalitatea imperfectă şi conflictul dintre interesele participanţilor generează, în condiţii date, o instabilitate a pieţelor. Eşafodajul teoretic şi structural trebuia regândit.

Richard Thaler (n. 1945), profesor la Universitatea din Chicago, câştigător al Nobelului pentru Economie în 2017, adept al teoriei economiei comportamentale (behavioral economics), consideră că răspunsul la întrebarea din titlu este imposibil de demonstrat empiric. E simplu de formulat de o manieră convingătoare (ca ideaţie), însă devine cu adevărat complicat atunci când trebuie probat cu argumente concrete. Cu toate acestea, o teorie construită în termenii lui Fama ar putea fi validă dacă şi numai dacă poate răspunde la două întrebări-cheie: poate fi „învinsă” o piaţă?, respectiv preţurile pe care le stabileşte aceasta sunt corecte? Fama afirmă că modelul propus de el este unul imperfect, categoric, fiind doar o aproximare a realităţii, însă rezultatele obţinute sunt totuşi pozitive în multe cazuri concrete. Astfel, el consideră că investitorii ar trebui să se comporte în viaţa de zi cu zi ca şi cum pieţele ar fi eficiente.

Robert Shiller (n. 1946), profesor la Universitatea Yale (SUA), a arătat că teoria lui Fama este doar pe jumătate validă. Explicaţia cea mai plauzibilă pe care o prezintă reputatul profesor american este legată de faptul că piaţa bursieră, un etalon al pieţei libere, este determinată eminamente de factori psihologici. Într-un interviu acordat în anul 2013, atunci când a primit Premiul Nobel pentru Economie, Shiller îşi reafirmă pesimismul faţă de raţionalitatea comportamentului uman, evidenţiind faptul că pieţele o pot lua razna sau înnebuni. „Aşa cum erorile de judecată umană îi pot contamina chiar şi pe cei mai inteligenţi oameni, datorită încrederii excesive, lipsei de atenţie la detalii şi încrederii excesive în judecăţile altora, provenind din neînţelegerea faptului că ceilalţi nu fac judecăţi independente, ci îi urmează ei înşişi pe alţii - orbul care conduce orbul.”

Matematicianul Benoit Mandelbrot (1924-2010) este un alt critic acerb al teoriei lui Fama. El subliniază că originile teoriei pieţelor eficiente se găsesc în lucrarea unui matematician francez, Louis Bachelier. Undeva în jurul anului 1900, acesta şi-a prezentat rezultatele cercetării la Sorbona, teza acestuia numindu-se Teoria speculaţiei. Două ipoteze au devenit fundamentul ipotezei pieţelor eficiente: modificările preţurilor sunt independente din punct de vedere statistic; aceste variaţii de preţuri urmează o distribuţie normală (sub formă de clopot). În cartea sa publicată în 2004 alături de Richard L. Hudson, The (Mis)behavior of Markets (Comportamentul nepotrivit al pieţelor), autorul demonstrează, folosind date ale pieţei financiare, că nu se poate vorbi despre distribuţii normale, ci de „legi ale puterii” care guvernează pieţele financiare. Modul de funcţionare a pieţelor se sprijină pe modelul multifractal, enunţând 5 principii lămuritoare: a) pieţele sunt riscante; b) problemele sau turbulenţele care apar pe pieţe tind să se grupeze; c) pieţele au personalitate; d) pieţele induc în eroare şi e) timpul care guvernează pieţele este relativ.

Limitele înţelegerii umane şi neputinţa acceptării acestui fapt inexorabil, orgoliul cantonării în propriul adevăr furnizat de ştiinţă, precum şi aderarea cu trup şi suflet la o ideologie sectară produc monştri ai raţiunii care destructurează câmpul inefabil al Adevărului.

Inima sus!

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil.  şi director al Departamentului de Știinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Rivalităţi globale (II)

Lucian DÎRDALA

Rivalităţi globale (II)

Este mult mai greu să articulezi, astăzi, o doctrină a îngrădirii, când ţintele ei sunt regimuri cu care nu demult Occidentul stătea - iar în anumite domenii, încă mai stă - la aceeaşi masă, tratându-le drept actori legitimi.

opinii

Provincialismul trufaş al capitalei

Florin CÎNTIC

Provincialismul trufaş al capitalei

Într-una dintre postările sale educative de pe FB, Dan Alexe sublinia că toţi avem accent şi că cel valah, „dă Bucureshti”, e unul dintre cele mai caraghioase, graiul obişnuit al respectivilor aborigeni fiind şi plin de greşeli de acord. Căci a fi provincial nu e o chestiune de plasare geografică, ci de educaţie, nu?

Caua şi politicaua

Radu PĂRPĂUȚĂ

Caua şi politicaua

Jivină fantastică caua/ e rudă cu bau-baua/ şi politicaua:/ sperie copiii: ai!/ fac pipi în pat: vai!/ Şi vrabia-i pui,/ dar dracul ştie de când îi,/ zice o zicală/ naţională./ 

Valori, performanţe, creativitate (I): Alexandra Dăriescu

Alex VASILIU

Valori, performanţe, creativitate (I): Alexandra Dăriescu

Siguranţă, sensibilitate, putere de adaptare, vecinătate netulburată a maturităţii. Sunt impresiile stabile de care am avut parte la primele audiţii ale pianistei Alexandra Dăriescu.

pulspulspuls

Sângele de frate - Care-i treaba cu Muraru şi murăturile lui despre rotaţie?

Sângele de frate - Care-i treaba cu Muraru şi murăturile lui despre rotaţie?

Multă lume ne-a tot întrebat în ultimele zile cum se face de declaraţiile liderului liberal de la Iaşi, dipotatul Muraru, legate de rotaţia premierilor între PSD şi PNL, au fost aşa de preluate şi mediatizate de tătă presa naţională, asta în timp ce până atunci dipotatul şi-n limbă dacă stătea nu relata nimeni nimicuţa despre el. 

Caricatura zilei

Ambulanța

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.