Astăzi, cu toate că înregistrăm o rată bună de declarare (gradul de depunere voluntară a declaraţiilor fiscale este de 94,85%), conformarea la plată este totuşi modestă - 86,87%. Astfel se explică apariţia arieratelor fiscale, situaţie ce se repercutează asupra colectării. Chiar în aceste condiţii, aducerea efectivă a unui leu la buget nu pare prea costisitoare. Dacă în anul 2013 realizam acest lucru cheltuind 1,15 bani, în anul 2015 nu ne-au mai trebuit decât 1,02 bani (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Costul_colectarii_infografic.pdf). În schimb, anul 2017 consemnează urcarea costului colectării aceleiaşi unităţi monetare (leul, aferent veniturilor bugetare nete), care ajunge la 1,043 bani. La finele trim. 3/2018, observăm, pe baza celor raportate de ANAF, că deja avem nevoie de 1,045 bani pentru încasarea la buget a amintitului leu.

Sau, altfel spus, încasarea unei sute de lei ca venit bugetar, presupune costuri din partea ANAF cifrate la 1,045 lei (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal3_2018.pdf). În cadrul respectivului cost, ponderea cheltuielilor cu personalul (la finele trim. 3/2018) este de 99,157%, după ce la sfârşitul anului trecut nu depăşea 96,052%. Pentru exactitate, să spunem că în rapoartele ANAF, acest indicator apare ”Cheltuieli cu personalul la un milion lei venituri bugetare nete” (9.915,7 lei, la finele trim. 3/2018), iar pentru costul colectării avem ”Lei cheltuiţi la un milion lei venituri bugetare nete” (10.453,3 lei, la finele trim. 3/2018). Dacă vorbim de o creştere a costului colectării, aşa cum apare aceasta în anii amintiţi, este clar, explicaţia se află în legătură (şi) cu creşterea salariilor. Chiar de la palierul cel mai înalt al ANAF ni se spune că ”Resursele umane reprezintă una dintre componentele cele mai mari de cost din administraţia fiscală, prin urmare utilizarea eficace a acestora are un impact semnificativ asupra costurilor de colectare. Pe de altă parte însă, succesul oricărui proces de dezvoltare instituţională este direct corelat şi în strânsă interdependenţă cu calitatea resurselor umane implicate în acest proces – care presupune o bună motivare (n.a.)” (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Strategia_ANAF_20032017.pdf). Totuşi, rezerve ale diminuării costului colectării încă există. De amintit că misiunea ANAF este, în primul rând, de ”a colecta şi gestiona eficace şi eficient impozitele, taxele, contribuţiile sociale etc., pentru a asigura resursele necesare finanţării cheltuielilor publice...”.

Aceasta presupune şi ca fiecare leu datorat bugetului ”să fie încasat rapid şi cu costuri cât mai mici” (https://www.anaf.ro/). Oricum, credem că scăderea costului colectării (sau măcar îngheţarea acestuia) rămâne maidegrabă legată de încurajarea pe toate căile a conformării voluntare la plată a contribuabililor. Spunem asta pentru că atunci când s-a mizat pe formula comasării/desfiinţării unor verigi organizatorice ale ANAF, efectele pe planul evoluţiei costului colectării au fost de fapt de tip advers.