De Sănătate

Punem punctul pe știi

Cât te-ajută voința să trăiești, când medicii nu-ți oferă șanse. Două exemple care i-au marcat cariera neurochirurgului Bogdan Iliescu

miercuri, 25 septembrie 2024, 03:00
5 MIN
 Cât te-ajută voința să trăiești, când medicii nu-ți oferă șanse. Două exemple care i-au marcat cariera neurochirurgului Bogdan Iliescu

Conf.dr. Bogdan Iliescu a lucrat toată viața ca neurochirurg la spitalul de profil din Iași și spune că îi place să povestească tuturor unul dintre momentele marcante din studenție. Atunci când, într-unul dintre anii de pregătire de la facultate, a intrat în sala de operații și a pus mâna pe creierul pulsând din fața sa. De atunci a știut ce va vrea întotdeauna să facă.

Citește integral ediția nr. 25 a Ziarului de Sănătate

dr. Bogdan Iliescu

dr. Bogdan Iliescu

Neurochirurgul a povestit, într-un amplu interviu pentru „Ziarul de Iași” că intervențiile pe creier sunt unele dintre cele mai complicate din medicină pentru că „organul nobil” este 100% funcțional și nu există nicio parte din el pe care o poți elimina conștient, știind că nu va fi afectat deloc un pacient.

„Dacă din intestin poţi să scoţi 20 de centimetri şi el îşi face funcţia în continuare şi este foarte bine, aici nu ai luxul ăsta. Cred că mi-a prins bine pe parcurs că am făcut şi oareşce ştiinţă a creierului, nu doar chirurgia lui, pentru că am treaba asta în cap permanent – oricând văd un creier, văd o uzină sau un oraş industrial care face lucruri în absolut fiecare punct. Asta îţi dă mai multă grijă când lucrezi şi devine mai interesant actul chirurgical – să vezi în ce măsură influenţezi toată maşinăria aceasta printr-un gest uneori milimetric”, a spus conf.dr. Bogdan Iliescu.

În interviul citat anterior, neurochirurgul a vorbit despre cât de mult contează dorința de viață a pacienților. Spune că, adesea, sunt cazuri pentru care nu ai nicio explicație, atât cele care se vindecă aproape miraculos, cât și cele care par că au șanse mari de viață, dar se sting în ciuda tuturor eforturilor.

„Cred că aici întâlnim limita cunoașterii și înțelegerii noastre – nu numai a creierului, ci a întregului mecanism biologic uman. Dar cazurile acestea se întâmplă, le vezi, le iei ca atare, iar când nu mai ai nicio explicație… poți să o iei și pe panta mistică, bineînțeles; aici vezi lucruri care te pot duce la misticism foarte ușor. Vezi oameni care în sala de operație ajung să aibă tensiuni extrem de mici sau fac stop cardiac, situații din care aștepți să nu mai scape, și peste jumătate de an vin la control și sunt ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic niciodată. Ne depășește capacitatea de cunoaștere, dar se întâmplă”, a punctat conf.dr. Bogdan Iliescu.

Puterea voinței pentru un prognostic

Pentru tema dosarului din această săptămână a „Ziarului de Sănătate”, am reluat, la cinci ani distanță, dialogul cu dr. Bogdan Iliescu despre pacienții care i-au trecut pragul și pe care îi va purta toată viața în memorie. Iar acesta a insistat asupra unui aspect pe care l-a pomenit și în interviul citat anterior: puterea și dorința oamenilor de luptă.

Dr. Bogdan Iliescu spune că două dintre cazurile pe care nu le va uita niciodată din meseria sa au fost internate simultan la Spitalul de Neurochirurgie din Iași. Două paciente care sufereau de boli cerebrovasculare, cu anevrisme, dar la poli complet opuși. Una dintre ele era într-un stadiu grav, cu prognostic rezervat: avea o semipareză, nu putea să își miște o mână și un picior, dar era extrem de ambițioasă, spune dr. Iliescu, și le povestea în fiecare zi medicilor că vrea să ajungă acasă și să trăiască.

Celălalt caz trebuia să fie unul dintre cele mai simple internate la momentul respectiv: imagistica arăta un acces ușor și o eliminare rapidă a anevrismului. Dar pacienta intrase într-o depresie accentuată și medicii nu știau cum să îi ridice moralul înainte să înceapă tratamentul.

„A fost ceva foarte ciudat la cazurile respective. Cea mai gravă dintre ele, extrem de ambițioasă, era hotărâtă să ajungă acasă. La cealaltă, după toate criteriile noastre obiective, trebuia să fie o procedură foarte ușoară și o recuperare la fel. Dar a intrat într-o gaură, într-o depresie accentuată, posibilă în cazuri de hemoragii intracraniene, și nu a vrut să lupte absolut deloc. Am muncit cu ea cât nu am muncit cu jumătate din pacienții din anul respectiv”, își amintește dr. Bogdan Iliescu.

Deznodământul a rămas un mister și până astăzi: femeia aflată în stare gravă nu doar că a supraviețuit, ci a venit pe picioare la următorul control. A rămas doar cu un șchiopătat ușor, care-i afecta puțin mersul. Iar femeia cu cazul ușor, cu prognostic favorabil, s-a stins din viață la nici două luni după operație.

„M-au marcat foarte mult aceste cazuri. Este complet inexplicabil cum cea gravă a venit pe picioarele ei la control, iar cealaltă s-a prăpădit după două luni. Asta arată pur și simplu că cine vrea să meargă înainte, merge, e o gândire care te ține la suprafață. Iar dacă ai o voință de a trăi e important, dacă vrei să lupți, te ajută. Da, am mai întâlnit apoi în carieră pacienți determinați care au avut un prognostic mai bun tocmai datorită acestei voințe. Dar aceste două cazuri le voi ține minte mereu”, a subliniat conf.dr. Bogdan Iliescu.

Ultimele dorințe îndeplinite până la finalul vieții

Neurochirurgul a fost impresionat și de un alt caz care e departe de a fi numit minune medicală. A avut o pacientă în vârstă, care s-a prezentat cu unele dureri de cap și simptome specifice unei afecțiuni la creier. La imagistică s-a observat o tumoră, iar ulterior s-a descoperit că era un glioblastom, verdict încă necruțător în lumea medicală. Doar 25% pacienți supraviețuiesc mai mult de un an și doar 5% peste 5 ani.

Medicii au operat-o pe femeie, au înlăturat cât de mult au putut din tumoră, dar i-au dat verdictul rezervat. „Este o boală care te curăță într-un an de zile, în varianta fericită, în care răspunde la tratament și reuși să eliminăm, în timpul operației, cât mai mult”, a spus dr. Bogdan Iliescu.

Doar că acesta a fost unul dintre cazuri în care familia și pacientul au înțeles diagnosticul. Și în loc să intre în vrie, să se lupte cu acceptarea diagnosticului și să caute orice fel de soluție în tot felul de „medicine alternative”, fiicele bătrânei s-au strâns în jurul acestei și i-au transformat ultimul an din viață într-unul de neuitat.

„A fost o familie foarte frumoasă, care a înțeles diagnosticul și știau exact ce își dorește ea. Voia să își vadă nepotul, fiindcă una dintre fiice era internată în șapte luni, și voia să ajungă în viața ei și în Germania. Aveam o listă de dorințe, un «bucket list», iar în anul respectiv le-a făcut pe absolut toate. A fost absolut normală în tot timpul acesta, nici nu știai că e bolnavă, iar la o lună după ce a terminat tot ce avea pe listă, a murit. Vorbind de depresie și de putere de luptă și acest caz m-a impresionat foarte mult. Am păstrat, după aceea, mai mult timp legătura cu familia”, își amintește conf.dr. Bogdan Iliescu.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii