Câtă încredere trebuie să avem în sondajele de opinie?

Ca tehnică de cercetare științifică cantitativă, bazată pe prelucrări statistice, sondajele de opinie sunt utilizate în sociologie, politologie, psihologie, economie, marketing, intelligence și orice alte discipline care își propun să cunoască efectele/ consecințele ce derivă din aplicarea unor politici publice, strategii de dezvoltare, calitatea bunurilor și serviciilor, gradul de încredere al cetățenilor în activitățile autorităților publice sau entităților private.

Primul sondaj de opinie în care am fost implicat în calitate de operator de chestionar a fost organizat de Catedra de Sociologie a Facultății de Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, în județul Botoșani, desfășurat pe teren în decembrie 1995. Printre studenți se vorbea că finanțatorul cercetării era o societate controlată de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, unul dintre controversații moguli financiari ai anilor 90 în România. Îmi aduc aminte că am fost distribuit să aplic chestionare în municipiul Botoșani și în orașele Săveni și Flămânzi. Pe vremea aceea, această zonă era într-o stare de deprivare materială severă. Am fost cazați la Hotelul „Rapsodia” din Botoșani, dar nu am beneficiat de căldură/ energie termică. De frig ce era, am desprins draperiile de la ferestre cu care ne-am învelit noaptea.

Ajuns într-un bloc dintr-o zonă pauperă a municipiului Botoșani, cu mapa de chestionare în brațe, mi-a răspuns o gospodină care ținea în mână niște rufe proaspăt stoarse. Una din întrebările chestionarului suna în felul următor: „cât de satistăcut(ă) sunteți de felul în care trăiți”. La auzul acestei întrebări apare și soțul gospodinei, un tip masiv, îmbrăcat în pantaloni de pijamale și cu maiou, având o voce baritonală, care tună: „cine, fă, te întreabă dacă ești satisfăcută de viața ta?” Degeaba am arătat legitimația, am spus că sunt student, că facem o cercetare sociologică… Într-un minut am coborât de la etajul IV al blocului și am ajuns în fața intrării. De atunci am fost implicat într-o mulțime de cercetări sociologice (anchete sociale) pe bază de chestionar, cele mai multe pe teme politice și electorale, dar și pe teme care vizau calitatea vieții, bolile cu transmitere sexuală, consumul de droguri, educația antreprenorială, dezvoltarea durabilă. Ultima cercetare de acest tip în care am lucrat ca sociolog a fost pe tema calității vieții locuitorilor din așezările informale.

Dintotdeauna a existat o fascinație față de ceea ce gândesc oamenii, grupurile, comunitățile, societatea în ansamblul său. Cei care conduc, șefii de stat (monarhi, președinți) și de guvern (prim-miniștri, cancelari), liderii partidelor politice, dar și oamenii de afaceri, managerii și conducătorii unor grupuri de interese economice, au fost preocupați de opiniile, atitudinile și comportamentele celor mulți (masele/ poporul). Mai ales în regimurile democratice, pentru a te menține cât mai mult la putere, pentru a fi ales în funcții publice, este importantă cunoașterea percepției oamenilor cu privire la modul în care merg lucrurile în țară, satisfacția față de nivelul de trai, problemele cu care se confruntă oamenii în localitatea unde au reședința obișnuită, modul în care se raportează la activitatea autorităților centrale și locale, încrederea în personalitățile politice/ publice ale momentului, intenția de vot privind anumiți candidați sau partide politice.

Sondajele de opinie au apărut la începutul secolului XX. Potrivit lui Frank Newport (2004), redactor-șef al Institutului de Sondare a Opiniei Publice Gallup, primul sondaj de opinie a fost realizat în 1824, având ca obiect de studiu cursa prezidențială dintre Andrew Jackson și John Quincy Adams. Pe la sfârșitul anilor 1800, sondajele (polls) se utilizau pe scară largă în Statele Unite ale Americii. Primul sondaj de opinie modern este adesea considerat a fi cel realizat de George Gallup în 1935, care a folosit metode statistice pentru a estima opinia populației. Gallup a fost printre primii care a demonstrat valoarea științifică a utilizării sondajelor atunci când a previzionat că președintele Franklin Roosevelt urma să câștige un al doilea mandat la Casa Albă, în ciuda altor previziuni care nu aveau la bază metode științifice.

Istoria cercetărilor sociologice notează și eșecuri în utilizarea sondajelor de opinie, una din cele mai notabile fiind sondajul realizat în timpul alegerilor prezidențiale din Statele Unite, în anul 1948. Cele mai multe sondaje de opinie îl indicau drept câștigător al alegerilor prezidențiale pe candidatul republicat Thomas Dewey, în defavoarea candidatului democrat, președintele în exercițiu Harry S. Truman. Cu toate acestea, rezultatul alegerilor l-a reconfirmat în funcția supremă a SUA pe președintele Truman. Eșecul sondajelor din timpul acelei campanii electorale a fost pus pe seama metodologiei, dar mai ales a erorilor de eșantionare. De atunci și până astăzi, oamenii se întreabă câtă încredere ar trebui să avem în sondajele de opinie? În ceea ce mă privește, la această întrebare nu este decât un singur răspuns: dacă sunt efectuate corect, transparent, de către instituții acreditate și cu bună reputație, respectând toate normele cercetărilor sociologice bazate pe eșantionarea reprezentativă și tehnicile statistice de estimare a erorilor, putem să avem încredere în sondajele de opinie!

Atunci când evaluăm credibilitatea unui sondaj de opinie trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

• reputația casei de sondare/ firmei/ companiei care furnizează cercetări sociologice sau studii de piață pe bază de sondaje de opinie;
• scopul cercetării, metodologia cercetării, tehnica de construire a eșantionului, dimensiunea (talia) eșantionului, modul în care au fost formulate întrebările;
• instrumentele de lucru (chestionarul clasic – pe suport de hârtie, chestionarul în format electronic) aplicate în cercetarea de teren;
• procedura de aplicare a chestionarului: auto-administrare (chestionarul este trimis prin email sau poștă respondenților), administrare prin telefon (computer assisted telephone interviewing – CATI), administrare prin intermediul platformelor online (computer assisted web interviewing –CAWI), administrare față în față (computer assisted personal interviewing – CAPI);
• perioada de desfășurare a sondajului/ de aplicare a chestionarului de teren: sondaje pre-electorale, sondaje electorale, sondaje post-electorale, sondajele efectuate în timpul vacanțelor, în perioada unor evenimente excepționale, sondaje comerciale;
• marja de eroare (intervalul de încredere) a sondajului care rezultă dintr-un calcul matematic și care arată cât de precise sunt rezultatele acestuia, cât de bine corespund răspunsurile date de persoanele cuprinse în eșantion față de cele ale întregii populații. Marja de eroare este de obicei exprimată ca procent (ex. ± 3%) și arată cât de mult pot varia rezultatele sondajului;
• gradul de încredere care indică probabilitatea ca rezultatele sondajului să fie valabile în cadrul marjei de eroare specificate. Cel mai frecvent grad de încredere utilizat este de 95%, considerat un standard pentru multe cercetări sociologice. Sunt cercetări în care se pot folosi grade de încredere care variază între 90% și 99%, în funcție de contextul studiului și de cerințele de precizie.

În caietele de sondaj (rapoartele de cercetare) întâlnim adesea următoarele precizări: „datele au fost culese prin metoda CATI (interviuri telefonice), volumul eșantionului simplu, stratificat fiind de 1200 de persoane, reprezentativ pentru populația neinstituționalizată a României, cu vârsta de 18 ani și peste. Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%”. Să vedem cum traducem pe înțelesul tuturor aceste precizări metodologice. Eșantionul simplu stratificat este acea tehnică de eșantionare prin care se obține un eșantion reprezentativ pentru întreaga populație studiată, împărțită în grupuri, subgrupuri sau straturi, astfel încât toate caracteristicile populației totale (sex, vârstă, educație, profesii, venituri) să fie reprezentate în eșantion. O eroare maxim admisă de ±3% înseamnă că, dacă un sondaj indică faptul că 30% dintr-un eșantion sprijină o anumită opinie (ex. un candidat câștigător la alegerile prezidențiale), în realitate între 27% și 33% din întreaga populație ar putea sprijini acea opinie. Un grad de încredere de 95% înseamnă că, dacă sondajul ar fi repetat de 100 de ori, în 95 de cazuri rezultatele s-ar încadra în marja de eroare specificată. Acestea fiind spuse, spor la studiul sondajelor de opinie, a sosit vremea lor!

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video