Câte ceva despre ”hoardele din diaspora”

Pentru că aceştia – nesemnificativi ca număr; orice ţară are astfel de declasaţi – contribuie decisiv la ”imaginea României în lume”, la receptarea noastră negativă sau doar reticentă în mediile occidentale. Dincolo de ei însă, câteva milioane de români îşi văd de treabă, trag din greu acolo unde, legal sau… ilegal, şi-au găsit un loc unde să-şi câştige pâinea cea de toate zilele şi, pe cât posibil, să pună şi deoparte. Se vorbeşte, în genere, doar de ”căpşunari” (din Spania), de cei care îngrijesc bătrâni (îi şterg la fund…) din Italia, Germania, Grecia, de cei care lucrează clandestin (evident, cu complicitatea patronilor şi-a autorităţilor locale) în construcţii şi-n atâtea alte domenii, şi se ignoră faptul că, îndeosebi, în ultimii ani, au migrat sute de mii de oameni cu studii medii sau superioare.     

Într-un articol apărut pe portalul timponline.ro, jurnalista Cristiana Sabău insultă românii care trăiesc în diaspora. Textul ne-a fost semnalat de colega noastră de la Cronica veche, Florentina Niţă – jurnalistă, poetă, trăitoare de peste zece ani în Italia, împreună cu familia. Doar presupun greaţa de care a fost cuprinsă doamna Flo – cum i se spune, simpatetic, în redacţie – la citirea acelei mizerabile compuneri în care, într-un fel, era ”vizată”. Despre modus vivendi, al Florentinei, în patria Columnei lui Traian, o s-o provocăm pe ea să se confeseze, dacă are timp şi chef. În mod sigur, e mereu în criză de timp, întrucât, zilnic, face o navetă ruinătoare, din oraşul-reşedinţă, la Milano (unde lucrează în domeniul calculatoarelor). Doamna Flo vine, de câteva ori pe an, acasă, asta însemnând la Roman (locul naşterii), dar şi la Bacău (unde are rude), la Piatra Neamţ (unde are prieteni şi i se lansează câte o carte), la Bucureşti (tot aşa), la Iaşi – unde şi-a făcut studiile universitare şi unde, de câţiva ani, şi-a aflat în ”vechii cronicari”, noi prieteni. Toată lumea o primeşte pe doamna Flo, dacă nu cu braţele deschise ale rudelor, prietenilor, cunoscuţilor – cel puţin cu simpatie (etalând dumneaei şi o agreabilă prezenţă fizică). Ei bine, singura persoană, de-a dreptul oripilată de prezenţa în ţară a doamnei Flo, este jurnalista Cristiana Sabău. Şi asta întrucât doamna Flo, în descinderea ei în patria-mumă: respiră aerul cuvenit Cristianei Sabău; ocupă un loc, la toate instituţiile publice, ce i s-ar cuvenit Cr.S.; cumpără, de la supermarketuri, cantităţi industriale de produse, doar ca s-o sfideze pe Cris; depune, sau scoate sume uriaşe de la bancă, din acelaşi motiv; îşi ridică o casă cu două (sau nouă) etaje, nu întrucât ar avea nevoie, ci doar ca s-o umilească pe Cris şi pe toţi românii care n-au unde locui; când se-ntoarce în Italia (Spania, Germania, Anglia etc.), doamna Flo mai face un lucru oribil: votează; datorită votului ei, în ţară iese alt preşedinte, decât cel pe care l-a vrut Cris de pe Criş; sau de pe Someş; sau de pe ce râu doriţi dumneavoastră.

Lista ”mizeriilor” pe care Cristiana Sabău le toarnă în capul doamnei Flo este mai lungă şi chiar mai greţoasă, dar mă opresc aici. Se înţelege că numita jurnalistă nu se referă, strict, la doamna Flo, ci – textual – la   hoarde întregi cu căţel, purcel, mama soacră şi verişoara nevestei, toţi puşi pe harţă întrucât, observă Cristiana lu Sabău, când vin în ţară, ţin lecţii despre cum ar trebui să fie ei serviţi pe loc şi gâdilaţi în tălpi.  Acestor hoarde(incredibil, ce-au ajuns concetăţenii, taţii, fraţii, nepoţii noştri!) li se sugerează să-şi ia, naibii, cetăţenie acolo unde s-au dus să muncească pământurile altora, să îngrijească bătrânii şi copiii străinilor pentru bani şi să nu mai vină, ca să-şi facă de cap prin ţărişoara noastră pustie. (!!!)

Aş fi lăsat-o şi eu, naibii, pe autoarea acestor insanităţi, ştiind că, în spaţiul virtual (cu precădere) se dau în stambă tot felul de inşi care au boala autorlâcului, complexe şi frustrări – între care dorinţa de-a intra în gura lumii, de-a deveni, fie şi pentru o zi, celebru, este printre cele mai nevinovate. Dar numele semnatarei mi-a zdrăngănit oarecum cunoscut, aşa că m-am dus la d-l Google, care m-a şi trimis la doamna Facebook – pe care, de altfel, şi noi o frecventăm. Şi-am aflat, cu uimire, că autoarea e (pe fb) într-o selectă companie, mai mult încă, avem câţiva ”prieteni comuni” . Pentru cine nu ştie: prieteniile, pe fb, se leagă ca mărgelele pe aţă: eu am peste 600 de prieteni (cifră modestă: alţii au mii!), dintre care doar pe vreo 20 îi cunosc din viaţa reală, cei mai mulţi solicitându-mi – sau solicitându-le eu – prietenia. Evident, pe baza unor reale, sau, de cele mai multe ori, presupuse convingeri, opţiuni, ”idealuri” (oarecum) comune. Ceea ce nu înseamnă că nu m-am trezit uneori afiliat unor idei trăznite, sau unor ”cauze” cu care n-am nici în clin, nici în mânecă. Asta m-a făcut să mă delimitez, să-i elimin de pe ”peretele” meu pe unii dintre cei cu care nu consun (cred c-ar trebui să dau afară măcar vreo 500…) şi să fiu cu adevărat selectiv (nu cum am fost în primii ani) în contractarea unor noi prietenii… virtuale.  

Ce-am mai aflat de pe pagina fb a Cristianei Sabău: că dumneaei, pamfletara, nu-i o oarecare, ci ditamai redactorul – unde credeţi? La Radio România Actualităţi! Aşadar, are post la Postul Naţional de Radio – şi-i posibil ca numele ei să-mi fi trecut pe la ureche. Nu ştiu, nu cred că această vajnică rrromâncă ”de interior” îşi promovează… frustrările pe undele Radioului Public (a cărui corespondentă, din Bistriţa, este). Totuşi, în textul inflamant, frenetica reporteriţă sugerează că s-a documentat, s-a insinuat, adică, printre hoardele astea din diaspora, s-a lovit de ei/ ele, i-a întrebat ce caută, cu ce ocazie pe-acasă şi câte şi mai câte. Cel mai tare şi mai tare a inervat-o, pe Cris, coada de la Paşapoarte, unde erau vreo 200 şi unde – e de presupus – voia şi dumneaei să-şi scoată un permis de liberă trecere prin vreuna din ţările pe unde vieţuiesc nesimţiţii ăştia de români care, în loc să-şi apere (ca dumneaei) sărăcia, şi nevoile, şi neamul, se vând străinilor…

Parcă tresaltă, în acest langaj, ceva din retorica iliescoidă a anilor 90, când Raţiu, Cîmpeanu i tac dalşeerau puşi la stâlpul infamiei, întrucât nu stătuseră în ţărişoară, să pape salam cu soia, dar veneau aici, la de-a gata, nu doar cu o aură de civilitate, ci şi cu pretenţia de-a se aşeza în fruntea bucatelor… Dincolo de, ca să zic aşa, trimiteri istorice şi chestiuni punctuale, pamfletul lui Cris (de la Radio România Actualităţi!) este… ponta-vocea unei frustări, limpede exprimată de doctorul-plagiator Victor Ponta, care nu încetează să profereze injurii la adresa  diasporei.Acea diasporă ce, în urmă cu doi ani, prin votul ei, a dat semnalul mătrăşirii acestui exhibiţionist de pe scena politică.

Cât despre ponta-vocea Cristiana… Pe reţelele de socializare, hoardele din diaspora au acoperit-o cu rahat din cap până-n picioare. Noi n-am făcut aici decât să vă semnalăm fenomenul.

Nicolae Turtureanu este director al revistei „Cronica veche”, poet şi eseist

Publicitate și alte recomandări video