De doi ani, regia de transport local timişoreană are şi o aplicaţie pe mobil, în vreme ce la Cluj a fost lansată anul trecut. Înainte ca versiunile operatorilor de transport să fie lansate, călătorii se puteau ghida – aşa cum încă se face în Iaşi – după aplicaţiile pentru telefoanele smart create de programatori entuziaşti. Totuşi, predicţiile nu sunt precise întotodeauna. O asemenea aplicaţie se bazează pe reţeaua dispozitivelor GPS montate în staţii şi pe mijloacele de transport. Dacă societatea de transport local nu e de acord ca informaţiile transmise de dispozitivele sale să fie publice, o asemenea aplicaţie mai poate funcţiona doar pe baza localizării utilizatorilor: cu cât sunt mai numeroşi cei care au descărcat aplicaţia, cu atât durata de aşteptare în staţii este mai precisă.

Moş Crăciun s-a gândit la ieşenii care au stat cuminţi în staţii

Hotspoturile wifi instalate deja pe mijloacele Companiei de Transport Public Iaşi au deja o extensie GPS. Informaţiile furnizate de acest sistem trebuie să fie integrate în cel al aplicaţiei pe telefon prin care pasagerii ieşeni vor putea să ştie cât au de aşteptat în staţii. „Avem această comunicaţie cu datele GPS ale tuturor mijloacelor de transport şi sperăm să lansăm cât de curând o variantă demo a aplicaţiei, ca să avem şi feedback-uri de la călători”, ne-a explicat Cristian Stoica, directorul general al CTP Iaşi. Termenul estimat pentru lansare ar fi în această lună.

„Pentru început, doar pe traseele de autobuze, vor fi nişte display-uri amplasate în cinci staţii principale, ca să vedem cum funcţionează sistemul. Reţeaua va fi extinsă apoi cu staţiile unde există o afluenţă mai mare de călători”, a spus managerul societăţii de transport. Sunt aproximativ 50-60 de staţii, a precizat Cristian Stoica. El nu a putut să ne ofere o estimare a costurilor, însă a menţionat că primele staţii dotate cu panouri de afişaj vor arăta diferit de cele existente.

Încă un timp de aşteptare, pentru fonduri europene

În februarie, la inaugurarea dotării primului autobuz cu reţea gratuită de internet wireless, primarul Mihai Chirica spunea că o reţea de panouri de afişaj pentru timpii de aşteptare în staţii poate fi făcută dacă există fonduri europene.

În campania electorală pentru alegerile locale din 2016, subiectul a fost menţionat de candidaţi, atunci vorbindu-se neoficial de aproximativ 2 milioane de euro. La Timişoara, întregul sistem – care acoperă toate staţiile de tramvai, autobuz şi troleibuz – a fost modernizat în 2012 cu 4 milioane de euro.

Dar cât „costă” timpul pierdut de ieşeni în staţii?

Potrivit datelor CTP, media lunară a numărului de călătorii efectuate anul trecut este de 6,67 milioane – 1,83 de milioane sunt cele cumpărate cu bilet şi 4,84 de milioane achitate prin abonament. În această ultimă categorie intră cele subvenţionate de Primăria Iaşi – cum sunt, de exemplu, cele acordate persoanelor peste 65 de ani, media lunară a acestora fiind de 2,6 milioane. Aşadar, şi acestea sunt plătite.

Puţină matematică şi o estimare simplă

Cum putem evalua financiar timpul de aşteptare în staţii? Înlăturăm călătoriile efectuate de pensionari – care stau ceva mai bine la capitolul „timp” – şi considerăm, inclusiv pentru simplificarea calculului, că un sfert din numărul rămas de călătorii, respectiv un milion, sunt făcute de cei care merg la serviciu. Putem să alegem o medie de 5 minute timp de aşteptare – deşi uneori prindem autobuzul în staţie, iar alteori găsim staţia goală, semn că un mijloc de transport tocmai a plecat şi că va dura ceva până vine altul. Cinci minute în care putem să rezolvăm ceva prin telefon, să intrăm într-un magazin, să facem comparaţie şi să alegem o alternativă de transport etc.

Prin urmare, în total sunt cinci milioane de minute pierdute într-o lună. Asta înseamnă peste 83 de mii de ore, adică peste 10.000 de zile sau 520 de luni de muncă cu tot cu weekenduri. Coincidenţă: este echivalentul stagiului maxim de cotizare la fondul public de pensii, respectiv 43 de ani. O viaţă în câmpul muncii. Altfel spus, se pierd 520 de salarii într-o lună.

E de presupus că cel care încasează salariul mediu (4.600 de lei brut la sfârşitul anului 2018) reuşeşte să-şi cumpere o maşină şi merge doar ocazional cu tramvaiul. În schimb, pentru cei angajaţi pe salariul minim, transportul public este cea mai avantajoasă soluţie pe distanţe mai mari, din punct de vedere financiar. Suma a 520 de salarii minime brute depăşeşte un milion de lei, iar, într-un an, timpul pierdut de ieşeni în staţii costă aproape 13 milioane de lei.

Este o sumă aproximativă, ţinând cont de pragurile alese. Estimarea nu conţine pierderile Companiei de Transport Public provocate de un grafic de frecvenţă greu de controlat. Un autobuz încărcat până la refuz va consuma mai mult, în timp ce un altul cu doar câţiva pasageri va consuma în gol.

Deşi am ales limite minime, vi se pare acest calcul exagerat? Dar dacă am lua doar o zecime din această estimare, adică 1,3 milioane de lei? Poate că aceşti bani nu reprezintă o pierdere care să se resimtă pe parcursul unui an întreg, dar cu siguranţă reuşeşte să arate nivelul unei risipe cronice, la urma urmei, tot din banii ieşenilor.