Categoria de pensionari care poate să desfacă șampania și să sărbătorească în continuare

Recalcularea pensiilor a făcut mare vâlvă în ultimele luni. Presa s-a străduit să țină subiectul cât mai aproape de nevoile publicului larg și a întors evenimentul pe toate fețele. Subiectele abordate au fost dintre cele mai diverse, mai bine sau mai prost documentate, dar interesul beneficiarilor, care nu a încetat să apară și a fost unul deosebit de viu, a fost destul de bine acoperit. Cei mai mulți dintre ei au reușit, cu mijloacele proprii, pe baza articolelor publicate, să își calculeze aproape la centimă ceea ce aveau de primit. Nici partidele nu au stat cu mâinile în sân. PSD, formațiune politică ce deține portofoliul muncii în Guvern, nu a pierdut ocazia să se laude cu „dreptatea” făcută. PNL, USR sau AUR au ales calea opoziției. Cum niciun lucru nu este perfect pe lumea asta, au speculat la maximum slăbiciunile legii și au ajuns chiar să o caricaturizeze, în ciuda unor plusuri evidente. Societatea civilă și pensionarii au reacționat și ei. Desigur, nemulțumiții au ieșit în față și au criticat, în unele cazuri pe bună dreptate, nedreptățile din lege.

Totuși, un subiect cu privire la pensii a fost omis, parcă nici nu a existat ani întregi pe lista temelor de interes public, și anume cel al pensiilor speciale sau de serviciu, cum le place beneficiarilor să se alinte când vorbesc despre veniturile încasate sub această formă. S-a întâmplat exact ca în celebra reclamă la fixativul pentru păr: „Londra. Ploaie. Vânt puternic. Coafura rezistă!”… Persoanele care primesc astfel de pensii au scăpat, cumva, ca prin minune. Veniturile lor nu au intrat în categoria celor care au făcut obiectul recalculării, de unde vedem și caracterul lor aparte față de masa mare a oamenilor. Privind dintr-un punct de vedere critic, ne dăm seama că era și greu de intervenit asupra lor. Principalii beneficiari de pensii speciale vin din rândul Magistraturii, al SRI-ului, al Poliției, al Armatei sau al Curții de Conturi. Să ne aducem aminte că, în 2010, când președintele de atunci, Traian Băsescu, a anunțat reduceri de salarii și pensii, cei care au scăpat fără să fie atinși au fost pensionarii, fiindcă Curtea Constituțională a respins această măsură tocmai ca magistrații să nu fie afectați. Nu au murit ei atunci de grija celor mulți; și-au protejat tocmai interesul personal, instituția fiind ca și acum populată cu „speciali”.

Ne aducem, desigur, aminte că mulți politicieni s-au lăudat că, dacă ajung la putere, vor scăpa de pensiile speciale în doar câteva zile, hai o lună-două. Au trecut de atunci ani și ele au fost foarte puțin afectate. Asta pentru că majoritatea politicienilor sunt prea obedienți și își văd doar de interesul personal, iar dacă totuși prind glas, instituțiile de forță, tocmai cele enumerate mai sus și pe care se bazează statul sau sunt statul, au grijă să-i reducă la tăcere prin metode convenționale sau mai puțin convenționale. Nimeni nu vrea să se trezească anchetat peste noapte sau să-i afle nevasta/soțul că are amantă/amant, copii din flori sau nu știu ce orientare sexuală nepotrivită în context social.

Din prisma aspectelor discutate mai sus, vedem că pensiile speciale nu au niciun fel de legitimitate. Ele exced chiar și Constituția. Nu găsim niciun fel de referire la pensiile speciale în legea fundamentală; se vorbește doar despre un tratament nediscriminatoriu și de drepturile cuvenite odată cu ieșirea din câmpul muncii, nu și de faptul că salariații din X instituție trebuie să primească mai mult decât cei din mediul privat sau față de alte instituții ale statului român. Periodic, în funcție de interesul celor de la putere față de instituțiile de forță, s-au promovat legi pentru „speciali”, care cumva sunt pe contrasens față de Constituție. Singura modalitate logică pentru legitimitatea lor ar fi să treacă de un referendum care să spună dacă românii susțin sau nu pensiile speciale. În aceste condiții, nimeni nu ar avea de comentat pe această temă sau comentariile ar fi neavenite dacă se votează pentru menținerea lor.

Nu cuantumul lor total în cheltuielile Guvernului este cea mai mare problemă, ci mai ales faptul că sunt discriminatorii față de celelalte categorii. Creează premisele pentru cereri suplimentare din partea oamenilor ce activează în domenii obișnuite care se văd sau se cred nedreptățiți. Trebuie remarcată și aroganța celor care primesc astfel de drepturi. Episodul din 2010, când Curtea Constituțională a României a restricționat posibilitatea Guvernului de a lua măsuri de reducere a pensiilor, este grăitor. Ne putem trezi pe viitor că, în cazul, și nu este de neglijat, în care țara ajunge în incapacitate de plată, „specialii” să ceară în continuare plata pensiilor exact așa cât sunt ele de mari, indiferent dacă sunt bani sau nu. Noua nobilime care populează instituțiile de forță nu poate decât să desfacă șampania. „București. Recalculare. Discuții aprinse. Pensiile speciale rezistă, rezistă, rezistă!”

Publicitate și alte recomandări video