Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Câteva lucruri despre „profesiunea de scriitor”

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

M-a întrebat odată cineva într-un interviu, dacă urmăresc popularitatea, faima. Faimos este Becali sau cei care apar seară de seară pe ecrane, plătiţi cu jdemii de euro, tratând subiectele la modă, cei care plac „canaliei de uliţi”, cum spunea Poetul. 

Iar în lumea literară, ca să fii faimos, trebuie să faci, de pildă, precum Dinescu: să vii cu taraful în direct, să pârpăleşti mici la grătar şi să dai vin de butuc (am băut şi eu odată „Vinul lui Dinescu” - un vin tare prost) la lansări de carte. Mersi, nu vreau aşa ceva. Vreau doar să fiu citit. Asta da. În rest trăiesc destul de retras, nu frecventez lumea literară, nu mă interesează premiile, iar târgurile de carte, lansările de carte le consider ca un rău necesar. Na! Am spus-o. Sper să nu citească vreun editor de-al meu ceea ce am spus aici. Am câţiva prieteni scriitori în mijlocul cărora mă simt bine, atât. Cultiv doar familia şi relaţiile de familie şi pe oamenii în mijlocul cărora trăiesc, oameni care nici nu prea ştiu cu ce mă ocup.

Am folosit cândva sintagma „scriitori temporari”. Este o expresie cam inadecvată pe care, probabil, am scăpat-o în iureşul de cronicar sportiv al vorbirii mele. Într-un articol pe care l-am publicat în „Ziarul de Iaşi” scriam despre profesiunea mea de credinţă ca scriitor. În articolul „Scrisul” vorbeam despre faptul că scrierea literaturii îţi mănâncă toată viaţa. Scrisul şi gândul la scris îţi ocupă tot timpul, te devorează, nu te lasă ziua, îţi omoară nopţile, te chinuie în tren, în taxi, în parc şi vai! la serviciu, peste tot, clipă de clipă, zi de zi. Scrisul îţi aduce bucuria câtorva clipe de graţie, când pluteşti în spaţii celeste, dar este şi o damnare. Scrisul are partea lui de mister fericit, dar te şi însingurează şi îţi cere mari sacrificii. Te vămuieşte în primul rând pe tine, dar îi sacrifici şi pe cei din jurul tău - soţie, copii, prieteni. Iar dacă te înconjoară oameni înţelegători, eşti oarecum salvat, rămâi numai cu remuşcările, aşa ca bătrânul savant din „Fragii sălbatici”, vechiul film al lui Ingmar Bergman. Însă, dacă te cuprinde patima scrisului într-un mediu ostil, vai de tine! E o tragedie!

Din acest punct de vedere, mă detaşam în acel articol de cei care fac literatură ca o distracţie, un hobby împotriva plictiselii - îţi place într-o zi şi în alta nu, aşa cum îţi plac nişte sandale azi, iar m-ine le laşi uitate în dulap. Ăştia-s „scriitorii temporari”. Nu am nimic cu aceştia pentru că fiecare are dreptul să scrie literatură. Mai mult, am convingerea că orice om trecut prin ceva şcoli şi inteligent poate scrie poezie sau un roman. Mulţi chiar o fac. Cred că viitorul, în ritmul stahanovist în care se desfăşoară acum lucrurile, e ăsta: ai învăţat alfabetul, poţi fi literat! În ritmul ăsta de „mahalagism literar” vor începe să scrie romane şi preşcolarii. Şi să ne amintim de o vorbă a lui Sancho Panza: „Bun venit, năpastă, dacă vii singură”. Vreau să spun că după cum se insinuează mieros, dar asfixiant, corectitudinea politică, va veni şi altă năpastă. Criticii literari români ai viitorului este posibil să egalizeze în cuget şi simţiri pe Radu Aldulescu, bunăoară, cu o pixereasă de romane telenovelistice, pe extraordinarul Cristian Fulaş, autor aproape necunoscut, cu vreun teleast care se apucă din plictiseală de literatură, pe Emil Brumaru cu un epigramist cu nume de ceafă de porc la cuptor, trăitor tot în Ieşul nostru cel urgisât, creator de asociaţie literară şi care face săli pline de cititori. Asta-i, frate! Aşa a fost dintotdeauna. Pe vremea lui Puşkin şi Lermontov erau mai „prizaţi” autorii de mistere în genul lui Eugène Sue, iar pe timpul lui Eminescu insignifiantul Petrino făcea furori între cucoane cititoare.

Dar altceva. Pot să spun că m-a mânat ideea scrisului încă din copilărie. Prin clasa a VIII-a, profesoara mea de matematică, doamna Zvorişteanu, citindu-mi o compunere pe temă liberă, mi-a spus că am talent şi că trebuie să merg pe linia asta. La fel mi-a zis şi doamna Tărăntuş, profesoara de limba română. Prin toate şcolile prin care am trecut am fost îndrăgostit de profesoarele de română. Mai târziu mi-am dat seama că, de fapt, eram îndrăgostit de literatură. Am scris mereu, dar nu arătam nimănui ce scriu. La cenacluri nu am mers din acelaşi sentiment de ruşine amestecat cu teamă. Dar şi teama intră în legile omeneşti. Federico Fellini spune undeva că „un om fără teamă este un prost”.

După „îngrămădeala” din Decembrie ´89 m-am apucat de presă cu mare pasiune, iar apoi de traduceri, tot cu mare pasiune. Şi vreau să spun aici, în paranteză, că presa şi traducerile au contribuit mult la formarea mea ca scriitor. Spun asta ca un sfat pentru cititorii acestui ziar, poate că unii vor să scrie literatură.

Mai publicam câte o povestire pe ici, pe colo. Prietenii mei de inimă mă sfătuiau să scriu mai multă literatură. Până la urmă mi-am dat seama că destinul nu ţi se dă cadou, trebuie să munceşti, să te lupţi pentru el. Dacă nu-l cauţi, nu vine el la tine, dar când vine, ajunge şi rămîne. Aşa că l-am căutat şi l-am găsit. În fine, drept să spun, mai mult a venit el la mine.

În fine, multe ar fi de spus despre „profesiunea de scriitor”. Am scris doar câteva.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri