Miercuri la prânz era programată o nouă şedinţă de CL pentru adoptarea bugetului local pe 2021. Indiferent care ar fi fost rezultatul votului, după primele două încercări eşuate s-au desprins câteva concluzii despre jocul de putere din deliberativul ieşean şi obiectivele „beligeranţilor”.

1. Cea mai importantă observaţie, despre care am mai scris, este lipsa de ambiţie a Iaşului. Construcţia bugetară este orientată spre cheltuieli de personal şi gestiune curentă, cu un pic de sclipici, graţie fondurilor europene. Dar nimic „glamour”, ceva care să te inspire să-ţi cauţi loc de veci pe una dintre cele 7 coline. Lipsesc proiectele mari, care dau personalitate unui oraş de talie europeană, iar reformele din aparatul administrativ, de altfel palide, sunt negociate la sânge. Suspendarea trecerii supraterane din Podu Roş şi intenţia de a construi în zonă un pasaj subteran pare una dintre puţinele decizii înţelepte. În acelaşi timp, e un film pe care l-am mai văzut, „uite schiţa, după doi ani schimbăm desenul”, iar această incoerenţă sporeşte incertitudinea privind capacitatea Primăriei de a propune soluţii pe termen lung pentru traficul sufocant din oraş. Pentru că dincolo de modestia „aspiraţională”, bugetul pe anul în curs maschează şi o lipsă evidentă de perspectivă. Nu ne spune nimic despre cum va arăta traficul în oraş peste 10-15 ani sau despre ce se va întâmpla cu sistemul de educaţie sau sănătate în următorul deceniu. Nu trasează nicio linie strategică în dezvoltarea oraşului, e dospit din acelaşi aluat stătut moştenit de la administraţiile Simirad şi Nichita. Se gâdilă pe burtă un electorat captiv cât să mai treacă un ciclul electoral şi să se mai câştige un rând de alegeri.

2. Primarul Chirica a dat dovadă de o rigiditate greu de înţeles la o serie de amendamente propuse de USR PLUS. Pe alocuri, a avut chiar un comportament sfidător, vezi reacţiile sale la propunerile de transparentizare a municipalităţii. Invocă „papagaliceşte” cadrul legal, deşi ZDI a demonstrat că, respectând acelaşi cadru normativ, primării din vestul ţării şi-au sfidat propriul monopol informaţional, au deschis larg ferestrele către cetăţeni. Chirica manipulează, minte prin omisiune. E ca şi cum un primar n-ar pune gazon în oraş pentru că legea nu prevede explicit ce specii de iarbă are voie să planteze. Şi de aceeaşi încăpăţânare sterilă a dat dovadă şi la propunerile privind organizarea de concursuri pentru posturi cheie în Primărie. În loc să vină cu soluţii pe fond, să fie pro-activ în negocierile cu USR PLUS, s-a agăţat ostentativ de forma solicitărilor. Atitudinea defensivă a primarului trădează reaua credinţă sau, în cel mai bun caz, un orgoliu prostesc. Sigur, şi reprezentanţii USR PLUS sunt încăpăţânaţi, pe alocuri obraznici, dar ei pentru asta au fost trimişi în CL. Ieşenii care au vrut consilieri cuminţi, uşor depersonalizaţi, au votat vechile partide. În această încleştare, era de datoria primarului să facă un pas în spate, să lase de la el, mai ales că doleanţele opoziţiei au fost, pe fond, rezonabile.

3. Conducerile centrale ale PNL şi USR PLUS au tratat cu superficialitate sau dezinteres „epopeea” adoptării bugetului de la Iaşi. Cel puţin asta s-a înţeles din reacţiile publice timide transmise de la Bucureşti. Să ne amintim promptitudinea cu care au intervenit liderii celor două formaţiuni pentru a netezi asperităţile după negocierile eşuate pe bugetul Capitalei. De câteva săptămâni, Iaşul pare să fi dispărut de pe radarul cel două partide aflate la guvernare, uitat (sau pedepsit?) într-un orfelinat politic.

Later edit: Bugetul a trecut la a treia încercare, cu votul de „aur” al unui consilier USR PLUS. Observaţiile de mai sus rămân valabile.