Să facem o încercare! Deschidem baza de date TEMPO a INSSE (Institutul Naţional de Statistică). Primul capitol e "Populaţie şi structură demografică". Are trei subcapitole: "Populaţia rezidentă", "Populaţia după domiciliu" şi "Date istorice de populaţie (1968-1991)". În incursiunea noastră avem nevoie de primul şi/sau al doilea subcapitol. Să încercăm să aflăm populaţia rezidentă a oraşului nostru. Click! Nu putem, pentru că acest subcapitol nu prezintă indicatori demografici la nivel de localitate, ci doar la cel judeţean. Apăsăm atunci pe "Populaţia după domiciliu". Gata! Aflăm ca Iaşul are 379 de mii de locuitori la 1 ianuarie 2019. Şi judeţul nostru e mare! Are 950 de mii de locuitori la aceeaşi dată! Cât avea Iaşul la ultimul recensământ, cel din 2011? Dar judeţul? 290 de mii, iar judeţul 772 de mii! Ce creşteri! Aproape 9 mii de locuitori pe an pentru oraş şi aproape 20 de mii pentru întregul judeţ! Ceva nu se leagă! În Europa central-estică, o zonă care în mare parte are un bilanţ migratoriu negativ, aşa ceva pare imposibil! Numai Novi Sad-ul a avut o creştere explozivă în perioada războaielor din fosta Iugoslavie.

Ne întoarcem la "Populaţia rezidentă", primul subcapitol, cel doar cu date la nivel judeţean. Poate nu întâmplător l-au pus primul! Surpriză! Aici judeţul nu are decât 792,6 mii locuitori la 1 ianuarie 2019, iar populaţia urbană a judeţului nostru e doar 368 965 de locuitori - mai mică decât "populaţia după domiciliu" a oraşului Iaşi la aceeaşi dată.

Cum e posibil?! Hai să citim informaţiile prezente în josul tabelelor. Mai întâi să vedem ce cuprinde "populaţia cu domiciliul" Aflăm imediat că "domiciliul persoanei este adresa la care acesta declară că are locuinţa principală, trecută în actul de identitate […] aşa cum este luată în evidenţa organelor administrative ale statului". Printre alte informaţii prezente pe site, observăm una foarte importantă, care e capabilă să facă diferenţa dintre cele două categorii de date - în "populaţia după domiciliu" sunt cuprinse şi persoanele plecate la lucru în ţară şi străinătate. Şi totuşi, de ce pentru multe localităţi ale unor judeţe din Moldova (mai ales din Vaslui şi Iaşi) avem o creştere spectaculoasă între 2012 şi 2019 a acestei categorii de populaţie? Pentru că la emigraţia autohtonă (cuprinsă în această categorie, dacă persoanele nu şi-au stabilit domiciliul în străinatate) se adaugă o foarte puternică imigraţie formală basarabeană - care e de mai multe zeci de mii de locuitori în judeţele amintite. Şi aşa Iaşul devine într-o manieră detaşată al doilea oraş al ţării, iar Vasluiul, cu peste 120 de mii de locuitori, a întrecut şi Piatra Neamţ, şi Satu Mare, şi Râmnicu Vâlcea sau Botoşanii la această categorie de populaţie. Tot din această cauză ne mirăm în scurtele intervale electorale că bate vântul prin noile secţii de votare, înfiinţate conform legii, pentru unul sau două apartamente, una sau două case unde sunt domiciliaţi formal sute sau mii de basarabeni.

Să ne uităm şi pe informaţiile aferente subcapitolului "populaţie rezidentă". Aceasta "reprezintă totalitatea persoanelor cu cetăţenie română, străini şi fără cetăţenie, care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul României. Reşedinţa obişnuită reprezintă locul în care o persoană îşi petrece în mod obişnuit perioada zilnică de odihnă, fără a ţine cont de absenţele temporare pentru recreere, vacanţe, vizite la prieteni şi rude, afaceri, tratamente medicale sau pelerinaje religioase. Reşedinţa obişnuită poate să fie aceeaşi cu domiciliul sau poate să difere, în cazul persoanelor care aleg să-şi stabilească reşedinţa obişnuită în altă localitate decât cea de domiciliu din ţară sau străinătate. Se consideră că îşi au reşedinţa obişnuită într-o zonă geografică specifică doar persoanele care au locuit la reşedinţa obişnuită o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni înainte de momentul de referinţă. În populaţia rezidentă sunt incluse persoanele care au imigrat în România, dar sunt excluse persoanele care au emigrat din România". Mai aflăm că aceşti indicatori au fost construiţi apelând la surse administrative, inclusiv la institutele naţionale de statistică ale unor state cu o imigraţie activă a românilor (Spania, Italia etc.) şi baza de date a Eurostat privind populaţia şi migraţia internaţională. Datele din tabelele TEMPO-INSSE reprezintă "rezultate ale unui model econometric bazat pe tehnici de estimare pe domenii mici în vederea dimensionării componentei de migraţie internaţională".

"Populaţia rezidentă" e categoria pe care o căutăm, cea care prezintă o situaţie demografică foarte apropiată seriilor cronologice ale recensămintelor. Aceasta e populaţia utilizată la construirea unor indicatori relativi, precum PIB/loc sau densitatea populaţiei. Însă, nu o avem defalcată la nivel scalar LAU2 (UAT-uri). O estimare a populaţiei la nivel de comună, oraş sau municipiu se poate realiza într-o manieră simplă pornind de la populaţia în anul 2011 pe localităţi şi apelând la sporul natural şi cel migratoriu pentru perioada 2011-2018. O atenţie suplimentară trebuie să o acordăm localităţilor ce fac obiectul migraţiei basarabene. Şi nu sunt puţine! (Pe săptămâna viitoare)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi