anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

vineri, 20.05.2022

Câţi mai suntem? (V)

GALERIE
George Turcanasu
  • George Turcanasu
- +

Populaţia României s-a diminuat după 2002, de la 21,7 milioane, la 20,1 milioane (în 2011) şi 19,4 milioane (estimare la 1 ianuarie 2019 - cf. INSSE). Din perspectivă relativă, populaţia municipiilor şi oraşelor a înregistrat o uşoară scădere, de la 55%, la 54,2%. Însă, dacă ne referim la valorile absolute, e vorba de un declin semnificativ de 707 mii locuitori. La o privire superficială nu putem separa într-o manieră netă categoriile de mărime ale oraşelor ce au alimentat această involuţie. 

În general, oraşele intermediare, cele care din perspectivă sistemică (nu demografică!) nu se impun prin servicii care să le creeze un hinterland de dimensiuni regionale, au alimentat într-o proporţie mai mare descreşterea populaţiei urbane. Această categorie cuprinde deopotrivă oraşe de talie mare (Galaţi, Ploieşti, Brăila etc.), dar şi oraşe de talie medie (Petroşani, Hunedoara, Reşiţa, Piatra Neamţ, Roman etc.), care au alimentat zona shrinking cities pe toată perioada analizată. Apartenenţa la categoria oraşelor în declin a majorităţii absolute a centrelor urbane a fost dată de fragilitatea funcţională. Cel mai adesea, aceste oraşe erau monofuncţionale - una sau două mari întreprinderi industriale de talie importantă dictau poziţia lor în ierarhia urbană. De fapt, dezindustrializarea a cuprins întregul spectru urban, însă unele oraşe au avut o capacitate de rezilienţă mai mare. Timişoara şi Clujul, oraşe ce se impun la nivel regional din perspectivă funcţională, dar care sunt şi bine situate în raport cu nucleul central al UE, au depăşit faza de declin demografic încă din intervalul intercenzitar 2002-2011; Iaşul, asemănător oraşelor amintite, cu un hinterland regional, a depăşit faza de declin şi a înregistrat o creştere demografică importantă imediat după criza economică mondială de la finalul deceniului trecut, ce s-a prelungit în România şi în primii ani ai deceniului nostru.

Acest gradient de dezvoltare atât de vizibil în ceea ce priveşte evoluţia marelui oraş e specific şi oraşelor intermediare. Accesibilitatea mai mare la nucleul dur al UE a dus la temperarea sau chiar la stoparea declinului demografic al unor centre urbane intermediare ce au devenit atractive pentru investiţiile străine; majoritatea acestor oraşe sunt localizate în Transilvania şi pe faţada vestică a ţării; în răstimp, oraşele României extracarpatice şi-au continuat declinul. Chiar dacă oraşele vestice nu şi-au recuperat până în prezent dimensiunea demografică înregistrată la recensămintele din 2002 sau 2011, faptul că au avut un declin mai moderat în raport cu cele din România extracarpatică le-a propulsat în ierarhia naţională.

Metamorfozele structurii sistemului urban al României, în condiţiile evoluţiei bazate pe competitivitatea teritorială, sunt foarte vizibile la vârful ierarhiei urbane. Clujul, Timişoara şi Iaşul s-au detaşat din masa celor 7 oraşe (alături de cele 3 oraşe deja aminite, ne referim şi la Braşov, Constanţa, Craiova şi Galaţi) ce secondau Bucureştiul - situaţie încă manifestă în 2002. Această structură planificată pe parcursul evoluţiei în condiţiile perioadei totalitare e de domeniul trecutului. Scăderea demografică agresivă a Galaţiului îl plasează în prezent în zona oraşelor intermediare, iar creşterea modestă (ce caracterizează doar ultimii ani) a oraşelor Constanţa, Braşov şi Craiova pare a crea un nou nivel intermediar. Dacă adăugăm şi comunele, şi oraşele pe care le considerăm parte a aglomeraţiilor urbane, detaşarea primelor structuri urbane e şi mai evidentă. Cu toate că aglomeraţia constănţeană (405 mii locuitori) e foarte apropiată ca dimensiune de cea ieşeană şi de cea timişoreană (409, respectiv 405 mii locuitori), are o dinamică diferită. În pofida faptului că declinul pare să se fi stopat în ultimii ani, Constanţa avea 421 de mii de locuitori în 2002, în timp ce aglomeraţia ieşeană şi cea timişoreană (în geometriile actuale!) erau mai puţin populate - 382, respectiv 360 de mii de locuitori. Dacă se păstrează ritmul actual de evoluţie al aglomeraţiilor, ecartul între Iaşi şi Timişoara, pe de o parte, şi Constanţa, pe cealaltă parte, va creşte semnificativ în următorii ani, în favoarea primelor structuri teritoriale.

Competitivitatea aglomeraţiilor urbane se reflectă şi în competitivitatea structurilor regionale. Faptul e cât se poate de evident şi în ceea ce priveşte evoluţia dimensiunii demografice a teritoriilor istorice (decupate grosier, pe limitele judeţelor actuale). România a înregistrat o scădere a populaţiei de aproximativ 10,5% în intervalul 2002-2019. Două dintre regiunile istorice Oltenia şi Moldova (inclusiv partea bucovineană a Sucevei) au avut scăderi mult peste media naţională (17,3 %, respectiv 14,1 %). Regiunile vestice (Transilvania, Banat şi Maramureş) au declinat cu aproximativ 7,9%, iar Muntenia (cu Bucureşti) a înregistrat o scădere de 8,2%. Evoluţia demografică a Dobrogei plasează această regiune foarte aproape de nivelul naţional (-10,7%).

Populaţia Moldovei a scăzut de la 4,7 milioane persoane - în 2002, la puţin peste 4 milioane - la 1 ianuarie 2019. Această involuţie a dus la diminuarea relativă a populaţiei regiunii noastre în totalul populaţiei României, de la 21,6% - în 2002, la doar 20,7% - în prezent. Iar viitorul din perspectiva demografică se anunţă sumbru. Cu un sold natural negativ, cu cele mai mari valori ale emigraţiei din România (fiecare al III-lea emigrant e moldovean!), Moldova va continua să involueze, ba chiar într-un ritm mai accelerat în raport cu regiunile cu accesibilitate mai mare la nucleul central al UE. La această stare de fapt contribuie şi izolarea în care va rămâne mult timp regiunea noastră în lipsa ameliorării infrastructurii de transport.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Nimic de salvat

Pavel LUCESCU

Nimic de salvat

Încăput pe mâna lui Barna, Ghinea, Drulă, Năsui şi prietenii, USR a devenit un soi de anexă libertariană a PNL, unde ar fi logic să şi sfârşească, alături de gaşca Câţu-Gorghiu.

opinii

Simple notaţii

Alexandru CĂLINESCU

Simple notaţii

Sorin Oprescu mi-a fost dintotdeauna profund antipatic, şi asta înainte să aflu despre matrapazlâcurile lui. Îmi părea un şmecher de „capitală”, un ins cu apucături golăneşti, vulgar şi agresiv. Îl situam cam pe aceeaşi treaptă cu Becali, deşi la acesta din urmă mai puteam detecta nişte urme de umanitate. Am aflat, în urma condamnării lui Oprescu, ceea ce, probabil, ştia destulă lume: doctorul lucra în stil mare, cerea şpăgi colosale, avea - precum mafioţii - oameni de încredere care îl protejau şi îşi asumau treburile riscante. 

Tencuiala antiseismică

Neculai SEGHEDIN

Tencuiala antiseismică

Desigur, o legendă urbană, unul din miturile care însoţesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevărate culturi a seismului în România.

Love story la “om la lună”

George PLEȘU

Love story la “om la lună”

Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

pulspulspuls

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

PULS

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

Multă lumea ne-a tot întrebat în ultima vreme unde o fi dispărut din peisaj sinatoarea de Iaşi cu cea mai mare greutate (la quintale ne referim, nu la influenţă, evident), dar şi cu gura cea mai mare. Ei bine, stimaţi telespectatori, am apelat pentru un răspuns la această spinoasă problemă a politichiei locale, naţionale şi, de ce nu, chiar evropeneşti am putea spune, la aceeaşi sursă a noastră care ne-a spus câte una sau alta la momentul candidaturii ei la Iaşi pe listele auriste, când mai nimeni nu ştia de un’ s-o ia pe madam: adicătelea amicul Archibald Tănase, stimaţi telespectatori, că sigur vă era olecuţă dor de el, nu-i aşa?

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.