Probabil asta este ştirea (şi imaginile) pe care o (le) aşteaptă primarii din Valea Lupului şi Iaşi pentru a acţiona. De aproape trei ani, doi edili, Dumitru Mihăliuc şi Mihai Chirica, sunt incapabili să rezolve o problemă punctuală: siguranţa locuitorilor din Valea Lupului care lucrează, în majoritate, în Iaşi. Plătesc cu toţii impozite (inclusiv pe venit, domnule Chirica). Primul dintre edili, fostul lider de sindicat de la Fortus, îl ştiţi, care are şi întâia responsabilitate, ba spune că are proiect pe fonduri UE, ba se ascunde sub o conductă ApaVital. Al doilea nu vrea să preia drumurile naţionale fără o carte tehnică şi o expertiză (!?): limita municipiului Iaşi este undeva spre zona staţiei de electrificare, de după Antibiotice. Apropo, domnule primar Chirica, (probabil ştiţi) o preluare de către Primărie a drumurilor naţionale care tranzitează oraşul ar rezolva şi problema traficului greu în Iaşi. A, şi, parţial, a poluării. Dar cele peste 80 de depăşiri la praful pe care îl inhalăm cu toţii sunt deja o tradiţie.

Este absolut incredibilă şi revoltătoare delăsarea autorităţilor. În timp ce presa consemnează declaraţii la finalul unor întâlniri la Prefectură, o altă mamă, cu copilul ei, trece zebra la Popas Păcurari. Cu puţin noroc, ajunge în partea opusă. Dacă are ghinion, rotunjeşte statisticile Inspectoratului de Poliţie. Ştiu, e brutal, dar ei, edilii, nu vor să ştie acest lucru decât, eventual, o dată la patru ani.

Până la urmă, ce înseamnă câteva sute de mii de euro? Ar putea însemna trei pasarele. Personal, am fost şi am relatat despre câteva dintre protestele din Valea Lupului, nu şi la ultimul. Dar, ultimul, a fost la fel ca precedentele: oamenii protestează, iar cei responsabili fug de responsabilitate. Fiecare autoritate este mai preocupată de capra vecinului decât să aducă, într-adevăr, soluţii. Declaraţiile sunt aceleaşi, soluţiile la fel, adică niciuna. Nu-i aşa, domnule prefect?

Vă daţi seama cât de absurdă e situaţia? Vorbim despre oameni care trec cu teamă strada. De ce? Pentru că autorităţile nu-şi fac treaba. Dacă exista o bună intenţie, probabil aveam acum măcar o pasarelă. Dragi politicieni, costurile sunt relativ mici. Trei pasarele. Chiar avem nevoie de (încă) o tragedie? Câţi oameni trebuie să moară ca voi, dragi edili, să conştientizaţi pericolul la care zilnic se expun destul de multe persoane? 3, 5, 10? Cât valorează o viaţă pentru voi? Ce măsuri oare aţi fi luat mâine dacă ştirea de mai sus ar fi fost adevărată?