anunturi
grandchef
Mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Cauzele „Marii Îmbogățiri” a Europei occidentale moderne (I)

GALERIE
Aurelian Plopeanu
  • Aurelian Plopeanu
- +

Joel Mokyr (n.1946) este unul dintre cei mai cunoscuți și prestigioși istorici economici contemporani. Cu studii aprofundate la universități de renume din Israel și SUA, a devenit ulterior profesor la Northwestern University (SUA). Cariera academică a primit recunoaștere internațională, fiindu-i decernate numeroase distincții și premii. Una dintre cărțile de mare succes ale acestuia, O cultură a creșterii: originile economiei moderne (A Culture of Growth: The Origins of the Modern Economy) a apărut în 2016 la Princeton University Press. Voi prezenta cauzele rafinate și complexe care au declanșat, în opinia autorului, „Marea Îmbogățire” a Europei occidentale moderne începând din secolul al XVIII-lea.

Așa cum bine surprinde Mokyr, spre deosebire de alte regiuni și civilizații care s-au bucurat de un nivel de prosperitate ridicat într-o anumită perioadă a istoriei mai mult sau mai puțin îndepărtate, Europa este un caz particular. Această specificitate a succesului european este dată de așa-numita proprietate emergentă clasică, adică un set de interacțiuni instituționale contingente sau neintenționate de vreo minte omniscientă sau regulator eudaimonic. A rezultat un output complex, impresionant ca structură neliniară și construcție epistemologică și, important de subliniat încă o dată, neplanificat de nimeni. Mokyr arată că fragmentarea politică a Europei a constituit imboldul pentru o concurență productivă, în sensul în care regii, împărații, despoții europeni au fost stimulați să atragă cele mai strălucite și iscusite minți. Principiul a fost numit de istoricul Eric L. Jones (1936-) „sistemul statelor”. Deși această lipsă de unitate politică a contribuit la perpetuarea a numeroase conflicte militare, protecționism și cooperare cvasi-nulă, beneficiile pe termen lung au fost totuși evidente. Sforțarea acestor enclave să-și conserve energiile și statutul și să se dezvolte altfel decât prin acumulare primitivă de capital sau coerciție, ci prin stimularea instituțională a libertății minții de a construi durabil și eficient (inovație), s-a dovedit a fi marele câștig.

Merită evidențiat un pasaj preluat de Mokyr de la faimosul istoric britanic Edward Gibbon (1737-1794) din a sa capodoperă, Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman. Gibbon afirmă următoarele: „Europa este acum împărțită în douăsprezece regate puternice, deși inegale, trei comunități respectabile și o varietate de state mai mici, deși independente... Abuzurile tiraniei sunt înfrânate de influența reciprocă a fricii și a rușinii; republicile au dobândit ordine și stabilitate; monarhiile s-au impregnat de principiile libertății, sau, cel puțin, de moderație; și un oarecare simț al onoarei și dreptății este introdus în cele mai defectuoase constituții de către obiceiurile firești ale vremurilor. Pe timp de pace, progresul cunoașterii și al industriei este accelerat de emulația atâtor rivali activi; pe timp de război, forțele europene sunt exercitate de către lupte temperate și nedecisive.1 Această rivalitate interstatală, așa cum a fost interpretată și de Hume sau Kant, a generat o dinamică economică solidă, mai ales pe timp de pace, contribuind la reducerea și chiar estomparea anumitor derapaje nefirești ale unor monarhii absolutiste. Aceste derapaje priveau eliminarea formelor de gândire liberă, interpretându-le ca fiind eretice, deci subversive, trebuind să fie eliminate. Astfel, inovația intelectuală ar fi fost constrânsă să dispară încă din fașă.

Fragmentarea politică se manifestase și pe alte continente și regiuni ale lumii secole la rândul. Însă „Marea Îmbogățire” nu apăruse la capătul tunelului. Ceva mai mult decât acest factor trebuia să fie responsabil. Dimensiunea pieței ar fi putut fi piesa puzzle lipsă. Inovatori-antreprenori celebri, precum Josiah Wedgwood și Matthew Boulton, au reușit (nu singuri însă!) să schimbe credințele și percepțiile oamenilor, ceea ce a condus la schimbări comportamentale inerțiale. Deși fragmentat, spațiul european era destul de unitar din punct de vedere cultural și intelectual grație structurii creștine pe care s-a fondat, moștenirii clasice și folosirii limbii latine pe scară largă. Dovadă stau, în special după 1600, numeroasele personalități ale vremii care frecventau universitățile moderne europene, vehiculau idei inovative și întrețineau polemici constructive (Nullius in verba, vorba lui Horațiu și motto-ul celebrei Societăți Regale britanice). Apariția tiparului și îmbunătățirea sistemului poştal înlezneau distribuirea ideilor. Chiar și atunci când ideile noi veneau în contradicție cu gândirea dominantă, ele circulau în mediile mai favorizante și mai puțin restrictive. Dovadă că multe dintre scrierile lui Galileo Galilei care au fost interzise în Italia (încă nu exista ca stat omonin, dar pentru simplificare folosesc această denumire), au fost receptate cu succes în regiuni majoritar protestante. Extrem de important de menționat este faptul că lipsa de coordonare politică dintre statele europene au facilitat, paradoxal, traficul de idei. Tezele și concepțiile superstarurilor intelectuale europene (Descartes, Newton, Spinoza, Leibniz, etc.) erau cunoscute în toată Europa, depășind cu mult izolarea geografică a țării în care locuiau. Ei înșiși se considerau cetățeni ai Republicii Literelor, un spațiu elitist, al libertății, polemicii viguroase și adevărului. În secolul al XVIII-lea, era evident că între idei și rezultate concrete exista o afinitate firească. Cunoașterea propozițională („ce”) și cea prescriptivă („cum”) realizau un tandem firesc, neprogramat, generând creștere bazată pe cunoaștere.

Republica Literelor și piața ideilor au reușit să construiască o infrastructură intelectuală și științifică dinamică și concurențială, îmbinând competiția cu cooperarea. Cu alte cuvinte, acest sistem produs era paradoxal: în el coexistau atât armonia, cât și conflictul. Republica Literelor, în contextul fragmentării politice, a stimulat apariția economiilor de scară legate de activitățile creative și inovative. Astfel, spre deosebire de lumea islamică, cea europeană modernă timpurie avea o superioritate evidentă în ceea ce privește raportul comparativ legat de numărul de oameni de știință: 4,3 la 1!2

Inima sus!

 

1 Joel Mokyr (2016), A Culture of Growth. The Origins of the Modern Economy, Princeton University Press, p. 168.

2 Joel Mokyr (2016), A Culture of Growth. The Origins of the Modern Economy, Princeton University Press, p. 170.

 

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil. și director al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Institutului de Cercetări Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ascensiunea Dreptei. Liberali, iliberali, populişti (I)

Alexandru LĂZESCU

Ascensiunea Dreptei. Liberali, iliberali, populişti (I)

Chiar şi în această perioadă de criză economică severă valorile culturale vor ocupa un rol tot mai proeminent în disputele politice şi electorale din spaţiul occidental.

opinii

Aisbergul cunoaşterii umane şi mecanismele istoriei

Nichita DANILOV

Aisbergul cunoaşterii umane şi mecanismele istoriei

Da, istoria o scriu învingătorii, dar o scriu şi istoricii. Uneori chiar şi poeţii. Şi când spun aceasta, gândul îmi zboară la Homer. Poate că nici aheii, nici troienii nu a fost atât de viteji pe câmpul de luptă cum apar în scrierile sale. Homer a prezentat faptele prin prisma sa poetică. De aici şi toată grandoarea şi măreţia ce sfidează veacurile.

Despre competitivitatea digitală a României

Ciprian IFTIMOAEI

Despre competitivitatea digitală a României

Ţara noastră rămâne în urmă pentru mai mulţi indicatori din categoria „capitalul uman”, având un nivel foarte scăzut de competenţe digitale de bază în comparaţie cu media UE. În ceea ce priveşte aspectele pozitive menţionate în Raportul DESI faţă de România se remarcă poziţiile înalte privind proporţia de femei specialişti în TIC la angajare (locul 2) şi absolvenţi TIC (locul 4) în UE-27.

Porumbeii şi planeta

Michael ASTNER

Porumbeii şi planeta

Mă duc la cumpărături. Ajuns la intersecţia Lidl - Policlinica Galata, văd o femeie mai în vârstă care tocmai se pregătea să hrănească... porumbeii. Care porumbei, zeci, poate chiar sute (s-a format un stol uriaş în zonă, stol ce acum câţiva ani nu exista), evident că au început să coboare şi să se adune pe terenul viran dintre trotuar şi gardul Policlinicii. 

pulspulspuls

Încă o poză care face cât o mie de cuvinte, de astă dată de la USR Iaşi

Încă o poză care face cât o mie de cuvinte, de astă dată de la USR Iaşi

Iată o poză care face cât o mie de cuvinte, stimaţi telespecatori şi veţi vedea imediat de ce. Avem aici o desfăşurare de forţe a echipei USR cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale, prilej după cum ştim de defilare pentru public cu armată, avioane şi tromboane, dar, în acelaşi timp, este şi un prilej pentru partide ca să-şi arate muşchii. 

Caricatura zilei

Motorul Iubi

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.