„Snobii și ipocriții sunt ușor de manipulat”. Cazul Babasha-Coldplay văzut de la biroul unui scriitor ieșean

duminică, 23 iunie 2024, 10:39
1 MIN
 „Snobii și ipocriții sunt ușor de manipulat”. Cazul Babasha-Coldplay văzut de la biroul unui scriitor ieșean

Lumea nu poate fi radicalizată pe criterii artistice, cele religioase și politice sunt suficiente. Nu te doare nimic dacă încerci măcar și gustul altor sunete, rău n-au cum să-ți facă. Nu asculta doar rock sau doar pop sau doar manele. Diversitatea este vitală. Greșesc atât cei care ascultă doar rock sau doar pop, cât și cei care ascultă doar manele. Diversitatea hrănește spiritul cu adevărat, radicalismul doar îl izolează și îl rigidizează.

De fiecare dată când aflu sau văd un lucru absurd rămân fără gânduri în cap. Creierul meu devine ca un berbec care se izbește într-un perete în neștire și fără niciun rost. La fel mi s-a întâmplat și când am aflat despre intervenția cântărețului numit Babasha în timpul concertului formației Coldplay de la București. Nu m-au interesat comentariile de după concert, impresiile luate la cald ale unor spectatori consternați sau comentariile de la canalele de știri, faptul în sine mi-a fost de ajuns. Cântărețul român invitat de Chris Martin a cântat ce știa el mai bine și cât a putut de bine, așa cum a fost înțelegerea, nimic altceva, iar spectatorii l-au huiduit pentru că, zic ei, nu au plătit să asculte manele. Spectatorii români au făcut asta, pentru că cei străini care s-au aflat la concert cu siguranță nu s-au implicat în așa ceva, ci au asistat la circ cam cum te uiți într-un safari la o ceartă dintre maimuțe. Și din câte am înțeles au fost o mulțime de străini acolo.

Nu reușesc să cântăresc greutatea jenei acumulată în acel moment. Pur și simplu îmi este imposibil. Pentru că a fost jenă pură, o „jenă penibilă”, dacă poate exista așa ceva. Coldplay era pe scenă și cânta împreună cu invitatul, iar ei huiduiau indirect tocmai formația pentru care au venit. Iar dacă ai huiduit înseamnă că nu ai înțeles nimic din muzica și spiritul celor de la Coldplay și ai venit acolo la plesneală. Ce pot să mai adaug?

Iar reacția publicului nu poate fi interpretată greșit, a fost una autentică și a reflectat întocmai gândirea și mentalitatea oamenilor din acel moment, exact ca răspunsul lui Ciolacu atunci când a vorbit despre moldoveni. Nu a filtrat nimic, a scos exact ce a simțit atunci. Nu există scuze la așa ceva.

Nu pot decât să constat încă o dată, a câta oară, și să atrag atenția asupra primitivismului și lipsei de educație care zace în acest popor. Dați-le dracului de investiții în orice altceva și băgați toți banii în educație că ne tâmpim de tot!!!

A fost ca și cum „țiganul ăla” s-a bășit pe scenă, ca și cum manelele nu sunt un gen de muzică, ci doar niște gesturi obscene de nebun. Da, manelele sunt un gen de muzică, fie că îți place asta ori ba. Și îți trebuie voce, nu glumă, ca să le execuți. Lăsându-le la o parte pe cele cu versuri de căcat (adică cca 80%), restul se încadrează în ceea ce se numește muzică, la fel cum e și cea lăutărească, de exemplu, una care, ce să vezi, a fost reabilitată și ridicată aproape la nivel de muzică cultă.

În plus, ghinion, manelele, dacă nu știați, sunt majoritare în România, deci reprezentative. Se ascultă mai multe manele conform statisticilor decât toate celelalte genuri la un loc. Și cum în democrație majoritatea contează, rezultă că suntem un popor de maneliști. Dar haideți să fim niște maneliști civilizați, să demonstrăm că acceptăm și altceva, nu doar pe „ai noștri”… Privind lucrurile astfel pe cine voiați să invite Coldplay să cânte și care să fie și reprezentativ, pe Irina Loghin sau pe Nicolae Furdui Iancu? Că rockul, jazzul, rappul și bluesul nu sunt românești, ci împrumutate. Dar probabil și ăia ar fi fost huiduiți pentru că nu pentru ei au plătit, nu-i așa? Gestul acela de huiduire arată în mod paradoxal că tocmai maneaua ne reprezintă mai bine decât orice în acest moment.

Ceea ce e și mai trist e că dacă era un concert cu Babasha, Salam ori Gheboasă și ar fi fost invitat Chris Martin în deschidere, la fel ar fi fost. Fix aceeași reacție de papuași din junglă. Nu am nicio îndoială. Pentru că ăsta e nivelul la care suntem de ceva vreme, de multă vreme și din care nu mai ieșim nici în ruptul capului. Ne place să rămânem mediocri și cu ușile închise.

Românul nu e în stare să accepte diversitatea. O mai zic o dată, dacă e nevoie, ca să se înțeleagă bine. Diversitatea de orice natură este interzisă în România. Se manifestă doar în anumite medii, și de fațadă, însă dacă iei pe oricine pe nepregătite și îi asiguri anonimatul, ca la un concert, se va da de gol imediat și fără jenă, și va huidui. Aici există doar bisericuțe strict delimitate una de alta, ăsta-i adevărul.

Atenție, nu trebuie să îți placă manelele, alt tip de muzică asemănător sau alte păreri, ci să le accepți existența, nimic mai mult. Despre asta e vorba. Asta înseamnă diversitate. Mulți nu acceptă decât ceea ce e recunoscut și parafat de înalți „intelectuali” sau „influenceri” din snobism, un snobism care e la el acasă pe aceste plaiuri. În consecință majoritatea celor care spun că urăsc manelele sunt pur și simplu snobi, o fac pentru că așa cade bine, așa par ei superiori cumva și că aparțin păturii elitiste. Deși nu sunt. Ei nu au ascultat niciodată o manea cap coadă ca să vorbească în cunoștință de cauză, cum nici maneliștii nu au ascultat o piesă rock cap coadă. În ambele tabere e vorba despre ignoranță, despre aceeași repulsie apriorică de a o accepta pe cealaltă, o repulsie din oficiu, bazată pe neștiință, pe idei preconcepute, pe dogme.

Nimic nu poate fi cu totul rău, cu siguranță ai să găsești manele bune, care să merite ascultate, cum găsești și piese rock bune, care să merite ascultate și împărtășite cu prietenii.

Eu mă așteptam după acel moment ca un Chris Martin să vină pe scenă și să spună în plin concert că suntem un popor de înapoiați care nu știe ce e civilizația, și nici nu vrea să afle. Civilizația înseamnă să nu fii sălbatic, să accepți și părerea altuia, chiar dacă e diferită de a ta, muzica altuia. Noroc că nu a făcut-o.

Dacă nu-ți place, nu dansezi, vorba aia. Dar în România, la o petrecere, dacă omului nu îi place muzica, dă la o parte dj-ul și pune el ceva ca să se simtă bine. Și când zic „român” mă refer atât la maneliști, cât și la rockeri, rapperi, trapperi, iubitori de muzică populară și restul. Majoritatea cred că stilul lor preferat e cel mai bun și că merită să fie doar el ascultat. Iar asta e lipsă de civilizație. Dacă nu ți-a plăcut Babasha, aia e, trebuia să strângi din dinți și să îți pui mâinile la urechi. Oricum nu veniseși pentru el, trebuia să treacă.

Vă vorbește un om care a ascultat megatone de rock, punk, heavy metal, dar și pop, clasică, populară, care a crescut în vacanțe la țară cu Azur, Generic și Albatros răcnind în difuzoare prin tot satul, dar a și sărit în moshpit-uri la concerte rock, alternativ sau punk. Toate mi-au plăcut în felul lor. Nu îmi permit niciodată să zic că urăsc un gen de muzică, ar fi ridicol. Un gen de muzică în sine nu a omorât pe nimeni niciodată și nici nu poate face asta.

Când eram adolescent ascultam rock, eram intransigent și disprețuiam muzica vulgului. Cu toate astea astăzi îmi amintesc cu nostalgie de cântecele care se auzeau în fiecare zi la țară și din care învățasem vrând nevrând versuri întregi. Acum, la maturitate, îmi dau seama că am fost un mucos ridicol care se credea superior plebei când de fapt nu era astfel, ci doar unul teribilist. Așa a fost și cu publicul care a huiduit la Coldplay, unul imatur.

Lumea nu poate fi radicalizată pe criterii artistice, cele religioase și politice sunt suficiente. Nu te doare nimic dacă încerci măcar și gustul altor sunete, rău n-au cum să-ți facă. Nu asculta doar rock sau doar pop sau doar manele. Diversitatea este vitală. Greșesc atât cei care ascultă doar rock sau doar pop, cât și cei care ascultă doar manele. Diversitatea hrănește spiritul cu adevărat, radicalismul doar îl izolează și îl rigidizează.

Revenind la snobi, aceștia fac totul pentru aparență. Ei ajung în situația să nu mai știe ce gândesc sau ce simt cu adevărat, toată opinia și toate gusturile lor se hrănesc din opinia colectivă, majoritară ori cea din anturajul în care se găsesc. Pentru aceștia fâlfâirea steagului diversității este doar o minciună.

Dacă ar fi fost invitat pe scenă în loc de Babasha un interpret de muzică cultă, de jazz sau blues sau mai știu eu ce, și ar fi cântat exact aceeași piesă pe care a cântat-o Babasha, ar fi fost aclamat, bag mâna în foc. Dacă Maria Răducanu, de exemplu, ar fi interpretat maneaua aceea, totul era perfect din punctul de vedere al snobilor. Dar nu, a trebuit să fie originalul și totul a fost defect. Vedeți snobismul și ipocrizia? Exact aici sunt. Cei care practică aceste vicii sociale nu știu și nu pot să vadă esența lucrurilor, ci doar aparența lor. Esența e că s-a cântat o manea, aparența e că acest lucru a fost făcut de un manelist, ce e de făcut?…

Din fericire, situația a fost salvată oarecum. Cea mai bună lecție de educație pe are a putut-o da cineva a fost a doua seară când a cântat din nou Babasha, nu înainte ca solistul Chris Martin să facă o demonstrație ca la carte de manipulare și de psihologie colectivă unui public imprevizibil, exact ca un profesor bun care explică elevului repetent și recalcitrant, fără a-l contrazice ori a folosi violența, că nu e bine să se ia de alți colegi pe criterii de rasă, etnie sau gusturi muzicale, ci pe inteligență și talent și că ar fi minunat dacă s-ar relaxa și ar fi mai bun cu el și cu ceilalți. A reușit miraculos, acest lucru demonstrând în realitate faptul că a fost vorba despre snobi și ipocriți. Dacă nu erau astfel, publicul nu ar fi cedat atât de ușor trecând practic peste noapte în tabăra cealaltă, și ajungând să aplaude pe același manelist pe care îl huiduiseră cu o seară înainte. Snobii și ipocriții sunt instabili și ușor de manipulat.

Bravo Coldplay, știam eu de ce mi-a plăcut din prima piesa Yellow, acum 24 de ani când a fost lansată, ‘cause it’s all yellow’

 

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii