„În ziua de 20 octombrie 2020, Plenul Curţii Constituţionale, în cadrul controlului posterior promulgării, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art.8 alin.(3)-(9) şi ale art.19 alin.(2)-(6) din Legea nr.136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic şi cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art.19 alin.(1) din aceeaşi lege, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.8 alin.(3)-(9) cu referire la sintagma „izolarea într-o unitate sanitară sau la o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare” şi ale art.19 din Legea nr.136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului”, arată reprezentanţii CCR, într-un comunicat de presă.

Pe 7 august, Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituţională prevederile articolului 8 din legea privin carantina, referitor la „izolarea într-o unitate sanitară sau la o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare”, dar şi pe cele referitoare la detaşare. Premierul Ludovic Orban a afirmat că Avocatul Poporului recidivează şi atacă „legi fundamentale”. „Mie îmi pare un atac împotriva intereselor fundamentale ale României” a spus şeful Executivului.

În sesizarea transmisă CCR, Avocatul Poporului prezintă motivele de neconstituţionalitate pe care le-a identificat. 

„Soluţia legislativă referitoare la izolarea unitate sanitară sau la o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare din cuprinsul art 8 este constituţională, prin raportare la considerentele deciziei CCR, numai în măsura în care acest tip de izolare se impune ca măsură de ultimă resort, după ce toate celelalte măsuri de o severitate mai scăzută au fost epuizate”, afirmă Avocatul Poporului în sesizare.

Instituţia transmite, de asemenea, că, din examinarea prevederilor ordinului ministrului Sănătăţii privind modalitatea de aplicare a măsurilor de prevenire şi limitare a îmbolnăvirilor, se observă că ”plasarea în izolare în spaţiul special desemnat se face prin efectul legii, fără a reglementa posibilitatea medicilor, direcţiei de sănătate publică şi judecătorilor de a dispune aplicarea unei forme mai puţin severe de izolare - izolarea la domiciliu -aceasta din urmă fiind permisă doar asimptomaticilor”.

„Măsura internării obligatorii, având trăsăturile unei măsuri restrictive de libertate, trebuie să fie o măsură de ultimă resort”, a mai transmis Avocatul Poporului. Avocatul Poporului consideră că, având în vedere că măsura izolării la domiciliu sau la locaţia declarată nu se poate dispune pentru bolile cu risc crescut de transmitere, este pusă sub semnul întrebării efectivitatea accesului liber la justiţie, întrucât judecătorul se află în imposibilitatea de a dispune o măsură mai puţin restrictivă.

Prin urmare, consideră Avocatul Poporului, legea „eşuează atât în obligaţia sa de a apăra sănătatea publică, cât şi în obligaţia constituţională de a reglementa măsura izolării obligatorii ca măsură de ultim resort”. Avocatul Poporului apreciază că reglementarea posibilităţii măsurii izolării la domiciliu şi pentru bolile apreciate ca fiind înalt contagioase precum şi dreptul judecătorului de a dispune înlocuirea măsurii ar fi răspuns exigenţelor instituite de CCR.

„Un alt viciu este acela referitor la lipsa unor prevederi privind organele competente cu aducerea la îndeplinire a măsurii izolării într-o unitate sanitară, în cazul în care persoana a contagioasă se opune măsurii. Legiuitorul ar fi trebuit să reglementeze proceduri şi garanţii pentru toate părţile implicate”, a mai transmis instituţia. De asemenea, Avocatul Poporului a atacat articolul 19 referitor la detaşarea personalului.

Avocatul Poporului consideră că prin dispoziţiile articolului 19 ”se reglementează o nouă instituţie juridică ce decurge din raporturile de muncă denumite detaşare, dar având caracteristicile unui transfer forţat, ceea ce ar fi neconstituţional. „Observăm că, deşi legiuitorul operează cu noţiunea de detaşare, instituţia juridică nou creată nu are caracteristicile proprii ale detaşării, aşa cum este reglementată de Codul Muncii”, a mai precizat Avocatul Poporului.