Ce alegem?

„Bine că s-a terminat”, mi-am spus miercuri seara după încheierea dezbaterii de la Antena 3 (pe care am urmărit-o fragmentar, interesul meu mergând către meciul dintre Barcelona și Inter), „urmează câteva zile de pauză, mai respirăm puțin și putem să ne gândim la altceva”. Optimismul meu s-a dovedit a fi exagerat: posturile TV care s-au implicat cel mai puternic în campanie, România TV și Realitatea Plus, au continuat operațiunea de demolare a lui Nicușor Dan, cu o înverșunare patologică. Acesta a fost de altfel elementul cel mai frapant al campaniei: toată lumea s-a coalizat împotriva lui Nicușor Dan, ajuns peste noapte inamicul public numărul 1, fapt confirmat, la o întâlnire cu românii, chiar de către George Simion care a subliniat că „cel mai periculos e Nicușor”. Și noi care credeam că periculos pentru democrație este în primul rând candidatul AUR însuși…

Cele trei pretinse „dezbateri” televizate au fost parcă trase la indigo. Și cred că Nicușor (da, tot el!) a avut dreptate: erau acolo persoane care nu aveau ce căuta – veleitari și veleitare care, în goana după notorietate, practică un exhibiționism ostentativ. A reapărut Lavinia Șandru aducând cu ea fantomele lui Darius Vâlcov și Cozmin Gușă. Ne-a oferit mostre de teatru ieftin, de melodramă siropoasă și de fățărnicie. Momentele comice au fost asigurate de un român-american care ne-a spus că Uniunea Sovietică nu va ataca România. Daniel Funeriu s-a dat cu perseverență în stambă, reușind să se facă antipatic de la primele fraze pe care le-a rostit. Mai era un domn, medic veterinar dacă am înțeles bine, care părea la locul lui, dar care s-a înfuriat când a avut impresia că nu e luat în seamă.

Cea mai spectaculoasă metamorfoză a suferit-o Elena Lasconi: dintr-o doamnă aparent pașnică s-a transformat într-o fiară însetată de sânge. A balansat între ridicol și penibil, între grotesc și lamentabil. Îi poți înțelege frustrarea – obținuse un rezultat neașteptat la alegerile din toamnă, îi trimisese la plimbare pe Ciolacu și pe Ciucă, trăia momentul ei de glorie. Toată frustrarea a fost canalizată în ura față de Nicușor Dan, devenit țap ispășitor. A fost protagonista unor secvențe jalnice, de un prost gust crispant.

Este de neînțeles pentru mine scorul destul de bun cu care este creditat în sondaje Victor Ponta. Mitoman, arogant, inconsistent din punct de vedere moral, compromis – datorită plagiatului – din punct de vedere intelectual, Ponta are încă admiratori. Are, așadar, trecere la noi un anume fel de golăneală obraznică, dublată de o suficiență ce traduce o nesmintită admirație pentru propria persoană.

Mă miră, de asemenea, că multă lume îl ia în serios pe Crin Antonescu, întruchipare a vidului absolut ce se ascunde în spatele unui discurs prețios și repetitiv. La capitolul minciuni Antonescu este un redutabil rival al lui Ponta: când e vorba de lucruri care îl dezavantajează el n-a văzut, n-a spus, n-a știut, n-a semnat etc. Iar dacă faptele sunt totuși incontestabile, declară că situațiile respective se înscriau în lupta contra băsismului. Inutil să-i amintești ce minunății a făcut în vara lui 2012: alegătorul nu se formalizează că, printre altele, Antonescu l-a pus în fruntea ICR pe Andrei Marga, cel care era mândru că românii au inventat caloriferul. Oricum, dacă i se pun întrebări incomode, Antonescu devine foarte agresiv și îl face cu ou și cu oțet pe imprudentul interlocutor. În sfârșit, opțiunea pentru Antonescu înseamnă perpetuarea pesedismului și validarea alianței toxice PSD-PNL.

În ce-l privește pe George Simion, el este dincolo de bine și de rău. E o rușine națională că acest troglodit a ajuns să fie un prezidențiabil cu șanse. El este reprezentantul acelei Românii îndobitocite de anumite televiziuni și de propagandă rudimentară, o Românie defazată, care crede în conspirații, se complace în ignoranță și are nostalgia comunismului.

Așa stând lucrurile, Nicușor Dan pare – prin „normalitatea” lui – o prezență insolită dacă nu de-a dreptul exotică. Este singura alegere rațională și singura șansă de a depăși rutina politicianistă.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video