Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ce-am învăţat din pandemie (deocamdată)

GALERIE
Ioan Alexandru Tofan
  • Ioan Alexandru Tofan
- +

Mediul digital este mai degrabă un mediu propice informării, dar nu comunicării (în acest caz, al comunicării didactice). Prezenţa plină a celuilalt, cu incontrolabilul şi candoarea ei, retorica vreunui gest, nu pot fi cuprinse într-un avatar. Prin urmare, cred că bine ar fi să învăţăm în urma pandemiei cum să ne informăm mai bine. Nu cred însă că vom putea să învăţăm să comunicăm mai bine.

Unii spun că pandemia se va sfârşi în curând. Alţii că nu, dimpotrivă. Însă violenţa şi urâţenia cu care a intrat în viaţa noastră, în urmă cu aproape doi ani, a făcut să dispară distanţa necesară pentru o reflecţie limpede asupra fenomenului. Deja, în chiar miezul problemei, medităm la sensuri şi învăţături. Unele voci spun deja că învăţământul nu se mai poate întoarce în veci la ce-a fost. Ba chiar că nici nu are voie să o facă. Pandemia ne-a şters ceaţa de pe ochi şi de acum încolo trebuie să devenim oameni noi. Dar cum anume? Aici „vocile”, în cel mai bun caz, cad pe gânduri. În cel mai rău caz, repetă la nesfârşit, în diferite fomulări, cuvântul „digitalizare”, în speranţa că acesta va căpăta, prin îndelunga folosire, vreun sens. Îmi spun şi eu părerea.

În primul rând, este nevoie, într-adevăr, de crearea unor biblioteci virtuale extinse, cu acces cât mai liber. Şi gratuit, că nu o să moară nimeni de foame. Când virusul, arşiţa, ploaia sau ninsoarea se pun de strajă la bibliotecile clasice, studenţii şi elevii trebuie să aibă o alternativă. Nu numai ei, ci şi profesorii, pentru că timpurile în care trimiteam pe autocar din Germania genţi pline cu cărţi xeroxate au trecut. Vânătoarea romantică a bibliografiei de doctorat din anii 2000, când în România nu găseai mare lucru, a fost frumoasă, dar mă bucur că s-a încheiat. La fel, editurile ar trebui să aibă mai mult curaj să publice, alături de formatul clasic, pe hârtie, şi variante ebook ale cărţilor. Deocamdată, acestea sunt privite cu suspiciune simpatică. Publicând mai demult o astfel de „carte electronică”, nu am ştiut ce să răspund la întrebarea repetată a unui coleg mai în vârstă: „Dragă Alex, dar totuşi: unde este cartea? Dă-mi-o să o văd”.

Dacă însă aceste resurse virtuale sunt necesare învăţământului, folosirea mediului online în comunicarea pedagogică s-a dovedit un eşec clar. Scuzele clasice (am fost bolnav, mi-am uitat caietul acasă, mă doare măseaua) au fost înlocuite de unele noi, parcă mai anoste, dar şi mai puţin verificabile (a căzut conexiunea, nu ştiu ce are calculatorul). Oricum, cu toate eforturile pe care unii au fost dispuşi să le facă, formarea online a avut, cred, mai puţin de un sfert din efectul pe care l-ar fi avut şcoala „faţă-în-faţă”. Am tot vorbit despre jocul de-a v-aţi ascunselea în spatele pătrăţelelor. În plus, se mai pune întrebarea: de ce să mă înscriu la o şcoală (sau facultate) online din România, când pot să o fac oriunde în lume? Mediul digital este mai degrabă un mediu propice informării, dar nu comunicării (în acest caz, al comunicării didactice). Prezenţa plină a celuilalt, cu incontrolabilul şi candoarea ei, retorica vreunui gest, nu pot fi cuprinse într-un avatar. Prin urmare, cred că bine ar fi să învăţăm în urma pandemiei cum să ne informăm mai bine. Nu cred însă că vom putea să învăţăm să comunicăm mai bine. Deocamdată, când vine vorba de comunicare, pentru mulţi dintre noi calculatorul e doar un telefon mai şmecher.

După cum am mai spus şi în alte rânduri, pandemia asta ne-a învăţat şi câte carenţe aveam în felul nostru, al cadrelor didactice, de a ne face meseria „pe timpurile normalităţii”. Debandada totală legată de închiderea-deschiderea claselor, de testarea în şcoală, de paravanele de plastic dintre bănci şi de măştile purtate aiurea are loc pentru că între regulamentele venite „de sus” şi bunul simţ al dascălului care vrea să îşi educe, dar şi să îşi protejeze învăţăceii nu există nicio legătură. Ori legea e prea rigidă, caz în care mai degrabă ne ascundem în spatele ei, ori e prea „mlădioasă”, şi atunci „bunul simţ” se crede acrobat. Cine are ultimul cuvânt în educaţie şi poate lua decizii în situaţii concrete? Profesorul sau Sistemul? Într-o lume prost alcătuită, cum e a noastră, nu se ştie. Aşa că mai degrabă dăm vina unii pe alţii (centrul şi provincia, cum ar veni) ca să ne ascundem responsabilitatea. Am învăţat, aşadar, ca trebuie să rezolvăm această problemă. Şi nu e puţin lucru.

Dar, mai presus de toate, am învăţat ceva care ne ajută oricând în viaţă: că trebuie să ne spălăm pe mâini.    

Ioan Alexandru Tofan este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi    

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri