Psihologul ieșean Cristina Danilov despre garderoba doamnelor. Concluzii inedite

S-ar putea să îți dorești să scapi de lucrurile inutile din casă imediat după ce termini proiectul la care lucrezi în prezent. Sau îți spui că, într-o zi, când îți vei fi rezolvat majoritatea problemelor, vei face cu siguranță asta. Dar știm cu toții că ziua aceea, pentru cei mai mulți dintre noi, nu va veni prea curând. Amânăm această „curățenie” la nesfârșit. „Am adunat atâtea lucruri, la ce mi-or folosi?” ne întrebăm epuizați de prezența lor. Bibelouri, haine, reviste vechi, pantofi, oale, farfurii ornamentale, bijuterii din lemn, veioze, aparate electrocasnice, șuruburi, linguri, găleți, pahare, căni și cănițe. Dar când este să selectăm din acestea, evităm: „poate că îmi vor mai folosi la ceva, cine știe, le mai păstrez o vreme”.

Credem, de cele mai multe ori, că nu putem renunța la obiectele din jur fiindcă ele sunt expresia bunăstării noastre. „Lasă să fie, un om gospodar are de toate în casă!” Un aparat de pregătit înghețata, deși mănânci foarte rar înghețată, o iaurtieră, deși ție iaurtul îți dăunează la stomac, un waffle maker, deși tu waffles ai mâncat o singură dată în Bruxelles și nu ești un fan al lor – „lasă, să fie acolo”. O geantă, deși mai ai încă alte câteva genți la fel, pe care le porți doar la ocazii deosebite, iar tu nu ai timp de petreceri, practic, n-ai mai fost la o petrecere de mulți ani. O geantă pentru o petrecere de nuntă implică, nu?, o rochie pe măsură, poate o pălărie, un pantof mai scump. O rochie, dar mai merge una, poate nu te poți decide ce să porți, – „lasă, să fie acolo”. Și constați că în anul care a trecut nu te-a invitat nimeni la nuntă, nici la vreun botez, iar obiectele cumpărate devin o problemă. „Unde le mai pun și pe astea? Nu mai am loc!” Dulapul e plin, cutiile sunt peste tot pe bibliotecă, pe sub pat, pe frigider, praful îți dă bătăi de cap. „Toată ziua muncesc în casa asta, nu am timp de nimic!” strigi epuizată. Așa constați că viața ta se raportează la obiectele pe care le deții, în loc să se raporteze la aspirațiile, confortul, dorințele, visele tale. Prin urmare, este exact opusul: pentru bunăstarea ta trebuie să te rezumi la relații eficiente cu obiectele din jurul tău. Ce e mult, strică, e o vorbă în popor.

Desigur, nu trebuie să înțelegem din asta că este nevoie să cazi în vreun ascetism, în nepăsare totală, privându-te de ceea ce este necesar vieții tale, dar nici nu trebuie să fii lacom, nu trebuie să-ți supraîncarci viața cu ceva inutil, mai ales dacă ele au prețul unor mari sacrificii. Cui îi folosesc aceste sacrificii? Minimaliștii ajung la această înțelegere, nu e cazul să se sacrifice: își simplifică viața, renunță la multe obiecte, pentru a se concentra pe ceea ce este cel mai important. De aici putem porni în cabinet o discuție care să clarifice clientului, nemulțumit de viața sa încărcată, de ce este necesar să păstreze în viață doar acele lucruri de care el are nevoie. Nu doar obiecte. Ci și relații.

În primul rând, printr-o selecție riguroasă a obiectelor o persoană ajunge la o conștientizare mai mare a rolului pe care acestea le au în viața ei. Fiecare obiect presupune un set de informații pentru creier. Dacă numărul acestor informații depășește capacitățile creierului – obiectele fiind în exces – atunci ceva nu va fi înțeles, pentru că nu este observat, nu a fost analizat suficient. Ceva poate scăpa de sub privirile unei persoane, poate fi omis din câmpul său de atenție și, prin urmare, nu poate fi luat în considerare așa cum ar trebui să fie. Această ignoranță a creierului va determina o persoană să facă alegeri greșite, nu în favoarea unui element mai important, ci în favoarea elementului care pur și simplu i-a atras mai mult atenția. Când suntem supraîncărcați cu informații, deci, facem adesea greșeli pentru că nu putem înțelege suficient toate aceste informații. Și, subliniez, acestea se pot răsfrânge și în relațiile pe care cineva le poate avea. Vi s-a întâmplat să spuneți: „Sunt dezamăgit de amicul X, nu mă așteptam să se comporte sau să procedeze așa?” X s-a comportat astfel dintotdeauna, dar nu am avut timp să-l analizăm copleșiți de multe alte relații pe care le avem, poate cauzat de timpul nostru încărcat cu activități diverse, sau poate nu a intrat în câmpul nostru de observație sau suficient de mult ca să fie analizat cu atenție. Ai uitat de rochia cumpărată anul trecut din Germania? Firește, ai încă cincizeci de alte rochii din care doar douăzeci îmbraci în trei luni de vară. Cum ai fi crezut că îți vei aminti tocmai de ea? Pentru creierul tău această informație nu a fost una relevantă, cele douăzeci de rochii care stau să fie alese dimineața pentru a fi îmbrăcate nu au mai lăsat loc și noii tale rochițe în spațiul de procesare a informației, rochia fiind cu nimic diferită de celelalte.

Adesea, folosim lucrurile pentru a le arăta celorlalți propria noastră valoare prin intermediul lor. Așadar, este util să te întrebi dacă te înconjori de obiecte pentru că îți plac foarte mult, ai o anumită pasiune, de pildă, pentru rățuște din plastic, sau pentru că vrei să atragi atenția asupra anumitor calități ale tale. E o întrebare la care ar trebui să reflectezi. Desigur, cu toții suntem preocupați de cum apărem în ochii celorlalți. E plăcut să fii considerat o persoană care se bucură de o viață luxoasă, înconjurată de bijuterii, opere de artă, electrocasnice performante și mobilier de lux, o persoană care poartă haine la modă, multe haine, și ceasuri scumpe și conduce o mașină elegantă. Fiecare face tot posibilul să-și creeze propria imagine tot mai frumoasă. Totuși, cu toții observăm că ne bucurăm cu adevărat doar de acele lucruri pe care le folosim des și a căror întreținere nu necesită mult efort. Da, capcanele unui stil de viață de succes sunt foarte tentante. Cum tentant e să te înconjori de oameni pe care îi numești fără ca ei să fi făcut vreun efort de a dovedi că sunt astfel, „amici”, „prieteni”, dar, în realitate, nici unul nu îți este, ei sunt percepuți ca un tot, ca să nu spunem „la grămadă”, pentru a le arăta altora că suntem apreciați, căutați, sociabili etc. După opinia mea, aceste persoane înconjurate de zeci de amici sunt persoane cu adevărat singure, nu au timp să proceseze atâtea informații despre ceilalți pentru a selecta exact ceea ce au nevoie pentru confortul lor sufletesc. „Amicii” aceștia sunt ca un set de lingurițe pe care le-au cumpărat din Antalya din bazar și pe care nu le-au folosit încă, abia atunci când le vor folosi, peste câțiva ani, poate, pentru a impresiona vreun musafir, vor constata că nu erau chiar ce și-ar fi dorit să fie. Și atunci se întreabă: de ce oare am ocupat atâția ani cu prostiile astea sertarul de la servanta mea?

În al doilea rând, adoptând selecția, fie că vorbim de oameni, fie că vorbim de obiecte, o persoană este capabilă să adere la adevăratele valori, să aleagă lucruri mai corecte, mai potrivite pentru ea însăși. După cum vedem, aproape orice i se poate impune astăzi unei persoane ca fiind valori, orice stil de viață, orice activitate, orice gen de relație. Și persoana va accepta acest lucru dacă fie nu cunoaște valori mai importante, fie nu le observă, fie nu le înțelege, fie nu le poate defini, fie nu are ocazia să compare aceste valori între ele. Să zicem că în jurul ei sunt o mulțime de oameni care aderă la aceste condiționat false valori, așa că, observându-le, crede că așa ar trebui să trăiască cineva. Dacă toată lumea se bate pe tigăi la Lidl, va participa și ea la „război”, chiar dacă tigăile, multe la număr, nu-i folosesc la nimic. Dacă toate prietenele își petrec weekendul în mall, trăgând din pai un cocktail, sau la McDonalds ronțăind cartofi, va petrece si ea weekendul tot acolo. Nici nu mai are importanță pentru ea dacă acest lucru îi place sau nu, dacă timpul ei dedicat plimbărilor sau odihnei a fost „spart”, e de bonton să fie acolo, ca ceilalți. Dacă unei persoane i se spune despre valoarea unui anumit lucru, evidențiindu-l în mod constant, atunci persoana începe să creadă că ceea ce este valoros este tocmai ceea ce acaparează atenția celorlalți, acele valori despre care se vorbește des în cercul ei. Și atunci își neglijează activitățile care îi făceau bine, erau bine dozate în timpul său, în detrimentul activităților altora, pe care le adoptă, și care o obosesc. Nu doar obiectele pot fi în surplus, ci, după cum vedem, și activitățile noastre zilnice, în mare parte adoptate de dragul altora.

Minimalismul, selecția vor ajuta, iar persoana, prin urmare, va începe să discearnă ce este necesar și important în viața sa și ce este inutil, ce este valoros și ce nu este valoros, ce este util și ce este pur și simplu promovat, inclusiv impus de alții. Un asemenea act, al selecției, va ajuta să-și limpezească viața și mintea. Prin urmare, îi este mai ușor să ajungă la adevăratele valori, pentru că va începe să facă acest lucru, va începe să aducă ordine în sine și în jurul său.

Și în al treilea rând, am putea răspunde și astfel la întrebarea „de ce trebuie să facem o selecție riguroasă?” Ca să nu exagerezi, ca să nu te lași copleșit de obiecte, activități și relații, ca să nu cari totul asupra ta în viața asta, ca să nu suferi din cauza asta, am spune, de aceea. Să faci loc în viața ta pentru tine însuți. Pentru că vei avea mai multă grijă de lucruri, ca să le aduni, decât de tine. Vei fi mai preocupat să ștergi de praf rafturile pe care stau ticsite bibelourile, decât să pui mâna pe o carte sau să vezi un film. Vei vâna moliile să nu intre în dulapul cu cele zece paltoane, în loc să mergi la sală sau să bei relaxat un suc după orele de muncă. Când nu ai așa cum îți dorești, adică mult, nu te poți calma, alergi mereu spre altceva, să ai, să acumulezi, nu vei fi niciodată mulțumit de tine și vei crede mereu că ceea ce ai e insuficient. Cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult. Iar acesta e un mod eronat de a fi. Și chiar dacă realizările și aspirațiile fac parte din viața noastră, iar acțiunile, activitatea și schimbările sunt viața însăși, fără capacitatea de a te bucura de puțin, de esență, nu vei experimenta libertatea ta interioară. De aceea, mulți oameni găsesc în minimalism o cantitate semnificativă de înțelepciune pentru a-și schimba viața dacă s-au săturat de vanitatea și nemulțumirea lor constantă. Minimalismul devine un veritabil psihoterapeut: înconjoară-te de lucrurile necesare, nu de lanțuri de magazine.

Așadar, găsiți-vă timp pentru a deschide dulapul și de a vedea ce e în surplus. Apoi, analizați-vă activitățile zilnice, ce sunt de real folos din acestea. Vă definesc sau îi definesc pe alții? Apoi, gândiți-vă la relațiile voastre. Sunt printre ele și relații toxice? Merită chiar toate atenția, timpul și grija voastră? Abia atunci când veți reuși să selectați, să păstrați esența, lucrurile și oamenii de care aveți cu adevărat nevoie, cu care rezonați în această existență, veți înțelege mai bine principiile minimaliștilor. Care, trebuie să recunoaștem, sunt destul de sănătoase pentru psihicul nostru.

Cristina Danilov este psiholog și scriitor

Publicitate și alte recomandări video