anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

vineri, 20.05.2022

Ce este şi ce nu este tolerabil într-o pandemie

GALERIE
cosmin pasca
  • cosmin pasca
- +

În ciuda titlurilor din presă, România nu arată ca o ţară divizată de coronavirus. Da, societatea dovedeşte imaturitate în lupta cu duşmanul invizibil, războiul pare pierdut, dar e valabil pe toate meridianele. Ne dovedim, ca specie, infantili în faţa unei pandemii care loveşte planeta la distanţă de secole. Dar asemănările între noi şi ceilalţi se opresc aici.

De vreo două săptămâni, de când numărul cazurilor de COVID-19 a înregistrat o creştere accelerată, România pare împărţită în două. Cei care cred şi cei care nu (mai) cred. Titlurile din presă sunt edificatoare: „Mărturia teribilă a unui medic infectat cu Covid: Mi-au blestemat familia, m-au făcut criminală, deşi e foarte probabil să fi luat virusul de la un pacient. Avem o problemă mare în societate. Medicii sunt înjuraţi, deşi sunt cei mai expuşi”. Sau: „Medicii: Nu suntem torţionari, aveţi încredere în doctori, nu vă lăsaţi păcăliţi”. Pe cel mai viralizat l-am păstrat la urmă: „Mesajul unui medic din Capitală: Cei care nu credeţi în virus veniţi la ATI şi respiraţi profund. Apoi să ne chemaţi când vă apucă!”. Aşadar, „avem o problemă mare în societate”, după cum subliniază doamna doctor. Dar oare în sistemul de sănătate, nu avem? Titlu: „Chirurg de la Spitalul Universitar, mesaje conspiraţioniste şi împotriva măştilor de protecţie: Plecaţi cu toţii, cu tot cu măştile voastre de bufoni şi lăsaţi-ne să respirăm liberi în ţara noastră.” Altul: „Focar de COVID-19 la un spital din Timişoara din cauza unei asistente medicale care nu credea în existenţa coronavirusului”.

Medicii se contrazic între ei, pacienţii înjură medicii, cei din urmă le recomandă „necredincioşior” să tragă adânc aer în piept la ATI. O ţară rămasă fără busolă în plină pandemie. Chiar aşa să fie? Ochiul liber pare să contrazică alarmismul titlurilor din presă. Spre exemplu, faptul că majoritatea ieşenilor (şi nu suntem mai speciali ca alţi români) respectă cu mult bun simţ regulile minimale impuse de starea de alertă. Sondajele par la fel de încurajatoare: 9 din 10 români spun că poartă mască în spaţiile închise şi susţin că respectă regulile de distanţare socială în public, iar două treimi dintre conaţionali cred că măsurile din starea de urgenţă impuse de autorităţi au fost justificate. Putem merge mai departe, şi să comparâm „marele miting” al necredincioşilor români din weekend, la care au participat vreo 200 de indivizi, mulţi dintre ei cunoscuţi ca „duşi cu pluta”, cu proteste similare ca mesaj din SUA, Olanda şi Germania. „Ateii” noştri sunt mici îngeraşi pe lângă ai lor.

În ciuda titlurilor din presă, România nu arată ca o ţară divizată de coronavirus. Da, societatea dovedeşte imaturitate în lupta cu duşmanul invizibil, războiul pare pierdut, dar e valabil pe toate meridianele. Ne dovedim, ca specie, infantili în faţa unei pandemii care loveşte planeta la distanţă de secole.

Dar asemănările între noi şi ceilalţi se opresc aici. Pentru că nu în multe ţări de pe glob, în timpul pandemiei, cumătrul ministrului Sănătăţii, patron de presă anchetat într-un dosar de şantaj, devine administrator la o companie de stat care produce antibiotice, iar fratele aceluiaşi ministru e cocoţat şef la un inspectorat judeţean cu atribuţii în domeniul sănătăţii. Nu în multe ţări din lume, şeful companiei de stat însărcinate cu achiziţa măştilor de protecţie negociază şpăgi cu furnizorii. Nu în toate ţările de pe planetă, politicenii şi clientela coruptă a vechiului partid aflat la putere se transferă în masă la noul partid de guvernământ. Nu peste tot în lume, primii care s-au „autoizolat” în birourile lor au fost procurorii anti-corupţie, în aşteptarea unor intangibile pensii nesimţite. Nu pe toate meridianele, justiţia a presimţit pandemia şi a intrat în carantină cu vreo doi ani înainte ca un anume chinez din Wuhan să atingă un anume liliac.

Frământările, schismele provocate de virus în societatea românească sunt în esenţă umane, universal valabile, în ultimă instanţă, tolerabile. Pasivitatea cu care asistăm la perpetuarea sistemului corupt - în ciuda unei aparente schimbări de regim -, e un sindrom specific unei societăţi „necoapte” , un simptom al unei boli ruşinoase cu care ne-am obişnuit şi împotriva căreia ne-am plictisit să mai căutam leac. Asta e intolerabil.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Nimic de salvat

Pavel LUCESCU

Nimic de salvat

Încăput pe mâna lui Barna, Ghinea, Drulă, Năsui şi prietenii, USR a devenit un soi de anexă libertariană a PNL, unde ar fi logic să şi sfârşească, alături de gaşca Câţu-Gorghiu.

opinii

Simple notaţii

Alexandru CĂLINESCU

Simple notaţii

Sorin Oprescu mi-a fost dintotdeauna profund antipatic, şi asta înainte să aflu despre matrapazlâcurile lui. Îmi părea un şmecher de „capitală”, un ins cu apucături golăneşti, vulgar şi agresiv. Îl situam cam pe aceeaşi treaptă cu Becali, deşi la acesta din urmă mai puteam detecta nişte urme de umanitate. Am aflat, în urma condamnării lui Oprescu, ceea ce, probabil, ştia destulă lume: doctorul lucra în stil mare, cerea şpăgi colosale, avea - precum mafioţii - oameni de încredere care îl protejau şi îşi asumau treburile riscante. 

Tencuiala antiseismică

Neculai SEGHEDIN

Tencuiala antiseismică

Desigur, o legendă urbană, unul din miturile care însoţesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevărate culturi a seismului în România.

Love story la “om la lună”

George PLEȘU

Love story la “om la lună”

Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

pulspulspuls

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

PULS

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

Multă lumea ne-a tot întrebat în ultima vreme unde o fi dispărut din peisaj sinatoarea de Iaşi cu cea mai mare greutate (la quintale ne referim, nu la influenţă, evident), dar şi cu gura cea mai mare. Ei bine, stimaţi telespectatori, am apelat pentru un răspuns la această spinoasă problemă a politichiei locale, naţionale şi, de ce nu, chiar evropeneşti am putea spune, la aceeaşi sursă a noastră care ne-a spus câte una sau alta la momentul candidaturii ei la Iaşi pe listele auriste, când mai nimeni nu ştia de un’ s-o ia pe madam: adicătelea amicul Archibald Tănase, stimaţi telespectatori, că sigur vă era olecuţă dor de el, nu-i aşa?

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.