Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ce facem acuma?...

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Înţeleg atitudinea de învingător în alegeri a unui lider care se adresează doar echipei sale de campanie, în sensul că „munca voastră a dat roade şi am învins echipele celelalte”, dar nicidecum cu referire la câştigul unei funcţii în administraţie care e pur şi simplu un alt job, unul mai dificil chiar decât unul din privat.

În filmul „Candidatul”, cu Robert Redford şi Peter Boyle, este o replică de final genială, dar care poate fi uşor trecută cu vederea. Bill McKay (Robert Redford) câştigă funcţia de senator al Californiei după o campanie electorală de film, iar la sfârşit, în camera de hotel, aşteptând pe susţinătorii entuziaşti care se îmbulzeau la uşă, îl întreabă pe şeful său de campanie cu o figură împietrită de om lipsit brusc de obiectul muncii: „Ce facem acuma?” în sensul de „pe asta am rezolvat-o, dar de acum încolo ce urmează?” După zeci de zile de luptă incredibilă ce părea la început pierdută fără drept de apel, dar care se termină cu un succes răsunător, câştigătorul realizează uimit că scopul ce părea atunci imposibil şi atât de mult dorit a fost atins, iar acum, în poziţia de învingător a rămas complet dezarmat. Nu s-a pregătit absolut deloc pentru acel moment, pentru victorie, pentru ce urmează după. S-a concentrat atât de mult şi totalmente luptei, încât nu a avut timp, nici măcar intenţie să se gândească la ce va face în eventualitatea în care va câştiga.

Cred că mulţi se află în situaţia asta, iar întrebarea aceasta şi-o pun majoritatea dintre noii noştri aleşi locali acum, după alegeri. Mai cu seamă cei care nu au mai fost niciodată în postura aceasta au un şoc de adaptare intens. Pentru că tot jocul campaniei electorale începe gradual, pe nesimţite, de la uşoară indiferenţă aproape, şi ajunge să te prindă strâns ca o chingă. Nu cred că există candidat la orice funcţie care să nu ajungă la un moment dat să se dedice total acestei competiţii ignorând restul. Lupta ajunge spre final atât de intensă, încât aproape că nu mai e percepută ca o luptă pentru o funcţie, ci pentru supravieţuire. Toţi vor la început o campanie curată, fără atacuri, fără minciuni, denigrări ş.a.m.d., dar după ce s-a tras primul foc, fie el şi din greşeală, ori în aer, se dezlănţuie iadul. Dacă întrebi pe cineva în ultimele zile de campanie dacă merită să facă ceea ce face, cu siguranţă te va înjura: „Asta mă întrebi tu acuma când mai e o săptămână până la final, iar ăştia uite ce îmi fac?!...” E foarte greu să îţi păstrezi cumpătul şi cu atât mai greu să te gândeşti ce vei face în eventualitatea în care vei câştiga. Evident că sunt promisiunile, proiectele, viziunile amintite în programul electoral sau prezentat doar în formă de ideal, dar acestea toate sunt trecute la „diverse” pentru că mai întâi şi întâi trebuie să câştigi, şi apoi să faci treabă, nu?

Apropo de câştigat. Cred că ar trebui inventat un nou termen pentru ideea de câştig al unor alegeri locale, parlamentare sau prezidenţiale. Poţi spune că ai câştigat sau că eşti învingător doar într-o competiţie pentru un câştig anume, pentru un premiu, sau la loto, dar nu pentru o funcţie care implică la urma urmei muncă, program intens, stres uriaş ş.a.m.d. Asta nu e un câştig! Mai degrabă s-ar putea folosi termenul de admis/ respins de la susţinerea unui examen: „am fost admis/ respins de la CJ, am luat la CL, am trecut/ n-am luat/ am picat la primărie” etc… Ar fi mult mai potrivit aşa. Dar, vedeţi dumneavoastră, limba exprimă mult mai bine cum stau lucrurile decât realitatea efectivă, ea trădează adevăratele intenţii ale vorbitorului. Toţi candidaţii care au fost admişi la examenul alegerilor se consideră învingători, ei spun că au câştigat, iar ceilalţi că au pierdut, deci trebuie să fie un câştig pe undeva, altfel, limba ar şti să facă diferenţa.

Din punctul meu de vedere ar trebui să fie mai fericit cel care a pierdut alegerile pentru că genul ăsta de câştig e cu două sensuri. Dacă înainte de „victorie” aveai o viaţă liniştită, fără stres, chiar dacă era mai săracă din punct de vedere financiar, cea care urmează în calitate de învingător e una aproape indezirabilă, dacă pui cap la cap tot ce implică ea. Responsabilitatea imensă nu e pentru oricine, iar câştigul electoral implică în primul rând asumarea unei mari responsabilităţi, aceea de a dirija destinele oamenilor pe care îi reprezinţi în postul „câştigat”. Da, poate e bine că vei avea un salariu măricel, deşi nu e cine ştie ce, că ai „câştigat” posibilitatea de a avea subalterni care să execute ordinele tale, poate chiar maşină de serviciu, birou al tău, telefon şi altele asemenea, dar acestea toate sunt doar unelte de lucru, nu premii, exact cum sunt sapa şi lopata, mătura şi făraşul, târnăcopul şi ciocanul pentru un muncitor, dar eu nu am auzit până acum pe vreun lucrător de pe şantier să zică prietenilor sau colegilor în pauza de bere că e foarte fericit că a „câştigat” posibilitatea de a trage la lopată toată ziua pe şantier şi de a munci 8, 9, 10 ore din greu.

Înţeleg atitudinea de învingător în alegeri a unui lider care se adresează doar echipei sale de campanie, în sensul că „munca voastră a dat roade şi am învins echipele celelalte”, dar nicidecum cu referire la câştigul unei funcţii în administraţie care e pur şi simplu un alt job, unul mai dificil chiar decât unul din privat.

Ar mai putea fi o conotaţie a termenului de „învingător” la alegeri, aceea de „am câştigat dreptul şi posibilitatea şi autoritatea de a vă reprezenta pe voi, poporul, şi de a decide în numele vostru, eu fiind un cetăţean completamente indiferent la câştigurile materiale de orice natură ar fi ele, intenţiile mele reale constând doar în prosperitatea voastră ca popor, în ridicarea nivelului de trăi al vostru, nu al meu, şi în dezvoltarea comunităţii noastre, nimic mai mult. Sau poate şi o recunoaştere ulterioară a meritelor prin ridicarea unei statui în mijlocul oraşului, denumirea unei străzi şi a unei şcoli după numele meu, dar asta numai dacă vreţi voi, nu e obligatoriu…” Sună ciudat, nu-i aşa? Dar, de fapt, aşa a început toată istoria cu politica şi administraţia, de la ideea asta a pornit totul. Primii lideri şi-au dorit să fie în fruntea oamenilor şi au fost aleşi de ceilalţi semeni pentru a câştiga lucruri în numele acestora din urmă, nu pentru ei înşişi, pentru a învinge în bătălii împotriva altora, pentru a garanta supravieţuirea grupului, a tribului, a rasei umane, pentru a se sacrifica pe sine. Evident că aveau şi ei avantajele lor, dar riscul la care se supuneau era şi el pe măsură, dacă nu cu mult, mult mai mare. Nu cred că era aşa rupt de fericire un lider proaspăt ales care ştia că a doua zi era programată o bătălie şi avea toate şansele să moară în ea. Era acel sentiment de erou care punea stăpânire pe el, de sacrificiu, altfel nimic nu justifica intenţia lui sinucigaşă. Putea foarte bine să stea la locul lui, la coada grupului, sub fusta mamei sau a soţiei unde şansele de supravieţuire erau cu siguranţă mult mai mari.

Astăzi, însă, doza asta de sacrificiu a conducătorilor a cam dispărut total şi a lăsat doar locul câştigului în sine, al câştigului material. Superficialitatea caracteristică erei moderne îşi spune cu tărie cuvântul chiar/mai ales aici.

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri