anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Ce facem acuma?...

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Înţeleg atitudinea de învingător în alegeri a unui lider care se adresează doar echipei sale de campanie, în sensul că „munca voastră a dat roade şi am învins echipele celelalte”, dar nicidecum cu referire la câştigul unei funcţii în administraţie care e pur şi simplu un alt job, unul mai dificil chiar decât unul din privat.

În filmul „Candidatul”, cu Robert Redford şi Peter Boyle, este o replică de final genială, dar care poate fi uşor trecută cu vederea. Bill McKay (Robert Redford) câştigă funcţia de senator al Californiei după o campanie electorală de film, iar la sfârşit, în camera de hotel, aşteptând pe susţinătorii entuziaşti care se îmbulzeau la uşă, îl întreabă pe şeful său de campanie cu o figură împietrită de om lipsit brusc de obiectul muncii: „Ce facem acuma?” în sensul de „pe asta am rezolvat-o, dar de acum încolo ce urmează?” După zeci de zile de luptă incredibilă ce părea la început pierdută fără drept de apel, dar care se termină cu un succes răsunător, câştigătorul realizează uimit că scopul ce părea atunci imposibil şi atât de mult dorit a fost atins, iar acum, în poziţia de învingător a rămas complet dezarmat. Nu s-a pregătit absolut deloc pentru acel moment, pentru victorie, pentru ce urmează după. S-a concentrat atât de mult şi totalmente luptei, încât nu a avut timp, nici măcar intenţie să se gândească la ce va face în eventualitatea în care va câştiga.

Cred că mulţi se află în situaţia asta, iar întrebarea aceasta şi-o pun majoritatea dintre noii noştri aleşi locali acum, după alegeri. Mai cu seamă cei care nu au mai fost niciodată în postura aceasta au un şoc de adaptare intens. Pentru că tot jocul campaniei electorale începe gradual, pe nesimţite, de la uşoară indiferenţă aproape, şi ajunge să te prindă strâns ca o chingă. Nu cred că există candidat la orice funcţie care să nu ajungă la un moment dat să se dedice total acestei competiţii ignorând restul. Lupta ajunge spre final atât de intensă, încât aproape că nu mai e percepută ca o luptă pentru o funcţie, ci pentru supravieţuire. Toţi vor la început o campanie curată, fără atacuri, fără minciuni, denigrări ş.a.m.d., dar după ce s-a tras primul foc, fie el şi din greşeală, ori în aer, se dezlănţuie iadul. Dacă întrebi pe cineva în ultimele zile de campanie dacă merită să facă ceea ce face, cu siguranţă te va înjura: „Asta mă întrebi tu acuma când mai e o săptămână până la final, iar ăştia uite ce îmi fac?!...” E foarte greu să îţi păstrezi cumpătul şi cu atât mai greu să te gândeşti ce vei face în eventualitatea în care vei câştiga. Evident că sunt promisiunile, proiectele, viziunile amintite în programul electoral sau prezentat doar în formă de ideal, dar acestea toate sunt trecute la „diverse” pentru că mai întâi şi întâi trebuie să câştigi, şi apoi să faci treabă, nu?

Apropo de câştigat. Cred că ar trebui inventat un nou termen pentru ideea de câştig al unor alegeri locale, parlamentare sau prezidenţiale. Poţi spune că ai câştigat sau că eşti învingător doar într-o competiţie pentru un câştig anume, pentru un premiu, sau la loto, dar nu pentru o funcţie care implică la urma urmei muncă, program intens, stres uriaş ş.a.m.d. Asta nu e un câştig! Mai degrabă s-ar putea folosi termenul de admis/ respins de la susţinerea unui examen: „am fost admis/ respins de la CJ, am luat la CL, am trecut/ n-am luat/ am picat la primărie” etc… Ar fi mult mai potrivit aşa. Dar, vedeţi dumneavoastră, limba exprimă mult mai bine cum stau lucrurile decât realitatea efectivă, ea trădează adevăratele intenţii ale vorbitorului. Toţi candidaţii care au fost admişi la examenul alegerilor se consideră învingători, ei spun că au câştigat, iar ceilalţi că au pierdut, deci trebuie să fie un câştig pe undeva, altfel, limba ar şti să facă diferenţa.

Din punctul meu de vedere ar trebui să fie mai fericit cel care a pierdut alegerile pentru că genul ăsta de câştig e cu două sensuri. Dacă înainte de „victorie” aveai o viaţă liniştită, fără stres, chiar dacă era mai săracă din punct de vedere financiar, cea care urmează în calitate de învingător e una aproape indezirabilă, dacă pui cap la cap tot ce implică ea. Responsabilitatea imensă nu e pentru oricine, iar câştigul electoral implică în primul rând asumarea unei mari responsabilităţi, aceea de a dirija destinele oamenilor pe care îi reprezinţi în postul „câştigat”. Da, poate e bine că vei avea un salariu măricel, deşi nu e cine ştie ce, că ai „câştigat” posibilitatea de a avea subalterni care să execute ordinele tale, poate chiar maşină de serviciu, birou al tău, telefon şi altele asemenea, dar acestea toate sunt doar unelte de lucru, nu premii, exact cum sunt sapa şi lopata, mătura şi făraşul, târnăcopul şi ciocanul pentru un muncitor, dar eu nu am auzit până acum pe vreun lucrător de pe şantier să zică prietenilor sau colegilor în pauza de bere că e foarte fericit că a „câştigat” posibilitatea de a trage la lopată toată ziua pe şantier şi de a munci 8, 9, 10 ore din greu.

Înţeleg atitudinea de învingător în alegeri a unui lider care se adresează doar echipei sale de campanie, în sensul că „munca voastră a dat roade şi am învins echipele celelalte”, dar nicidecum cu referire la câştigul unei funcţii în administraţie care e pur şi simplu un alt job, unul mai dificil chiar decât unul din privat.

Ar mai putea fi o conotaţie a termenului de „învingător” la alegeri, aceea de „am câştigat dreptul şi posibilitatea şi autoritatea de a vă reprezenta pe voi, poporul, şi de a decide în numele vostru, eu fiind un cetăţean completamente indiferent la câştigurile materiale de orice natură ar fi ele, intenţiile mele reale constând doar în prosperitatea voastră ca popor, în ridicarea nivelului de trăi al vostru, nu al meu, şi în dezvoltarea comunităţii noastre, nimic mai mult. Sau poate şi o recunoaştere ulterioară a meritelor prin ridicarea unei statui în mijlocul oraşului, denumirea unei străzi şi a unei şcoli după numele meu, dar asta numai dacă vreţi voi, nu e obligatoriu…” Sună ciudat, nu-i aşa? Dar, de fapt, aşa a început toată istoria cu politica şi administraţia, de la ideea asta a pornit totul. Primii lideri şi-au dorit să fie în fruntea oamenilor şi au fost aleşi de ceilalţi semeni pentru a câştiga lucruri în numele acestora din urmă, nu pentru ei înşişi, pentru a învinge în bătălii împotriva altora, pentru a garanta supravieţuirea grupului, a tribului, a rasei umane, pentru a se sacrifica pe sine. Evident că aveau şi ei avantajele lor, dar riscul la care se supuneau era şi el pe măsură, dacă nu cu mult, mult mai mare. Nu cred că era aşa rupt de fericire un lider proaspăt ales care ştia că a doua zi era programată o bătălie şi avea toate şansele să moară în ea. Era acel sentiment de erou care punea stăpânire pe el, de sacrificiu, altfel nimic nu justifica intenţia lui sinucigaşă. Putea foarte bine să stea la locul lui, la coada grupului, sub fusta mamei sau a soţiei unde şansele de supravieţuire erau cu siguranţă mult mai mari.

Astăzi, însă, doza asta de sacrificiu a conducătorilor a cam dispărut total şi a lăsat doar locul câştigului în sine, al câştigului material. Superficialitatea caracteristică erei moderne îşi spune cu tărie cuvântul chiar/mai ales aici.

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Politruci

Cătălin ONOFREI

Politruci

Da, sunt total de acord cu Orban. Politrucii trebuie mătrăşiţi. Dar începeţi cu cei din PNL, din PSD, din USR! Sigur este vorba de o măsură constituţională!

Filmuletul zilei

opinii

Suntem cum gândim

Briscan ZARA

Suntem cum gândim

Sunt atâtea aspecte care caracterizează un om prin prisma minţii lui, că s-ar putea scrie tone de cărţi, de aceea e important să se descopere doar plusurile lui, acelea pe care el le-a considerat cu adevărat importante. Restul sunt înşelătoare. Pentru că timpul unui om şi spaţiul în care se desfăşoară acesta sunt finite, prin urmare nu poate să fie foarte bun în toate domeniile, pe toate planurile, de aceea el alege conform structurii sale, doar anumite laturi ale vieţii pe care să le studieze mai profund, pe care să le respecte, să le considere cu adevărat valoroase.

Despre populaţie, prezenţa la vot şi incidenţa COVID-19

Ciprian IFTIMOAEI

Despre populaţie, prezenţa la vot şi incidenţa COVID-19

Începând cu anul 2010, pe data de 20 octombrie, se aniversează în peste 130 de ţări Ziua Mondială a Statisticii. Această aniversare a fost stabilită prin Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite 64/267 din 3 iunie 2010, ca o recunoaştere a activităţii Comisiei de Statistică a ONU, care funcţionează din 1947, în dezvoltarea sistemelor naţionale de statistică (statisticilor oficiale), îmbunătăţirea comparabilităţii acestora, elaborarea unor indicatori statistici fiabili, precum şi acordarea de asistenţă pentru programele de dezvoltare durabilă.

Cuvântul ierarhului

Mihai DORIN

Cuvântul ierarhului

Trăim o stare de agitaţie care ne complică vieţile, iar pe unii îi împiedică să gândească responsabil. Am în vedere mai ales pe cei care au datoria - prin statutul funcţiei şi fişa postului - să aducă măcar un strop de calm, dacă pace nu pot, din varii motive, care ţin nu atât de complexitatea gestionării pandemiei, cât de incapacitatea intelectuală de a identifica soluţii mature, nu simple măsuri imperativ-restrictive. 

pulspulspuls

Oare ce o fi cu diversiunea cu miros kaghebist a lui Peni Hill

Oare ce o fi cu diversiunea cu miros kaghebist a lui Peni Hill

Când vă spuneam noi că ceva e putred în relaţiile externe ale lui Peni Hill, că nu degeaba l-a şi acuzat Dragnea la vremea lui, la un moment dat, că e băiat de mingi de-al ghinărarilor din SIE, voi nu şi nu: Bartman, Batman... 

Caricatura zilei

Bun simt auto

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.