Ce mai scrie pe bannerele tricolore?

Nu e prima oară când abordăm mesajele afișate la meciurile internaționale ale României de către suporterii ultras, cei mai mulți făcând parte din gruparea „Uniți sub tricolor”. Reamintim că într-o altă conjunctură, FRF a fost aproape de a plăti amenzi considerabile pentru lecțiile de istorie predate de academicienii de peluză și doar gestul necugetat al jucătorilor echipei Kosovo de a părăsi terenul de joc a schimbat macazul UEFA către abaterea mult mai gravă. Spre amintire: sus-numita grupare a afișat un banner cu sentința „Kosovo e Serbia” care i-a înfuriat la culme pe kosovari. Spre demonstrație: la Pristina, în meciul tur cu Kosovo, sancțiunile suferite de FRF au fost mai consistente, nefiind nici o contragreutate pe celălalt taler.

Ce trebuie neapărat știut: UEFA n-are niciun strop de toleranță la manifestările din tribune cu caracter sau măcar iz politic și le sancționează fără milă. Mai ales când acestea creează consecințe la tabăra antagonistă, îndrituită să reclame. Precizarea este necesară, pentru că urmează a ne referi la bannerele afișate de către aceeași eternă și fascinantă ultraserie tricoloră la amicalul naționalei cu Republica Moldova. Sunt mesaje cu caracter unionist, care reflectă simțirea unei majorități a românilor, mai mult sau mai puțin recunoscută. „Rămâi parte din al nostru ADN mereu/ Dar azi nerozii te numesc prietenul meu”, sau „«Republica Moldova», o butaforie comunistă/ Azi doar un pion în mâna globalistă/ Singura șansă era calea unionistă” sunt câteva dintre bannerele fanilor, care arată pe lângă acest sentiment de uniune națională, un protest, deloc subliminal, la realitatea recunoașterii de către statul român a existenței unei entități românești independente, numită Republica Moldova. Din punct de vedere strict semantic, nu avem de reproșat decât folosirea fără proprietate a termenului „globalist”: globalismul, la fel ca și încălzirea globală, este un fenomen al vremurilor noastre; unul natural, celălalt social, deși este propagat deseori în haina unei doctrine politice.

Dar, în rest, cu UEFA cum rămâne? Între bannerele unioniste de la meciul de deunăzi și altele anterioare care ne-au produs necazuri la buzunarul FRF este o diferență esențială. Acestea din urmă s-au dovedit ofensatoare, fie față de unguri, fie față de kosovari și au stârnit reacții în galeriile adverse, dar mai ales reclamații. Acum, basarabenii noștri n-au ce să reclame fiindcă nu e nimic jignitor. Firește, societatea de peste Prut este și ea pestriță: deși sunt mulți doritori de uniunea cu patria mumă, unii doresc independență pură. Și cum să nu fie proruși pe acolo, din moment ce sunt destui și dincoace de hotarul dintre frați? O dovadă, însă, că delegația moldovenească nu contestă aceste manifestări pro-unioniste este că la final, fotbaliștii din echipa antrenată de Lilian Popescu au salutat călduros fracțiunea aia cu pocinog.

În ciuda acestor diferențe de abordare, există totuși riscul ca FRF să nu fie scutită de oarece sancțiuni. Pentru că UEFA se poate autosesiza, mai ales dacă există „prieteni” care pot să întindă un deget de ajutor. Forul european nu vrea să știe că Basarabia este pământ românesc, sau Kosovo este teritoriu sârbesc ori albanez. La Nyon, totul este scufundat într-un borș politic, în care oficialii europeni nu vor să-și bage distinsele nasuri. Riscul este totuși scăzut, fiindcă, în lipsa unor situații conflictuale, observatorii n-au niciun interes să se lege la capete. Dar, pentru orice eventualitate, aceste manifestări cu legături politice, fie ele și patriotice, ar trebui evitate.

Dacă astfel de mesaje, sunt, din punct de vedere sentimental, acceptabile, un banner adresat debutantului fundaș Eissat devine condamnabil: „LI S-A Vorbit de juniori și identitate/ Dar FRF își dorește doar diversitate”. Ținta este fundașul descoperit de Mircea Lucescu la Maccabi Haifa, israelian musulman, cu rădăcini românești. („Lisav”, evidențiat în prima propoziție, este unul dintre prenumele acestui tânăr jucător.) Se poate spune că băieții n-au treabă cu etnia fundașului, ci cu politica federală sui generis în problema schimbului de mânie. „Centre pentru juniori/ Nu import de jucători”, susține o scandare în acest sens. Ceea ce poate fi corect admisibil.

Dar stând strâmb și judecând drept, nu ne amintim să fi văzut & auzit astfel de proteste la debutul lui Mario Camora în națională, fost portughez și devenit român… Refuzăm să credem, deocamdată, că sorgintea israeliană a lui Lisav Naif Essaid este un motiv special de revoltă.

Publicitate și alte recomandări video