Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Ce mi-a atras atenţia în ultima vreme

GALERIE
pr Constantin Sturzu
  • pr Constantin Sturzu
- +

Uneori citesc atât de multe articole, postări, pagini de cărţi sau de studii, încât parcă nu mai am resurse de a scrie când vine timpul să mă ocup de rubrica mea săptămânală. Mai ales că şi rezonez, măcar în parte, cu unele texte. Şi mi se pare că s-a spus ceea ce era de spus. De aceea, azi am să vă ofer câteva pasaje din articolele care mi-au atras atenţia în ultima vreme. Vă recomand să le căutaţi pe internet şi să le citiţi integral. Poate că nu veţi fi întru totul de acord cu autorii, dar merită fiecare secundă din timpul vostru atât de preţios.

Mai întâi, semnalez aici o analiză a jurnalistului Cristi Şelaru, intitulată: "Marile fake news-uri de la înmormântarea IPS Pimen". Cu argumente din Lege, domnia sa demontează toate obiecţiile aduse în spaţiul public cu privire la modul în care s-au organizat priveghiul şi slujba de înmormântare pentru cel ce a păstorit în Bucovina vreme de aproape trei decenii. Spre exemplu, acea adresă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei se înscrie unei proceduri legale, ea nu reprezintă o "derogare". "În Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului de Interne şi publicat în Monitorul Oficial în seara zilei de 22 mai se arată extrem de clar, la punctul 8, că «slujbele religioase desfăşurate în spaţii publice, în exteriorul lăcaşurilor de cult, nu sunt considerate adunări publice». Guvernul explică destul de clar că, la slujbele bisericii, inclusiv ale Bisericii Ortodoxe Române, oricât s-ar opune stângiştii, progresiştii şi neomarxiştii, nu există limită de participanţi". Detalii puteţi citi aici.

Eu aş mai adăuga, ca argument de bun-simţ, că Arhiepiscopul Pimen a avut o familie formată din cel puţin 400.000 de fii şi fiice duhovniceşti. Cu siguranţă nici măcar 2% dintre ei nu au avut şansa de a-şi lua rămas bun de la Părintele lor duhovnicesc. Vorbim, aşadar, mai degrabă despre o privare sau despre o restrângere, pe timp de pandemie, a dreptului de a conduce pe ultimul drum pe cineva din familie (Biserica este o familie duhovnicească!), iar nu despre un "privilegiu făcut unui înalt ierarh".

Vă ofer, în continuare, alte texte care mi-au atras atenţia prin abordarea unor subiecte de actualitate, fără a le mai comenta.

***

"Atâta timp cât pentru statul român utilizarea linguriţei unice în administrarea Euharistiei în Bisericile răsăritene nu a reprezentant o problemă de igienă de-a lungul timpului (alte epidemii, viruşi şi gripe sezoniere), descoperirea peste noapte a potenţialului de infectare în cadrul ritualului de împărtăşanie este un gest nedemocratic. De ce? Răspunsul stă în modul în care a fost gândit şi transformat ideologic statul de drept în ţara noastră prin raportare pozitivă sau negativă la Ortodoxie, dar fără a se fundamenta pe unul dintre cele mai vechi drepturi liberale şi democratice - libertatea religioasă".

("Autoinserarea statului în Potir. O genealogie culturală a statului de drept în context românesc" în "Revista Cultura", nr. 612 din 4 iunie 2020; articol de Cătălin Raiu, doctor în ştiinţe politice, cadru didactic la Facultatea de Administraţie şi Afaceri a Universităţii din Bucureşti şi reprezentantul României pe libertate religioasă la OSCE)

***

"Să credem că Cel care a golit Iadul de morţi este incapabil să biruiască asupra unui virus pentru că este pe o linguriţă? Ce prostie e asta! Fie că este primit pe o linguriţă comună sau nu, cea mai sfântă Taină a Bisericii nu poate fi niciodată vehiculul bolii. Chiar la instituirea Euharistiei, Hristos era cu siguranţă conştient de virusuri şi germeni. El ştia că vor exista pandemii şi plăgi în viitor dar, cu toate acestea, Domnul - aparent nesăbuit, fără dragoste sau preocupare pentru oameni şi împotriva tuturor sfaturilor ştiinţifice sau în pofida gândirii raţionale - a îndrăznit să dea de la unul la altul un potir comun! Acesta a fost modul în care creştinii au primit Împărtăşania timp de sute de ani înainte de utilizarea unei linguriţe comune: un potir. (...) Există ceva mai rău decât coronavirusul: insuflarea îndoielii printre credincioşi prin coruperea phronemei Bisericii. Chiar şi cea mai mică sugestie că Sfintele Taine pot aduce boli este o distorsionare teribilă a credinţei ortodoxe şi poate afecta mântuirea veşnică a nenumărate suflete nevinovate".

("Mai periculos decât Covid-19", articol de Dr. Eugenia Constantinou, care este şi soţie de preot, text publicat pe www.teologie.net în data de 2 iunie)

***

"(...) o vorbă de duh - una dintr-o mie - a lui Henri Wald: «Sunt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există». Dincolo de poantă, afirmaţia aceasta deschide o suită de subteme, care ar merita să fie dezvoltate. Ea semnalează, de pildă, faptul că ateismul nu e mai puţin o «credinţă» decât credinţa însăşi. La fel de greu de argumentat raţional, la fel de radical şi în aceeaşi măsură pasibil de «fundamentalism». Pe de altă parte, suntem îndemnaţi să observăm că nu există doar categoria credincioşilor şi cea a necredincioşilor. Există şi categoria celor care cred că cred (dar, în realitate, aderă la o formă de ritualism cutumiar) şi categoria celor care nu cred că cred, pentru că îşi fac o idee falsă despre ce înseamnă «a crede». E un tip de amplasament spiritual pe care Dostoievski i-l atribuie lui Stavroghin.

("Cei ce cred şi cei ce nu cred", articol de Andrei Pleşu, în "Dilema veche", nr. 842, 28 mai - 3 iunie 2020)

***

"Un exemplu: profesorul de Iisus spune că Iisus este ocrotitorul vieţii (ceea ce e riguros adevărat) şi socoteşte că un anume gest ritual creştin are potenţial infecţios, aşa că Iisus însuşi ar decide să nu-l faci. Nu contează că nimeni nu a dovedit vreodată că acel gest răspândeşte vreo boală. Profesorul de Iisus ştie nu numai ce zice/ vrea Iisus, ştie şi multe altele în plus. Credincioşii, însă, nu ascultă de profesor, ascultă de inima lor şi continuă să facă gestul ritual. Aici, în general, profesorul de Iisus devine exasperat. El, profesorul, cel care ştie, nu-i poate înţelege pe cei care cred, aşa că trece la pasul decisiv: le cercetează motivaţia. Curând descoperă dedesubturi odioase. Credincioşii care nu fac ce le zice profesorul de Iisus sunt proşti/ prostiţi şi manevraţi de preoţi puşi pe căpătuială. Credinţa trebuie să se manifeste aşa cum ştie el, profesorul de Iisus care nu practică creştinismul, care nu crede în Crez, care se îndoieşte de adevărul biblic. El, acest profesor de Iisus, îţi spune că, dacă nu e aşa cum zice el, e o trădare a lui Iisus. E foc de deştept!"

("Profesorii de Iisus", articol de Sever Voinescu, în "Dilema veche", nr. 842, 28 mai - 3 iunie 2020)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri