Ce naște din pisică…

În mod normal, absolvenții de liceu ar trebui să recunoască aici trimiterea la romanul lui Nicolae Filimon Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă (1863). Nu-mi fac iluzii, dar nici nu mă voi apuca acum să rezum romanul. Mă mulțumesc să amintesc că Filimon, cu mijloacele scriitoricești naive ale începutului de drum, arăta că ciocoii se reproduc și că metehnele ciocoilor vechi se moștenesc trecând, de multe ori amplificate, la ciocoii cei noi. Cu o origine necunoscută (lingviștii nu s-au pus de acord), cuvântul ciocoi însemna inițial slugă la boier; ulterior a căpătat înțelesul de parvenit, arivist, persoană lingușitoare, slugarnică. În 2012, doamna Rodica Zafiu nota frecvența tot mai mare a cuvântului în limbajul curent. Nimic de mirare: „ciocoizarea” (dacă îmi e permisă exprimarea) societății românești se vede cu ochiul liber, ciocoii vechi, bine înșurubați, au grijă să-și asigure descendența (sunt așa-numitele beizadele, care la o vârstă foarte tânără știu că își pot permite orice). Ciocoii sunt bogați, averile lor au fost dobândite rapid și pe căi obscure. Se vede însă imediat că sunt niște parveniți, în sensul că sunt, în fond, niște țoape care s-au ajuns.

Dacă ar fi să dau exemple, aș avea atâtea posibilități încât mi-ar fi greu să aleg. Becali? Bineînțeles. Dan Voiculescu? Desigur. Mitică Dragomir? Firește. Mario Iorgulescu, cel care se face luntre și punte ca să-și scape beizadeaua de pedeapsa meritată? Mai încape vorbă! Gheorghe Buzatu, politicianul de la Vaslui prins cu o șpagă uriașă în portbagaj și pe care partidul este pe cale să-l „albească”? Da, și el, și Iulian Dumitrescu de la Ploiești, și atâția alții care colecționează ceasuri de zeci de mii de euro, au conturi grase în bancă pe care statutul lor de slujbaș la stat nu le poate explica. Parveniți și lacomi de bani: aceste două trăsături sunt inseparabile. Ciocoismul e o boală în cel mai înalt grad molipsitoare. Iată cazul Elisabetei Lipă: la ea combinația dintre pesedism și ciocoism a dus la acordarea acelor premii impresionante, împărțite cu ciocoii mai mici și de dată recentă, o contabilă, un secretar de federație etc. Dar nici tinerele sportive nu s-au lăsat mai prejos: de ziua Elisabetei Lipă i-au tras un omagiu care i-ar fi făcut să pălească de invidie pe Ceaușescu și pe ciocoiul dement din Coreea de Nord.

Am avut, zilele trecute, o dovadă extrem de convingătoare că ciocoismul este ereditar. Om umblat prin străinătate, Mircea Geoană a vrut să dea un aer americănesc unei adunări electorale transmise la TV. Așa că fiica lui, aflată în Statele Unite, s-a produs în direct cu un mesaj lacrimogen (doamna Geoană chiar a plâns) în care își omagia tatăl, numai că mesajul era copiat după cuvântul nepoatei lui Donald Trump, rostit cu o ocazie similară. Situația devine și mai tulburătoare dacă ne amintim că Mircea Geoană a fost acuzat că a plagiat în teza de doctorat, reproducând fără indicarea sursei fragmente ample (cam o treime din teză) din rapoartele lui Bill Clinton și George W.Bush. Constatăm, așadar, că în familia Geoană există un adevărat cult pentru America și pentru președinții ei. Cum fiica a făcut studiile în SUA, rezultă că a învățat acolo ceea ce putea învăța (mult mai bine) în România: plagiatul.

Preluarea discursului nepoatei lui Trump e, totuși, surprinzătoare, întrucât e vorba de niște clișee tipice limbajului de lemn. Să nu fi avut tânăra Geoană nici măcar impulsul de a „broda” pe o temă dată? Iată cum totul a devenit previzibil: și ce spun candidații la prezidențiale, și ce spun cei din familiile lor, și ce spun susținătorii. Doar câte un plagiat bizar mai înviorează o campanie electorală ternă, bună doar să dea o pâine de mâncat celor de la televiziunile zise „de știri”, dar care, însă, nu transmit în realitate nimic.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video