Specialiştii spun că în baza legislaţiei în vigoare sunt create premizele pentru instituirea din nou a stării de urgenţă în România, ca urmare a ceşterii numărului de îmbolnăviri cu SARS Cov 2. Numai că, la acest moment situaţia pare scăpată de sub control, iar guvernanţii nu pot decât să mai lungească starea de alertă pentru că de! se apropie alegerile parlamentare din 6 decembrie.

Din luna martie, au ţinut-o tot cu măsuri pompieristice şi nimeni nu a avut capacitatea, disponibilitatea şi intuiţia de a gândi în perspectivă. S-a mers pe ideea că vine vara, creşte temperatura şi virusul se va…topi (sic!). N-a fost să fie şi nici nu sunt indicii că am învăţat ceva din evoluţia şi consecinţele grave ale acestei pandemii. Dar nimic!

Oamenii mor cu sutele şi miile cât de virus, cât de comorbidități, alte mii vin din urmă infectaţi, spitalele sunt sufocate de pacienţi, iar personalul medical este extenuat şi insuficient. Medicii sunt îngrijoraţi din cauza lipsei de paturi libere la ATI şi în aceste condiții nu este departe momentul in care cineva va hotărî cine trăieşte şi cine nu… În tot acest timp, în ţară se petrec lucruri nu curioase, ci de-a dreptul dramatice, care frizează inconştienţa şi neprofesionalismul.

De la început s-a refuzat testarea în masă, cu toate recomandările organismelor internaţionale. Achiziţiile de măşti şi aparatură medicală au încăput pe mâna unor nepricepuţi lacomi, spitalele de campanie amplasate în diferite localităţi nu funcţionează, unele s-au dărâmat, cum este cazul celui din Bacău, iar cel de lângă Iaşi stă nefuncţional din motive de ping-pong politic.

Însă cel mai grav mi se pare a fi fost refuzul autorităţilor române, politice şi sanitare de a permite, de a crea urgent condiţiile pentru producerea la Iaşi a Redemsivirului, aşa cum a procedat Ungaria. Numai că acestora Antibiotice le-a demonstrat valoarea si a câştigat cu cu câteva zile în urmă licitața organizată de Comisia Europeană pentru unul dintre cele mai utilizate antibiotice în pandemie.  

Este incalificabilă această indiferenţă. Parcă retrăim “ciuma lui Caragea”, moment în care boala a dezorganizat întreaga viață citadină. Ce se întâmplă? Am căpiat cu toţii, ne-am dezumanizat, suntem subjugaţi numai de interese materiale rezolvate prin intermediul politicii? Nu vi se pare că se repetă ad litteram spusele lui Ion Ghica într-una din scrisorile sale? „Venit domn pe puțini ani, Caragea căuta să adune cât mai curând o avere cu care să poată trăi măreț în străinătate. Prin urmare, el a lăsat un mare nume în felul jafurilor. Se zicea în țară până mai deunăzi că se fură ca în vremea lui Caragea.”