Nu are acuma importanţă ce spunea el acolo, oricum banalităţi din alea genul veţi vedea voi că eu îs de fapt curat, că se va face dreptate etc şamd, discurs ce mai degrabă ne-a amintit de ieşirea din scenă a lui Nichita acuma vreo 7 ani decât de altceva. Ce ne-a atras nouă atenţia a fost însă altceva: chiar la finalul mesajului edilul nostru semipensionat a pus o poză veche cu el şi alţii, una anume, clar aleasă îndelung, căci nu pui poză la întâmplare la o postare pitrocită toată noaptea după zile întregi de tăcere autoimpusă, poză pe care o redăm alăturea căci, după câteva ore, Chirica a scos-o de acolo şi a pus alta cu un bebeluş.

Căutând prin arhiva noastră după acea poză, ca să-i găsim şpilul, iacătă peste ce-am dat, stimaţi telespectatori! Dar, mai bine, haidaţi la pulsuleţul următor, ca să avem loc de întors mai mare!

Simboluri istorice, printre cruci

Ca să vezi cum se potriveşte: poza e dintr-un cimitir. Dar cu asta ne-am cam obişnuit la Chirica, deci mergem mai departe.

Momentul pozei este de la un omagiu adus, acum un an jumate, cu ocazia Zile Armistiţiului, 11 noiembrie, stimaţi cetitori. Adicătelea ziua în care s-a semnat marea pace plaentară între Antanta şi Puterile Centrale, în 1918, care a pus capăt Primului Război Mondial.

Ahamm, deci aşa: Mihai Chirica postează dis de dimineaţă o poză cu Ziua Armistiţiului, în care apare în prim plan cu fostul lui vice, Botez, om ce nu i-a adus deloc scandaluri, dar şi flancat de doi dintre cei mai fideli locotenenţi ai lui din premărie, Tiron şi Ivan.

Ce să însemne oare asta, stimaţi telespectatori? Clar că e un semnal pentru cineva anume, de asta nu ne îndoim. Cere oare el pace unora care s-au apucat deja să vorbească şi să spună tot ce ştiu, ca să-şi salveze doar ei pielea? Iată aşadar o temă de meditaţie profundă pentru heraldiştii şi hermeneuţii din târg, stimaţi cetitori!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.