Ce semnifică „sfințișorii” de 9 martie? Dar cele 40 de pahare? Tradiții și obiceiuri ale zilei explicate de un etnolog ieșean

Ziua de 9 martie îmbină ritualuri precreștine legate de începutul primăverii cu celebrarea creștină a celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia. Din punct de vedere etnologic, mucenicii reprezintă un moment de tranziție între iarnă și primăvară, fiind asociată cu ritualuri arhaice de curățare și renaștere a naturii. Tradițiile populare variază regional, dar au câteva elemente comune. În credințele populare, 9 martie marca începutul noului an agrar. Se spunea că în această zi se deschid mormintele și porțile Raiului, iar sufletele morților se întorc pe pământ.

În unele zone, se consideră că sunt 44 de mucenici, corespunzând numărului de zile dintre 9 martie și sărbătoarea Sfântului Gheorghe (23 aprilie), momentul când primăvara se instaurează definitiv.

„Poate cel mai cunoscut obicei legat de această zi este coptul şi datul de pomană al măcinicilor sau sfinţişorilor, care, duminică dumineață, trebuie să fie gata, pentru a fi împărţiţi de pomană, în amintirea celor patruzeci de sfinţi şi de sufletul morţilor din familie”, a precizat Lucia Cireș, doctor în etnologie.

Mucenicii au diferite forme şi denumiri în România

Mucenicii pot avea diverse forme, în funcție de zona geografică și tradițiile locale.

„Ei pot avea formă de om, de albină, de porumbel de colăcel sau in formă de opt, ca în Moldova. Se mai numesc mucenici, bradoşi, brăduleţi, brânduşi, sânţi sau sâmţi. Ei pot fi ca nişte turte dulci făcute din făină de grâu frământată cu miere şi cu miez de nucă pisat, cărora li se dă formă de om. Cei în chip de albină, de hulubaş sau de colăcel nu sunt frământaţi cu miere, ci se ung pe deasupra cu miere şi se presară cu nucă pisată. Fiecare gospodină trebuie să facă 40 sau chiar 44 de astfel de sfinţişori”, a adăugat aceasta.

Tradiții și obiceiuri de 9 martie

În Bucovina, după cum a subliniat specialistul, aceşti sfinţi sunt duşi la biserică în dimineaţa celor 40 de Mucenici, unde se sfinţesc şi apoi se împart celor prezenţi, mai ales la copii.

„Tot prin Bucovina, unele gospodine, în loc de sfinţişori, fac plăcinte cu mac sau vărzare ori chiar patruzeci de pâinişoare pentru cei patruzeci de sfinţi care se roagă la Dumnezeu pentru a ni se ierta păcatele. Prin alte părţi, copiii şi oamenii mai săraci vin pe la case şi li se dau sfinţi de sufletele morţilor. Se mai crede că cei daţi la biserică asigură rodul pământului. Ajunse acasă, femeile ung cu zeama de la colăcei uşile coşarelor pentru a spori turmele şi pentru a rodi pomii”, a adăugat dr. Lucia Cireș.

În Muntenia și Dobrogea, mucenicii sunt mici, făcuți din aluat nedospit, și se fierb în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă. Acest preparat este cunoscut sub numele de „mucenici fierți” sau „mucenici muntenești”.

„Măcinicii se fac din aluat nedospit şi se fierb în apă. Apoi sunt cufundaţi într-un sirop făcut tot din miere şi nucă. Tot în sud, se face un «bradoş» cu gură, urechi şi nas, dar fără ochi, şi-l numesc «Uitata». Această «Uitată» este jucată de copii în jurul focului ce se face în curte, apoi mâncată cu miere, de sufletul tuturor morţilor care au fost uitaţi la pomenirile de peste an”, a menționat dr. Lucia Cireș.

În Banat, mucenicii nu sunt la fel de răspândiți ca în Moldova sau Muntenia, dar acolo unde se păstrează tradiția, aceștia sunt mai asemănători cu cei moldovenești.

„În Banat, pe lângă sânţi, se mai dă de pomană fasole (păsule) sleită ori dreasă cu undelemn, nuci, poame şi alune. Tot la această sărbătoare gospodarii ies în vii sau în livezi şi beau 40 de pahare de băutură, din care varsă şi la rădăcinile butucilor de vie sau ale pomilor, pentru a rodi, afumându-i totodată, pentru a-i feri de rele. De nouă martie se mai fac şi praznice, la care, de asemenea, fiecare om trebuie să bea 40 de pahare de vin sau de rachiu. Aveţi grijă, deci, pentru ziua de mâine, nu beţi chiar pentru toţi sfinţii!”, a conchis etnologul.

FOTO: Sergiu Ciubotariu

Publicitate și alte recomandări video