Corina Stoica, Pașcani: Tatăl meu are diabet de 15 ani, însă, în ultimii ani a tot crescut în greutate și se deplasează mai greu. Din păcate este fumător și deși a mai redus din numărul țigărilor, continuă să fumeze mai mult de jumătate de pachet, zilnic. De câteva luni se plânge de amorțeli și furnicături în picioare, mai ales noaptea, când se întinde în pat. Gleznele lui sunt în permanență umflate și spune că are picioarele permanent reci. Pentru că are un medic diabetolog nou – cel care l-a diagnosticat în urmă cu 15 ani s-a pensionat – pare ușor debusolat, mai ales că actualul medic este destul de tânăr. Deși medicul l-a atenționat că există riscul de a ajunge la complicații de tipul piciorului diabetic, tatăl meu nu pare să fie conștient de acest lucru.
Dr. Olimpia Guțu, medic primar Diabet, Nutriție și Boli Metabolice: „Dacă tatăl dvs nu are suficientă încredere în medicul său curant, vă recomand să îl schimbați sau să solicitați a doua opinie medicală. Este importantă relația medic-pacient, mai ales în cazul bolilor cronice, deoarece aici vorbim de un tratament pentru tot restul vieții. Pe de altă parte, să știți că toți medicii, indiferent de vârstă, își tratează pacienții după protocoale și ghiduri medicale chiar dacă, poate, unii au mai multă experiență. Important este să țină legătura cu un medic în care să aibă încredere și ale cărui recomandări medicale să le respecte, mai ales în cazul bolilor cronice unde evaluările medicale și tratamentul sunt pentru toată viața.
Piciorul diabetic este o complicație gravă întâlnită des în diabetul zaharat dar și costisitoare. Sa nu uitam faptul că mulți pacienți pot avea complicații chiar în momentul diagnosticării. Alții pot fi diagnosticați cu neuropatie sau arteriopatie periferică de diverse cauze, înainte de diabetul zaharat iar apariția acestuia le poate agrava.
Acest termen de picior diabetic este definit, conform consensului intenațional, prin prezența la nivelul membrelor inferioare a infecției, ulcerației și/sau distrugerii țesuturilor profunde asociate cu afectarea neurologică și cu boala vasculară periferică în diferite grade de evoluție.
După cum vedeți, atitudinea medicală este raportată la această diversitate patologică (metabolică, neurologică, vasculară, ortopedică, infecțioasă). Diagnosticul va însemna fiecare componentă în parte (polineuropatia diabetică, arteriopatia obliterantă cronică a membrelor inferioare, ulcerațiile plantare, infecțiile de părți moi și ale scheletului osteoarticular, deformările, artrozele, modificările de statică și dinamică ale piciorului-tulburări de mers). Chiar și leziunile incipiente considerate probleme minore (fisuri la nivelul călcâielor, bătături, îngroșări ale pielii în zonele de presiune, afectarea unchiilor), microtraumatismele repetate pot duce, alături de dezechilibrul cronic al glicemiei, la modificări ale structurilor anatomice, a biomecanicii pocioarelor, care vor determina distrugerea țesuturilor profunde cu suprainfecții și ulcerații.
Prezența neuropatiei diabetice și deformările piciorului stabilesc riscurile de apariție a piciorului diabetic. Astfel, putem defini o triadă critică pentru picior: neuropatia diabetică, deformarea plus traumatismul, chiar minor, cum ar fi mersul. De aceea mi-a plăcut ce spunea regretatul actor Mircea Albulescu despre această boală înșelătoare: ”diabetului zaharat să-i spui dumneavoastră și nu bă”. Ca urmare, diabetul zaharat este o boală care trebuie respectată, în sensul diagnosticării ei cât mai precoce, iar recomandările medicale în ceea ce privește tratamentul (dieta, activitatea fizică, tratamentul medicamentos, igiena picioarelor) să fie luate în seamă.
Noi, oamenii, nu suntem nemuritori dar trebuie să avem o bună calitate a vieții, iar în diabet se poate.
Îngrijirea picioarelor prelungește viața diabeticilor. Din păcate, boala picioarelor diabetice este și ”în buzunar”, adică costurile pentru îngrijire sunt enorme, atât pentru pacient cât și pentru societate.
Ca urmare, să avem grijă de degete și de circulația arterială de la picioare (adică 2 în 1, 2 specialități într-un serviciu). Problema de bază este echilibrul metabolic, adică obținerea țintelor terapeutice în privința glicemiilor, a hemoglobinei glicozilate, a oscilațiilor glicemice cât și menținerea acestora perioade cât mai îndelungate de timp (ceea ce nu este ușor).
Scopul nostru este de a preveni apariția complicațiilor cronice sau de a întârzia agravarea și progresia acestora. Să nu uităm că supraponderea, obezitatea, HTA, dislipidemiile, sedentarismul, alcoolul și fumatul sunt factori agravanți ai diabetului zaharat.
Apariția unor simptome la nivelul picioarelor (tălpi, gambe) cum ar fi amorțelile, senzația de arsură sau de rece (deși piciorul este cald) ori durerile violente nocturne, chiar la atingerea așternutului, ar trebui să ne atragă atenția asupra neuropatiei diabetice (deși sunt și pacienți care au neuropatie și nu au simptome). Dacă este afectată circulația arterială, picioarele sunt reci permanent și poate apărea durerea în pulpă la mers.
Cu toate acestea, frecvent, acestor pacienți le poate lipsi acest simptom. De menționat că în acest caz discuția cu medicul dvs diabetolog este obligatorie. La cabinetele de diabet sunt examinate picioarele pacienților cu o anumită ritmicitate, în funcție de protocoale. Odată diagnosticată polineuropatia diabetică sau arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare, va trebui să ținem cont de factorii de risc pentru apariția ulcerațiilor și, implicit, a amputațiilor:
– traume minore repetate (tăierea incorectă a unghiilor, unghii încarnate, calusuri ulcerate, existența unor obiecte în pantofi, cusătura șosetelor);
– recunoașterea tardivă a leziunilor (din cauza pierderii sensibilității fine de la picior, pacienții nu pot percepe existența unor leziuni);
– tulburări de vedere;
– tulburări de mers (se poate face analiza mersului);
– purtarea de încălțăminte nepotrită (frecvent întâlnită și neglijată de pacienți);
– alterarea sensibilității periferice (se dectectează cu instrumente speciale la consultație);
– izolarea socială și lipsa de complianță a pacientului.
Prevenirea și tratarea precoce a ulcerațiilor reduce cu 50-80% numărul amputațiilor iar acest lucru se realizează cu o echipă medicală multidisciplinară, cu un important aport al podiatrului (specialist medical în îngrijirea picioarelor).
Vindecarea este posibilă doar în stadiile incipiente ale bolii.
Tratamentul este individializat:
– tratament noninvaziv (non chirurgical) recomandat exclusiv de cadrele medicale specializate în acest domeniu;
– aplicări de creme speciale;
– tratamentul specific al leziunilor mici și ulcerațiilor, inclusiv antibioterapia.
– tratamentul riguros al diferitelor afecțiuni.
Unei persoane care prezintă risc de ulcerație, fără deformarea piciorului sau deformări limitate, i se recomandă încălțăminte care să se adapteze la forma picioarelor și care să se potrivească corect. Încălțămintea adecvată este esențială pemtru prevenția ulcerului (care se vindecă foarte greu). Dacă zona ulcerată nu este protejată (chiar după vindecarea sa) riscul de reapariție și agravare al ulcerului este foarte mare. Totodară, după analiza mersului biomecanic, pentru evaluarea zonelor de presiune, analiza deformărilor și a rigidității articulare, se obțin date importante pentru ortezare (ortezele nu trebuie cumpărate la întâmplare ci numai la recomandarea specialistului ortezist).
Tratamentul invaziv chirurgical este pus în practică în momentul când cel non invaziv nu a dat rezultate și este stabilit de chirurg.
Doresc să atrag atenția asupra terapiilor naturiste care în aceste stadii ale bolii sunt doar adjuvante terapiilor medicale.
Un pacient diabetic este propriul său doctor dar înconjurat de echipa medicală care cuprinde atât de multe specialități”.
Publicitate și alte recomandări video