anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Cearta

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

„Da' ce mâncarea de post nu-i bună?, face Măndiţa. Când îmi aduc aminte ce mâncări de post se făceau înainte, pfii!, te lingeai pe degete nu altăceva.” 

„Da, da, face şi Zaharia. Pelincile Domnului la Crăciun, care prin părţile Vasluiului, de unde vin eu, se cheamă maşnice, cighir de culbeci, care se făcea în postul Sân-Petrului...” „D-apoi turtele cu julfă!, adaugă Măndiţa. Turtele ca turtele: din făină de grâu, nedospite, coapte pe vatră, spălate olecuţă cu apă nu numai de cenuşă şi de funingine, da' ca să fie molcuţe. Da' julfa! Turtele iestea se mânjeau cu julfă... Iii!, îţi sugeai degetele. Cât ai mânca, parcă tot ai mânca, deloc nu-ţi vine a zice „Mi-ajunge!”...

Gavril, Gică Onofrei şi Mitriţă Farfara, care-s mai tineri, ascultă cu gurile căscate. Şi Gică de colo zice: „Da' ce-i julfa, mătuşă Măndiţă, că eu, drept să spun, nu ştiu?” „Julfa se face din sămânţă de cânepă... Parcă o văd pe mămuţa! Lua o strachină plină cu vârv de sămânţă de cânepă din ştiubeiul de după ursoaica din pod. Mătura vatra c-o pană de gâscă şi punea sămânţa pe vatra înfierbântată, ca să se coacă. Asta pe mai îndesară, când dorm copiii, că altfel trebuie să ai mare grijă: îţi mănâncă toată sămânţa de pe vatră. A doua zi dimineaţa lua mama sămânţa din vatră şi o pune la chiuă. O bătea de câteva ori cu chilugul şi pe urmă se ducea afară s-o vânture bine de pleavă, de colb şi de cenuşă. Dacă nu adia vântul cum trebuie, mai sufla cu gura până rămânea doar firul sămânţei. Şi pe urmă iar fuga la chiuă şi dă-i şi chisază, şi dă-i şi chisază. Pe urmă deşărta sămânţa în sita deasă şi cernea. Ce-i rămânea punea iar la chiuă şi dă-i şi dă-i, până asuda săraca mămuţa. După ce termina, greul cel mare de-acuma începea. După ce cernea şi în sită nu mai rămânea nimica, vărsa tot în chiuă. Şi dă-i şi chisază, şi dă-i şi chisază! Pe urmă, după atâta muncă, băga mâna în chiuă şi simţea că sămânţa îi cleioasă la pipăit. Printre degete i se cocoloşea oloiul verde-gălbui. Atuncea cunoştea că sămânţa este destul de chisată. Pe urmă o scotea într-o strachină. Rădea şi chiua cu lingura bine. Făcea un foc bunişor, aşeza pirostriile şi încălzea apă într-un ceaun. Punea o trocuţă şi deasupra sita. Pe urmă răsturna sămânţa chisată în sită, pune apa caldă din ceaun şi mesteca cu o lingură. Freca şi mesteca aşa până ce în trocuţă curgea laptele care se zice „de buhai”. E-o zamă grosuţă şi albă, dulceagă şi grasă, izact ca laptele adevărat. Mămuţa ne dădea şi nouă, copiilor, să bem. Fiecare cât putea, că era de unde. Laptele de buhai care mai rămânea în trocuţă îl punea mama în ceaun la foc, da' să nu fiarbă. Şi din lapte se strânge încet pe deasupra un fel de brânză negrie-verzie-cenuşie, pe care mămuţa o adăvăsea cu lingura, adică o strângea încetul cu încetul, şi o punea în strachină. Asta era julfa. Şi cu julfa ungi turtele. Doamne, bune mai erau! Dar poţi face câte şi mai câte cu julfa. Poţi face vărzări, poţi face păsat cu julfă. M-aş apuca să fac julfă, da' nu am sămânţă de cânepă. Unde să mai găseşti?”

 „Da, multe nu mai sânt, zice Zaharia lu' Toader a Janei. Nici vărzări, d-apoi vărzare cu mere. Mai ţii minte minte, Măndiţo?”„Cum nu! Se mai făcea mălai cu cireşe, bob mestecat, geandră - toate de sec, nu de dulce.”„Geandră?”, face Mitriţă Farfara. „Iaca de asta chiar că n-am auzit. Ce-a mai fi?”„Să te tot întreci horpăind-o!”, zice Măndiţa. „Geandra se făcea în Postul Mare. Dinioară se făcea din făină de mei, dar pe vremea copilăriei mele se făcea şi din făină de păpuşoi. Iei un pumn de făină, pe care o moi cu apă. Pe urmă dai la o parte din mijlocul vetrei jăraticul, şperla şi toată cenuşa. Pe vatra curată aşterni două frunze late de hrean. Pe frunze răstorni făinuţa şi o tipăreşti olecuţă cu lingura. Deasupra pui o frunză-două de hrean şi peste ele tragi focul, aşa cum a fost, învălind binişor totul cu şperlă, jăratic şi câtă cenuşă găseşti pe sub hoarnă. După aceea moţăieşti cam un ceas, aşteptând să se coacă. Când crezi că s-a copt boţul cum se cuvine, îl scoţi, îl baţi între palme şi sufli să zboare cenuşa. Îl cureţi de frunze, azvârli arsura, când este, pe urmă îl bucătăţeşti, stropeşti cu apă şi... înşfăci lingura. Hai la mâncare! O mântui degrabă, de zici că n-o fost!”

 „Măndiţo, zice Zaharia, aici n-ai dreptate, că nu pui făina între frunze de hrean. O pui între foi de curechi.” „Ba nu, de hrean.” „Ba de curechi, că-s mai groase.” „Dă-mi pace capului! De hrean. Adica nu ştiu eu!?” „Nu mă nnebuni de cap: îs foi de curechi şi pace bună!” Mitriţă Farfara se bagă şi el în vorbă cu duhul blândeţii. „Moş Zaharia, fă bine şi nu mai lua lumea în coarne.” „Da-s de curechi, măi omule! Altfel nici nu poate să fie. De curechi şi gata!” „Ba de hrean!” „Măi Zaharie, eşti turbat? Ce ai?” „Dacă-s de curechi, îs de curechi. Eu nu mi-am pierdut minţile.” Când aude de pierdut minţile, Măndiţei îi sare muştarul: „Uite ce-i!, i-o trânteşte. Nici eu n-am scârţâit uşa niciodată pe la casele altora.” Că Zaharia ista asta făcuse: O lăsase pe Rusanda lui şi pe urmă tot o umblat pe la vadane. Zaharia atuncea: „Vasăzică aşa?!” „Aşa!”, îi zice Măndiţa tot încontrată.

Atuncea Zaharia sare ca o ţarcă de la masă, stupeşte pe podele, îşi îndeasă căciula-n cap şi pleacă. Uite aşa nacaz ne-o făcut! Barem să fi zis „bună sara” la cineva sau măcar să fi dat din cap. Ţi-ai găsit! O ieşit afară, o trântit poarta şi dus o fost! Ducă-se! N-am eu nevoie de aşa oaspete.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

Alexandru LĂZESCU

Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

Războiul din Ucraina nu a făcut decât să amplifice crize globale deja existente; în condiţiile unui nou Război Rece, iluziile că mai este posibil modul de viaţă din trecut şi mai pot fi menţinute politicile sociale generoase, deja nesustenabile, trebuie abandonate.

opinii

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Nichita DANILOV

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Lumea lui Nicolae Stan se configurează rotindu-se melancolic în jurul pipei din lemn de cireş pe care o fumează agale stând în cerdacul casei parohiale tânărul preot al satului Crăsani, Radu Plămadă, pătruns până dincolo de adâncul sufletului său de ceea ce crede că ar fi menirea sa.

Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

Ciprian IFTIMOAEI

Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

Orice demers ştiinţific, implicit sociologic, începe cu definirea conceptelor, cu o definiţie, pentru ca toată lumea să ştie despre ce vorbim. În cazul ne faţă, trebuie să lămurim ce este o „problemă” şi ce anume o face să fie „socială”. De pildă, consumul de alcool sau droguri poate să fie o problemă individuală sau poate să devină socială la un moment dat. În genere, problema socială este un dezechilibru, o disfuncţie la nivelul societăţii, sau un eveniment care afectează oamenii negativ, despre care există percepţia că poate fi rezolvată prin anumite măsuri din partea statului (strategii, politici, metode, tehnici şi proceduri de intervenţie) şi/sau din partea mediului neguvernamental.

Sportul alb şi Războiul negru

Michael ASTNER

Sportul alb şi Războiul negru

A iscat ceva vâlvă decizia organizatorilor turneului de mare şlem de la Wimbledon, atunci când au decis să nu permită participarea jucătorilor şi jucătoarelor din Rusia şi din Belarus. 

pulspulspuls

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Foială mare de câteva zile la poştalionul ieşean, stimaţi telespectatori. Motivul: nu vreo chestiune profesională sau vreun eveniment legat de instituţiune, ci cu totul altceva: faptul că şeful de la Iaşi, un locotenent de-al menajerului de oraş Grămadă, va candida la alegerile pemepiste din filiala judeţeană, alegeri care au loc chiar astăzi. 

Caricatura zilei

Tik Tok Yoga

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.