Ceasurile rele ale Iașului. De ce nu mai merg multe din orologiile orașului? Avem cel mai vechi ceas din Regat

Și totuși, în Iași se află cel mai vechi ceas – în funcțiune! – din vechiul Regat, ca să nu mai vorbim de cel mai cunoscut orologiu al orșului, cel din turnul Palatului Culturii. Dacă acesta va marca chiar anul viitor un veac de măsurat timpul, cel din Clopotnița Sf. Spiridon e încă și mai vechi, poate chiar din vremea lui Cuza. Între ele pe scara timpului se află ceasul Catedralei Metropolitane, montat în 1883. De primele două are grijă profesorul Ion Cristea, iar de cel de la Mitropolie și de ceasul din turnul Mănăstirii Bărboi – care abia a împlinit 35 de ani – se ocupă unul dintre ceasornicarii cunoscuți ai Iașului, Adrian Rotariu.

„Bătrânul” ceas care continuă să meargă

Dar acestea patru sunt ceasurile bune ale Iașului: toate patru funcționează, în ciuda aspectului deplorabil al turnului unde se află cel mai vechi dintre ele.

 

Trei exemple de ceasuri rele

 

Despre celelalte putem să spunem că sunt ceasurile rele – și nu sunt doar trei. Însă nu e vina lor. Bunăoară, în câteva mari intersecții din Iași sunt amplasate ceasuri ornamentale, cu patru cadrane și controlate prin GPS – sau cel puțin așa scrie pe ele (VEZI AICI). Doar că, potrivit regulii nescrise că ce e nou se strică mai repede decât ce este vechi, aproape toate au ajuns să nu mai funcționeze. L-am întrebat pe directorul Serviciilor Publice ce s-a întâmplat cu ele, pentru că în „curtea” acestuia se află aceste ceasuri.

El ne-a spus că va face tot posibilul să le „întoarcă” – vorba vine, pentru că funcționează pe acumulatori. Însă trecerea timpului se vede bine și după uzura de la exterior, nu doar pe cadranele care au ținut vremea în loc. Două zile mai târziu după discuția cu Laurențiu Ivan, toate au fost „unse” și în acest moment indică ora corect pe toate cele patru cadrane.

CITEȘTE ȘI: Povestea fascinantă a ultimelor orologii din oraș. Știați că Iaşul a avut primul “ceas public” din țară?

Dar și ceasul de pe frontonul Primăriei a stat de ceva vreme. De la purtătorul de cuvânt al Municipalității am aflat că este un mecanism contemporan, și nu unul în etatea Palatului Roznovanu. Firma din Oradea care l-a montat este cea chemată să îl repare, pentru că o piesă a înțepenit acele ceasului pe cadran.

Ceva mai încolo, în Piața Unirii, ceasul de pe esplanadă funcționează intermitent, dar cel de pe frontonul Hotelului Traian, nici măcar atât. Știați că și acolo e un ceas? – probabil că nu, pentru că are un cadran cam mic. Și acest ceas e destul de nou, pentru că, dacă acum o sută de ani clădirea avea unul, în anii ’60-’70 nu mai era nimic acolo. Fiind nou, nu funcționează, dar directorul hotelului, Vasile Pușcașu, ne-a spus că era în plan încă de la începutul anului să fie reparat. Pentru moment, ferestrele celebrei clădiri sunt în reparații, iar apoi va fi repornit și ceasul.

La Universitate nu doar ceasul trebuie reparat

 

Nici orologiul de deasupra intrării principale a Palatului Universitar nu mai vrea să meargă. Dar clădirea Universității din Copou e în mijlocul unui litigiu dintre Cuza și Asachi. Adică dintre Universitățile „Al.I. Cuza” și „Gh. Asachi”. La fel și mecanismul instalat în podul clădirii. Directorii administrațiilor celor două instituții ne-au spus că acesta este principalul impediment înaintea oricărei intervenții. Totuși, conducerea Universității e în plină reorganizare după schimbarea rectorului, iar Politehnica abia așteaptă să refacă tot acoperișul, nu doar locul de deasupra intrării „de sus”, unde ar trebui să fie un barometru. Mai există un cadran, deasupra celeilalte intrări, de la Litere/ Istorie/ Filosofie, care ar trebuie să indice temperatura. Dar acolo acul e căzut și arată constant 40 de grade.

Dacă la Iași pare că a trecut vremea ceasurilor publice, fie ele instalate pe clădiri de patrimoniu sau la stradă, în schimb orașul nu duce lipsă de panouri de reclame și bannere unde te aștepti mai puțin. Totuși, deși reclama e sufletul comerțului – și e nevoie și de ea, orologiile, măcar cele de pe fațadele clădirilor de patrimoniu, fac parte din istoria orașului – și sigur ne întoarcem mereu la ea.

CITEȘTE ȘI: Ieşeanul care joacă timpul pe degete. Niciun orologiu din Moldova nu bate fără ştirea lui

Publicitate și alte recomandări video