Cei trei arabi care au vândut spirt falsificat rămân cu pedepse de peste 20 de ani de închisoare. Percheziţia informatică i-a „îngropat” definitiv

Iordanianul Fuad Ahmed şi doi irakieni, Zuhair Abdel Nabi Ali Dawoud şi fiul acestuia, Abdul Satar Dawoud, au fost trimişi în judecată în octombrie 2020 pentru omor calificat, înşelăciune, falsificarea de alimente, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Zuhair Dawoud a fost acuzat şi de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, întrucât nu declarase un pistol şi trei cartuşe găsite la percheziţie. Cei trei au fost acuzaţi că, profitând de starea de urgenţă şi de lipsa spirtului de pe piaţă, au preparat şi vândut în martie-aprilie 2020 un amestec de alcool metilic, apă şi vopsea de ouă pe care l-au vândut en-gros ca alcool sanitar. Alcoolul metilic este deosebit de toxic, letal chiar în cantităţi reduse. Inculpaţii au vândut în total aproximativ 5.300 de sticle de „spirt”, la 7 lei bucata.

Ceea ce fusese gândit ca o „afacere” profitabilă, s-a transformat într-o tragedie în comuna ieşeană Stolniceni-Prăjescu, unde a ajuns o parte a mărfii. Mai mulţi săteni au băut din spirtul falsificat, 17 dintre ei pierzându-şi viaţa. Numărul mare al victimelor şi nonşalanţa cu care inculpaţii au pus pe piaţă un produs toxic au reprezentat principalele motive pentru care procurorii au cerut judecarea celor trei pentru omor calificat, iar nu pentru ucidere din culpă, aşa cum solicitase apărarea. Aceleaşi motive au stat şi la baza pedepselor deosebit de severe dispuse de magistraţii Tribunalului. Aceştia l-au condamnat pe Abdul Satar Dawoud la 22 de ani şi 9 luni de închisoare, pe Zuhair Abdel Nabi Ali Dawoud la 22 de ani şi 6 luni de închisoare, iar pe Fuad Ahmed, la 20 de ani şi 6 luni de detenţie.

Singura speranţă pentru cei trei inculpaţi era apelul, în cadrul căruia puteau încerca obţinerea unor pedepse mai uşoare. Ei şi-au recunoscut şi regretat vina, iar apărarea a subliniat cu precădere comportamentul lui Zuhair Dawoud, care colaborase în totalitate cu anchetatorii, manifestase o sinceritate absolută şi ale cărui regrete sincere nu puteau fi puse la îndoială. Apărarea nu a minimizat importanţa numărului mare al victimelor, dar a arătat că acţiunile în sine ale inculpaţilor, luate individual, nu relevau o gravitate ieşită din comun. Ei încercaseră doar să câştige mai mult falsificând un produs. Nu loviseră cu toporul sau cuţitul şi nici nu trăseseră cu o armă asupra victimelor, cum ar fi trebuit să se întâmple în cazul unui omor. Era vorba doar de ucidere din culpă cu prevedere. Inculpaţii prevăzuseră rezultatul faptei, dar nu îl acceptaseră, sperând în mod uşuratic că el nu se va produce.

Pentru a sublinia diferenţa dintre uciderea din culpă şi omorul calificat, avocatul apărării a invocat şi un caz ipotetic, în care un producător de vopseluri ar ajunge să fie urmărit penal pentru efectele produse de solvenţii folosiţi asupra aşa-numiţilor „aurolaci”. De asemenea, a fost invocat şi cazul unui om de afaceri bistriţean, Petru Bolfă. Acesta falsificase şi el spirt, în 2013, tot înlocuind alcoolul etilic cu alcool metilic, mai ieftin. Rezultatul fusese moartea a 18 persoane, majoritatea din judeţul Bihor, care folosiseră spirtul ca băutură alcoolică. Bolfă fusese trimis în judecată pentru ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, falsificarea de alimente şi evaziune fiscală. În februarie 2022, el a fost condamnat definitiv la doar 10 ani şi 4 luni de închisoare, jumătate din pedepsele stabilite de Tribunalul ieşean.

Argumentele apărării au fost respinse de magistraţii Curţii de Apel. Cazul lui Bolfă nu era relevant, întrucât în România precedentul judiciar poate fi luat în calcul în stabilirea unei sentinţe, dar nu este obligatoriu. Faptul că procurorii bihoreni trimiseseră dosarul în instanţă sub acuzaţia de ucidere din culpă nu însemna că procurorii ieşeni nu aveau dreptul să încadreze fapte similare ca omor calificat. De altfel, au arătat judecătorii, exista o diferenţă esenţială. Procurorii ieşeni subliniaseră în rechizitoriu faptul că acuzaţii ştiau că spirtul medicinal este deseori băut, deşi teoretic el este doar de uz extern. În plus, o expertiză informatică arătase faptul că unul dintre inculpaţi căutase pe internet informaţii referitoare la efectele nocive ale alcoolului metilic. Cei trei erau perfect conştienţi de probabilitatea mare a producerii unei tragedii. Nu era deci vorba despre „culpă cu prevedere”, ci de intenţie indirectă. Inculpaţii prevăzuseră moartea consumatorilor şi, deşi nu urmăriseră acest lucru, acceptaseră posibilitatea producerii. Încadrarea juridică făcută de procurori era corectă. Sentinţa Tribunalului a fost menţinută şi a devenit definitivă. 

Publicitate și alte recomandări video