Numele noului torţionar comunist dat publicităţii de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), şi pentru care se cere acum urmărirea penală, a fost în tinereţea sa legat de Iaşi.

Constantin Istrate (88 ani, acum locuind lângă Timişoara) a fost repartizat în anul 1950 la Batalionul 2 Securitate Comunicaţii Iaşi în funcţia de comandant de pluton, iar ulterior a devenit şef al Biroului Registratură şi Documente Secrete. Anterior, în anul 1943, Istrate a muncit o perioadă la Cotnari, pe moşia lui Gheorghe Ghenu, preotul comunei în acele vremuri, care deţinea mari suprafeţe viticole şi cirezi de vite.

„«Chiaburul» i-a angajat cu plata în natură, respectiv 400 kg boabe de persoană şi mâncare gratuită timp de un an de zile. La această moşie, unde lucrau circa 30 de ţărani, Istrate spune că a îndurat «cea mai cruntă mizerie pe care am putut-o cunoaşte în timpul regimului burghezo-moşieresc“», deoarece dormea în frig în grajdul vitelor, muncea zi lumină, iar pentru cea mai mică greşeală «stăpânul» îi aplica corecţii fizice“, a notat istoricul Mihai Burcea într-un studiu despre biografia lui Istrate, făcând trimitere la autobiografia acestuia descoperită la CNSAS.

IICCMER a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmăririi penale împotriva locotenentului-major (r) Constantin Istrate (88 ani) pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii. Descris de către foştii deţinuţi politici drept unul dintre cei mai cruzi torţionari din penitenciarele comuniste, Constantin Istrate se face responsabil, în virtutea funcţiilor îndeplinite şi prin duritatea regimului de detenţie aplicat, de decesul a 217 deţinuţi în Colonia de Muncă de la Oneşti (1 deces) şi Penitenciarul Gherla (216 decese). Între alţii, pe mâinile lui Istrate a trecut şi Paul Goma.

Constantin Istrate s-a născut într-o familie de ţărani săraci şi a absolvit şapte clase la şcoala primară din comuna Mălini, Suceava. Până în anul 1949 a lucrat ca muncitor necalificat în localităţile Mălini, Cotnari, Cotârgaşi şi Mărgineni. În 1947 a devenit membru al organizaţiei locale a Tineretului Sătesc şi a intrat în armată, de unde a fost repartizat la Brigada de Securitate Comunicaţii, respectiv la Batalionul 5 Securitate Comunicaţii Timişoara (aprilie - septembrie 1949). La sfârşitul stagiului militar a rămas în Securitate ca subofiţer, urmând să fie trimis la specializare.

Între martie şi noiembrie 1950, Istrate a urmat Şcoala de subofiţeri MAI din cadrul Centrului de Instrucţie nr. 27 Securitate Comunicaţii Satu Mare. A fost avansat, la 7 noiembrie 1950, la gradul de sergent major, fiind repartizat la Batalionul 2 Securitate Comunicaţii Iaşi în funcţia de comandant de pluton la Centrul de Instrucţie Gura Humorului. În 1951, Batalionul 2 Securitate Comunicaţii Iaşi a fost reorganizat în Batalionul 4 Instrucţie Iaşi, iar Istrate a devenit şef al Biroului Registratură şi Documente Secrete. După finalizarea studiilor militare la Câmpina, Istrate a ajuns în 1954 la Penitenciarul Gherla/formaţiunea 0606, unde a ocupat funcţiile de comandant de pluton, ajutor de serviciu al comandantului, respectiv de comandant, până în martie 1959.