Caută 
3 MIN
Intr-un apartament de bloc din Bacau, pe strada Visinului, locuieste din 1997, inconjurata de amintiri, Ioana Postelnicu, cel mai longeviv scriitor roman contemporan. Autoare a unei opere vaste, intrata in constiinta cititorilor din mai multe generatii, scriitoarea de succes Ioana Postelnicu a scris "Urmasii Vlasinilor", "Remember", "Bogdana", "Bezna", "Totul a pornit de la papusa", "Seva adincurilor", "Plecarea Vlasinilor", "Eternele iubiri" si altele. Reeditate de mai multe ori, cartile sale au impus-o in viata literara romaneasca si este prezenta in librarii si biblioteci de peste 60 de ani. "Am intrat in literatura pe usa din fata, girata de Eugen Lovinescu, care a crezut in mine fara rezerve, el, care era cunoscut pentru severitatea sa, mi-a dat pasaport pentru Literatura romana. Dupa intilnirea cu el, in1937, viata mea s-a schimbat, sub influenta lui am devenit altcineva", a spus Ioana Postelnicu. Nascuta, aproape, odata cu secolul XX, in 18 martie, anul 1910, Eugenia Banu (botezata literar, cu pseudonimul Ioana Postelnicu, de E. Lovinescu), a traversat secolul trecut si a trecut regal, dintr-un mileniu in altul. A trait un destin de scriitor adevarat, a carui ratiune de a fi a fost iubirea si literatura. In climatul interbelic, de puternica efervescenta intelectuala, care conectase Bucurestiul la marile centre culturale ale Europei, a cunoscut pe Cioran, Eliade, Ionescu, pe atunci copiii teribili ai culturii. In acel Bucuresti, numit "Micul Paris", al femeilor elegante si al barbatilor galanti, intre un dineu la Athene Palace si o intilnire boema, intre artisti, la Capsa, a trait o tinerete de neuitat, a caror amintiri placute ii indulcesc zilele senectutii. De-a lungul timpului a primit Premiul Academiei, in 1943, pentru romanul "Bezna", Premiul "Ion Creanga" al Academiei, in 1981, Premiul pentru intreaga activitate literara, al Uniunii Scriitorilor si al Editurii "Ion Creanga", in 1995 si altele. Plecata din Marginimea Sibiului, la Bucuresti, unde a trait peste 60 de ani, in amurg, a ales Bacaul, ca ultim popas. "Am venit aici, in 1997, dupa decesul sotului meu, cind ma simteam singura in Bucuresti, pentru a fi impreuna cu fica mea Milena, casatorita cu actorul Gigi Doroftei, adica familia mea. Cred ca existenta trebuie centrata, pe familie, cea mai adevarata valoare, din viata. Aici, la Bacau, am gasit ultimul liman, in drumul catre infinit", a mai spus ea. Marea doamna a literaturii a mai spus ca "am iubit citiva barbati si am fost iubita. Cu trei dintre ei am facut casnicii frumoase, povestile noastre de dragoste, figurile lor, traiesc in cartile mele si sint mai lungi decit existenta noastra limitata". Desi a spus care a fost cea mai mare dragoste a ei, a cerut confidentialitate, fiindca o pastreaza intr-o amintire sfinta, a sufletului ei. "Cind am venit la Bacau, in 1997, din casa mare, de la Bucuresti, am adus doar o mica parte din obiecte, cele de care ma simt mai legata sentimental", spune scriitoarea. Aici, intr-un apartament mobilat cu gust, cu obiecte din alta epoca, am vazut fotografii ale artistei, executate de mari artisti fotografi, care infatiseaza o femeie foarte frumoasa, imbracata elegant, in decoruri luxoase, portrete executate de pictori cunoscuti, si un superb "Cap de copil" de Luchian. Intr-o fotografie cu personalitati literare, la Cenaclul lovinescian, alaturi de scriitoare am vazut o fetita, despre care am aflat ca este cunoscuta Monica Lovinescu, fiica mentorului ei. "La Bacau, am descoperit, cu surprindere, Moldova, cu moldovenii ei minunati, un oras cu o viata culturala elevata, fara complexul provinciei . Am aici prieteni minunati, pe Octavian Voicu, Viorel Savin, Ioan Danila si in special pe Elena Bulai, o sora pe care o aveam, dar nu stiam si am descoperit-o abia acum", a mai aratat ea. In final a declarat ca "aici m-am imbogatit cu o filozofie care a iesit la suprafata, din ascunzisurile fiintei mele, care a facut ca sa nu ma mai tem de nimic, nici de ceea ce ma asteapta intr-un viitor implacabil". (M.PRISECARU)
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
