Cele două puciuri
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco
agri.shop

Cele două puciuri

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Primul a eşuat, cel de-al doilea este în plină desfăşurare. Puciul militarilor turci a fost dejucat după câteva ore, cel al preşedintelui Erdoğan a reuşit, în mai puţin de două zile, să îndrepte ţara spre dictatură.

Acum câţiva ani, referindu-mă la reprimarea manifestaţiilor din Piaţa Taksim, foloseam pentru regimul turc sintagma „democraţie neliberală”, propusă în anii ’90 de politologul Fareed Zakaria. Ea poate fi înşelătoare, dacă pierdem din vedere că drepturile omului şi limitarea puterii statului (componenta liberală) sunt însoţitori obligatorii, nu opţionali, ai voinţei majorităţii (componenta democratică). Democraţia neliberală este un nume inventat pentru a descrie regimuri care nu sunt cu adevărat democratice, în sensul în care folosim, astăzi, acest concept. Ele nu sunt inerent instabile, însă e clar că echilibrul lor este precar. Unele s-ar putea îndrepta spre extinderea competiţiei politice, întărirea statului de drept şi aşa mai departe - o democratizare reală. Altele, din contra, spre o dominaţie neîngrădită şi o guvernare brutală a unei elite ce se bazează, cel puţin pentru o vreme, pe sprijinul majorităţii.

Puciul militar a reprezentat, cred, un „moment critic” - termen care în literatura politologică sugerează ramificarea căilor de acţiune. Ne-am fi putut imagina, spre exemplu, un scenariu în care sprijinul popular extins de care se bucură administraţia Erdoğan ar fi fost convertit într-o resursă utilizabilă pentru democratizare. Reacţiile represive s-ar fi produs strict în cadrul legii, independenţa justiţiei (atât cât există) nu ar fi fost atacată, iar regimul ar fi încercat să se consolideze utilizând exclusiv pârghii compatibile cu statul de drept. Dar nu aceasta a fost alegerea preşedintelui Erdoğan şi a partidului său, AKP (Partidul Justiţiei şi Dezvoltării). Ţara a făcut un pas mare pe drumul spre autocraţie, chiar dacă există mai multe partide şi oamenii vor continua să voteze. Cazul Turciei pare să confirme caracterul instabil al democraţiei neliberale.

Desigur, se poate discuta dacă a fost primul pas sau doar continuarea unui proces început în urmă cu mai mulţi ani. Aşa cum sugeram mai sus, când utilizam sintagma „moment critic”, eu cred că până acum rămăsese deschisă o cale spre democratizarea reală, deşi nu era scurtă şi nici simplă. Mă tem, însă, că din acest moment ea s-a închis pentru destul de multă vreme.

Foarte probabil, noua stare de lucruri îi va pune în încurcătură pe responsabilii din UE şi NATO, precum şi pe partenerii Turciei. Să remarcăm, spre exemplu, atitudinea destul de timidă a Statelor Unite, în condiţiile în care tonul acuzaţiilor venite dinspre Ankara depăşeşte cu mult intensitatea admisibilă în relaţia dintre doi aliaţi. Sau, privind dintr-un alt unghi, dintre o putere de rangul trei şi o superputere, chiar şi atunci când ultima pare să aibă mare nevoie de prima. Alianţele militare nu depind neapărat de tipul regimurilor interne, dar liderii de la Washington nu se pot preface că nu observă deriva autoritaristă a Turciei şi linia promovată de Ankara în dosarul siriano-irakian. La fel, partenerii din  NATO pot tolera evoluţia Turciei către autocraţie (nu ar fi primul asemenea episod), dar se pot întreba dacă nu cumva răfuiala lui Erdoğan cu militarii rebeli va afecta modul în care această ţară îşi îndeplineşte rolul în Alianţă.

Ajungem, însă, la postura extrem de ingrată în care se va găsi Uniunea Europeană. Ca stat-candidat la aderare, chiar dacă şansele de reuşită sunt minime, se presupune că Turcia satisface criteriile minimale de la Copenhaga în privinţa democraţiei şi statului de drept. Evident că nu le satisface de ani buni, dar liderii UE au preferat să se uite mereu în altă parte, din motive diverse. În ultima vreme, a apărut şi şantajul deschis al regimului Erdoğan la adresa Uniunii, în chestiunea migranţilor. Va fi interesant de văzut care va fi reacţia forurilor de la Bruxelles şi a principalelor capitale europene la deriva autoritară din Turcia. Cel mai probabil, vor aprecia că este o situaţie cu totul specială, iar după încheierea fazei de represiune acută se vor preface că lucrurile au revenit la normal, că Turcia este o democraţie şi, în consecinţă, poate aspira la statutul de membru. Sper să mă înşel, pentru că o asemenea atitudine nu ar face deloc cinste Uniunii. Trebuie să precizez că nu aş avea nimic împotriva aderării la UE a unei Turcii democratice, laice şi pluraliste, deşi cred că nici într-un asemenea caz nu se va crea consensul necesar între statele-membre.

Am vorbit mai mult despre al doilea puci, pentru că primul a avut o încheiere tristă. Ştiu că mulţi dintre cititori şi-au pus sau şi-ar putea pune întrebarea: ar fi fost preferabil ca lovitura de stat militară să reuşească, iar regimul Erdoğan să fie înlăturat? Mi-am pus-o şi eu, dar nu am niciun răspuns. Nu pot face speculaţii în chestiuni care implică violenţe de masă şi pierderi de vieţi omeneşti.   

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

„Câtă populaţie din oraş poate să vorbească cu un robot?”

Cosmin PAȘCA

„Câtă populaţie din oraş poate să vorbească cu un robot?”

De la o vreme, nu există discurs public (de obicei, agramat) în care Chirica să nu folosească în sens peiorativ „progresul” şi „progresiştii”. Iar mesajul său prinde, pentru că cei mai mulţi ieşeni, care au înlocuit relativ de curând căruţa cu maşina, se simt inconfortabili cu traiul într-un oraş la început de secol 21.

Filmuletul zilei

opinii

Experimentalism

Codrin Liviu CUȚITARU

Experimentalism

„Am compulsia irepresibilă a ordinii perfecte, a alinierii simetrice a lucrurilor. Câtă vreme ea, obsesia, mă tulbura strict în zona domestică - pantaloni puşi la dungă, haine încadrate morbid de simetric în şifonier, tablouri aşezate perfect pe pereţi, mobilier rânduit milimetric-infinitezimal, precum soldaţii la paradele militare din Piaţa Roşie moscovită, şi alimente puse în frigider pe categorii şi sub-categorii draconic delimitate -, viaţa mea mai era cum mai era, dar, brusc, nebunia mi-a infectat şi munca de cercetare şi, mai ales, de scris academic.”

Farfuria care nu e niciodată fierbinte - Capcana Facebook (II)

Bogdan ILIESCU

Farfuria care nu e niciodată fierbinte - Capcana Facebook (II)

„The single biggest problem in communication is the illusion that it has taken place./ Cea mai mare problemă în comunicare este iluzia că a avut loc.” George Bernard Shaw

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (ultima parte)

George ŢURCĂNAŞU

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (ultima parte)

Repertoriul creării inegalităţilor e unul vast, atât timp cât fiecare structură teritorială se găseşte într-o situaţie particulară, dar dincolo de fiecare acţiune luată separat a ingineriei teritoriale la care a fost supusă Moldova, acumularea şi cronicizarea acestora a creat spaţiul marginal de astăzi, arhetipul teritoriilor interstiţiale.

pulspulspuls

Pod de lemne politice între Iaşi, Suceava şi Neamţ: iaca filiera!

Pod de lemne politice între Iaşi, Suceava şi Neamţ: iaca filiera!

Că tot încă mai avem salate beof prin frigidere unii dintre noi, iacătă ca să vedeţi cum se mai leagă câteodată maioneza asta nu numai în bucătăriile gospodinelor din Iaşi, dar şi prin laboratoarele politichiei de Bahlui sau din judeţele vecine, conectate la Iaşi! 

Caricatura zilei

Două măști

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.