Cele şapte state care vor determina scrutinul american. Vezi toate detaliile alegerilor din SUA aici

Spre deosebire de statele care s-au alăturat vicepreşedintelui democrat, precum California sau New York, sau fostului preşedinte republican, precum Kentucky sau Oklahoma, aceste şapte teritorii nu înclină clar spre un partid sau altul. Americanii le numesc „swing states”.

Pennsylvania

În mod clar cel mai râvnit stat, arbitrul alegerilor. Donald Trump a câştigat aici la mustaţă în 2016 şi Joe Biden la fel în 2020.

Muncitorii cu gulere albastre din acest stat din nord-est, care a cunoscut un declin industrial major, au trecut de la democraţi la Donald Trump. Dar Kamala Harris speră să îi recâştige pe unii dintre ei datorită marilor proiecte de infrastructură creatoare de locuri de muncă lansate de Joe Biden şi de sprijinului sindicatelor.

Marile oraşe Philadelphia şi Pittsburgh înclină spre vicepreşedinte, în timp ce fostul preşedinte mizează pe populaţia rurală.

Michigan

Un alt bastion democrat marcat de dezindustrializare care a înclinat pentru Donald Trump în 2016, spre surprinderea tuturor. Joe Biden a câştigat-o din nou în 2020.

Comportamentul numeroşilor alegători musulmani şi arabi din acest stat, care au fost indignaţi în ultimul an de sprijinul acordat de SUA Israelului în războiul său împotriva Gaza, va fi crucial pentru Kamala Harris.

Totuşi, în acest leagăn al industriei auto, candidatul democrat a primit sprijinul principalului sindicat din sector, UAW. Donald Trump mizează pe costul vieţii pentru a mobiliza clasa de mijloc, prezentându-l pe adversarul său drept co-responsabil pentru un mandat democrat marcat de inflaţie.

Wisconsin

Un alt stat pierdut de democraţi în 2016 şi recucerit în 2020. Republicanii, al căror partid s-a născut în acest stat, şi-au ţinut marea convenţie acolo în iulie.

Democraţii speră să îi cucerească pe republicanii moderaţi, respinşi de retorica scandaloasă a lui Donald Trump, mizând pe „ameninţarea existenţială la adresa democraţiei” pe care acesta ar reprezenta-o.

Georgia

În urma marilor mişcări antirasiste, acest stat conservator cu populaţie afro-americană numeroasă (aproximativ 30% din electorat) îl preferase pe democratul Joe Biden în 2020. Kamala Harris, care ar putea deveni prima femeie de culoare care ajunge la Casa Albă, speră să se adreseze tinerilor şi minorităţilor din Atlanta. Dar se pare că se luptă să obţină votul bărbaţilor de culoare. Constituţia religioasă considerabilă a statului îl laudă pe Donald Trump ca arhitect al abrogării garanţiei federale privind avortul.

Carolina de Nord

Singurul dintre cele şapte „state oscilante” care în 2024 a votat în favoarea republicanilor, la fel ca în 2020. De fapt, statul nu a mai votat cu democraţii din 2008, dar a ales un guvernator democrat din 2017.

După trecerea devastatoare a uraganului Helene, care a ucis cel puţin 101 persoane în Carolina de Nord, Donald Trump a răspândit acuzaţii false cu privire la răspunsul guvernului la catastrofă. Dar impactul asupra electoratului local este greu de determinat. La fel ca în Georgia, Kamala Harris mizează pe afro-americani şi pe tineri.

Arizona

Teritoriu mai degrabă republican, acest stat din sud-vestul ţării a creat o surpriză în 2020 alegându-l pe Biden la limită, cu un avans de 10.457 de voturi.

Însă tema imigraţiei ilegale, subliniată de candidatul republican în termeni din ce în ce mai acerbi, ar putea atinge un punct sensibil în acest stat de la graniţa cu Mexicul, în ciuda numărului mare de latino-americani. Totuşi, există speranţe pentru Kamala Harris: în 2022, statul a respins un candidat trumpist la funcţia de guvernator, alegând un democrat.

Nevada

Cel mai puţin populat dintre „swing states”, cunoscut pentru cazinourile din Las Vegas, nu a mai votat pentru un republican de la George Bush în 2004.

Conservatorii cred însă că îl pot întoarce în favoarea lor, bazându-se în special pe populaţia latino-americană, care se distanţează tot mai mult de democraţi, în special bărbaţii. Susţinătorii Kamalei Harris speră că sosirea de noi rezidenţi, angajaţi mai tineri şi mai bine educaţi, care vin adesea din California vecină pentru a lucra în domeniul tehnologiei sau al tranziţiei energetice, ar putea înclina în favoarea lor.

Neobişnuitul sistem electoral american

Alegerile prezidenţiale americane se bazează pe un sistem foarte special. Donald Trump a învins-o pe Hillary Clinton în 2016, deşi primise cu aproape trei milioane de voturi mai puţin, George W. Bush a fost ales în 2000 împotriva lui Al Gore, care primise cu aproape 500.000 de voturi mai mult.

În centrul acestui sistem de vot indirect se află alegătorii din colegiul electoral. În aceste două exemple, victoria aparent surprinzătoare a candidaţilor republicani poate fi explicată prin faptul că aceştia au depăşit cele 270 de voturi electorale necesare pentru a deschide porţile Casei Albe, scrie AFP.

Sistemul datează din Constituţia de la 1787, care stabilea regulile alegerilor prezidenţiale bazate pe sufragiul universal indirect într-un singur tur.

Părinţii fondatori au văzut în acest sistem un compromis între alegerea preşedintelui prin sufragiu universal direct şi alegerea de către Congres, considerată prea nedemocratică.

Cine sunt aceşti electori

Ei sunt în total 538. Cei mai mulţi dintre ei sunt reprezentanţi aleşi şi oficiali locali ai partidelor, însă numele lor nu apar pe buletinele de vot şi sunt în marea lor majoritate necunoscuţi publicului larg.

Fiecare stat are atâţia electori câţi membri aleşi sunt în Camera Reprezentanţilor (un număr determinat în funcţie de populaţie) şi în Senat (doi pentru fiecare stat).

California, de exemplu, are 55, iar Texas 38. Vermont, Alaska, Wyoming şi Delaware au doar trei. Candidatul care obţine majoritatea voturilor într-un stat primeşte toţi alegătorii din statul respectiv, cu excepţia Nebraska şi Maine, care îşi distribuie alegătorii pe bază proporţională.

De ce câştigătorul nu va putea fi cunoscut la 5 noiembrie

Alegerile prezidenţiale din SUA vor avea loc pe 5 noiembrie, însă câştigătorul cursei s-ar putea să nu poată fi cunoscut decât la câteva zile după închiderea urnelor, relatează Reuters. Pe măsură ce buletinele de vot sunt numărate, un candidat poate părea în frunte, pe baza primelor rezultate, pentru ca apoi rivalul să reducă diferenţa pe măsură ce sunt numărate mai multe voturi. În 2020, unele state au experimentat „mirajul roşu”, în care Trump părea să conducă în noaptea alegerilor, înainte ca o „schimbare albastră” să-l depăşească şi să-l aducă în faţă pe democratul Joe Biden, un fenomen pe care Trump l-a folosit pentru a-şi amplifica afirmaţiile false potrivit cărora alegerile au fost furate.

Nu s-a întâmplat însă nimic de genul acesta. Democraţii tind să locuiască în zone urbane mai populate, unde numărarea voturilor durează mai mult. De asemenea, democraţii au adoptat votul prin corespondenţă mai uşor decât republicanii, după afirmaţiile false ale lui Trump potrivit cărora buletinele de vot prin corespondenţă nu sunt demne de încredere, iar numărarea acestor buletine durează mai mult decât a voturilor din ziua alegerilor. Trump a încurajat şi a criticat deopotrivă votul anticipat şi prin corespondenţă în 2024.

Democraţii îi depăşesc pe republicani în ceea ce priveşte voturile prin corespondenţă încă o dată în acest an, potrivit unui sistem de urmărire a votului anticipat menţinut de Laboratorul electoral al Universităţii din Florida, deşi republicanii au mai redus din diferenţă.

 

 

Publicitate și alte recomandări video