Céline, la 20 de ani: „un aventurier demn de un roman de Alexandre Dumas“

vineri, 27 iunie 2014, 17:41
2 MIN
 Céline, la 20 de ani: „un aventurier demn de un roman de Alexandre Dumas“

„Daca pronunt numele de Louis-Ferdinand Céline, care este prima imagine care va vine in minte? Cea a unui batran scriitor solitar si acrit, inconjurat de pisicile lui? Dar aveti idee de tanarul care era acest scriitor la 20 de ani?“, intreaba Louis-Paul Astraud, jurnalist multimedia francez care ingrijeste colectia „À 20 ans“ la Editura Diable Vauvert.

Dupa volume dedicate „tinerilor“ Flaubert, Vian sau Proust, Astraud a scris acum o carte „densa si uluitoare“ despre Céline, subintitulata Inceputul calatoriei.

„Fiindca doream sa aflu mai multe despre el, am hotarat sa ii povestesc tineretea“, explica Artaud intr-un interviu pentru „MyBoox“. „Am descoperit o istorie fabuloasa: Céline, la 20 de ani, era un aventurier demn de un roman de Alexandre Dumas. Erou in razboiul din 1914, proxenet la Londra in 1915, traficant in Africa, in 1916, igienist in Bretania seducand-o pe fiica bogatului sau protector in 1917, student la medicina in 1918… Iata un tanar dificil de urmarit. Ratacirile lui au inceput devreme si l-au dus spre ce e mai bun si spre ce e mai rau.“

Astraud nu crede ca a existat un moment precis in care Louis Destouches a devenit Céline. „A fost mai degraba un continuu, o acumulare de experiente care l-au dus la Calatorie la capatul noptii. Ce a contat cel mai mult au fost intalnirea cu argoul, intai la Paris si apoi la Londra, viata dura si luptele de pe front, in 1914, apoi lunile de tacere in timpul sejurului sau african. In aceasta tacere, fara indoiala, cuvintele au inceput pentru prima oara sa se aranjeze in mintea lui.“

In ce priveste, in general, „eroii“ colectiei sale, Astraud remarca faptul ca acestia, „pentru a deveni mari clasici, au trebuit intai sa fie originali“. „De fapt, povestind tineretea lor, povestim mai ales originea rupturii lor, ruptura cu familia, cu mediul, cu epoca lor“, spune jurnalistul. „Rousseau a fost silit sa se rupa de tara sa, Elvetia, si de religia sa; Flaubert a trebuit sa se opuna tatalui si ambitiilor pe care le avea acesta cu privire la fiul sau; Proust s-a diferentiat de majoritatea amicilor lui de salon luand apararea lui Dreyfuss… Toti acestia au trebuit, la un moment dat, sa faca o alegere care le-a dezvaluit lor insisi forta caracterului lor.“

 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii