CENTENAR – Cinste lor! Povestea lui Jean Clunet, medicul francez mort la datorie la Iaşi

Unul dintre aceşti oameni pe care nu trebuie să-i uităm a fost Pierre Édouard Jean Clunet (n. 28 ianuarie 1878, Paris – d. 3 aprilie 1917, stil nou, Iaşi), medic francez, membru al Misiunii Militare Franceze din România în timpul Primului Război Mondial, medic-şef al Spitalului de Boli Infecţioase din Bucureşti, şi care a murit la datorie, îngrijind bolnavii de tifos exantematic din Moldova.

S-a născut în 1878 la Paris. Tatăl său, Édouard Clunet (1845-1922) a fost una din figurile baroului parizian, avocat specializat în drept international, care a fondat în 1874 revista Journal du droit international, revistă care apare şi în prezent şi este cunoscută şi ca „le Clunet“, şi care a fost unul din avocaţii apărării în procesul Mata Hari. Jean Clunet a urmat studiile la École Bossuet şi la Liceul Louis-le-Grand din Paris, obţinând bacalaureatul în 1896. Ulterior, a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Paris şi a fost extern în serviciul de neurologie dirijat de Joseph Babinski la Hôpital de la Pitié şi intern, apoi preparator în laboratorul de anatomie patologică al profesorului Pierre Marie?, fiind numit ulterior profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Nancy. Spirit aventuros şi iubind călătoriile, Jean Clunet a vizitat Marocul în 1912, fiind implicat involuntar în răscoala de Fès în aprilie 1912.

Cancerul şi razele X

Doctorul Jean Clunet a fost primul care a demonstrat că îmbolnăvirea de cancer a şobolanilor se datorează expunerii prelungite a acestora la razele X. În anul 1910, Jean Clunet a indus cancer mai multor şobolani prin expunerea pielii lor la radiaţii. Radiologii şi utilizatorii de aparate cu raze X au observat efectele neoplastice la câţiva ani după ce Wilhelm Conrad Röntgen a anunţat descoperirea unor radiaţii penetrante, pe care le-a numit radiaţii X, care după moartea sa şi în ciuda testamentului său au fost denumite raze Röntgen.

La începutul Primului Război Mondial Jean Clunet a fost chirurg militar în Regi­mentul de linie 332 şi a participat la bătălia de la Charleroi (august 1914), la retragerea pe aliniamentul râului Aisne şi la bătalia de la Berry-au-Bac. Ulterior a făcut parte din Corpul expediţionar francez şi a participat la bătălia de la Gallipoli. Aici s-a îmbolnăvit de febră tropicală; după vindecare s-a întors la Paris şi a lucrat un timp la Institutul Pasteur din Paris. Declanşarea epidemiei de tifos exantematic în rândurile armatei sârbe refugiate în insula Corfu l-a determinat pe Jean Clunet să ceară trimiterea sa în Grecia. Împreună cu 1.700 de soldaţi ai Regi­mentului 3 colonial, pe 23 februarie 1916 Clunet s-a îmbarcat la Toulon pe nava de transport Provence II cu destinaţia Salonic. Pe 26 februarie, în dreptul capului Matapan, vaporul a fost torpilat de submarinul german U35 şi s-a scufundat rapid,  făcând 1.100 de victime. Printre supravieţuitorii care au fost recuperaţi a doua zi de nava SS Canada, pachebot al Companiei Cyprien Fabre transformat în navă-spital, s-a numărat şi Jean Clunet. Ajuns în insula Corfu, Clunet a participat la organizarea laboratorului de bacteriologie al trupelor franceze în satul Sedd-ul-Bahr. În acest laborator, dirijat de medicul militar Sarrailhé şi în care l-a avut coleg pe dr. Richet, fiul lui Charles Richet, Clunet a participat la lupta contra bolilor contagioase care făceau ravagii în rândul trupelor: tifos exantematic, icter, dizenterie. Contaminat el însuşi de dizenterie, Clunet a continuat şi-a continuat totuşi activitatea de medic, revenind în Franţa doar după stingerea epidemiilor.

Din Corfu la Iaşi

În anii 1916-1917, doctorul Clunet a făcut parte din Misiunea Militară Franceză trimisă în România pentru a acorda asistenţă de specialitate. Clunet şi ceilalţi membri ai misiunii, între care şi soţia sa, Marguerite Mireille Alexandrine Clunet, infirmieră a Societăţii de Ajutorare a Răniţilor Militari, au ajuns în România pe o cale ocolită, trecând prin Regatul Unit, Norvegia şi Rusia. Clunet a fost medic-şef al Spitalului de Boli Infecţioase din Bucureşti. Împreună cu dr. Imbert, el a publicat articole în presa vremii, în care a dus o campanie de educare sanitară a populaţiei româneşti în ceea ce priveşte câteva aspecte esenţiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic şi tratarea acestei boli.

După refugierea Regelui, Guvernului şi Parlamentului României la Iaşi, oficialităţile ţării părăsind Bucureştiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie şi foamete. Din cauza ei, mii de români au murit. În aceste condiţii, în decembrie 1916, doctorul Clunet a înfiinţat un spital de campanie la Vila „Greierul“ din Bucium (satul Bucium se afla pe atunci la 9 kilometri de Iaşi, iar vila era proprietatea avocatului Vasile Sculy Logothetides, fratele lui Leon Sculy Logothetides, profesor la Facultatea de Medicină), unde îngrijea bolnavii de tifos, împreună cu trei infirmiere de la Société de Secours aux Blessés Militaires (soţia sa Marguerite Clunet, Andrée Flippes şi Geneviève Hennet de Goutel) şi 10 călugăriţe de la Congregaţia Sfântul Vincent de Paul.

Doctorul Clunet a căzut şi el pradă epidemiei în primăvara aceluiaşi an, împreună cu o parte din personalul clinicii conduse de el. În această perioadă au murit circa 300.000 de persoane, dintre care 250 de medici şi 1000 de infirmieri. Înainte de a muri, dr. Clunet a cerut să fie înmormântat lângă spitalul înfiinţat de el la Bucium, alături de infirmierele Andrée Flippes (1885 – 26 martie 1917) şi Geneviève Hennet de Coutel (11 martie 1885 – 4 martie 1917) şi Soeur Antoinette (1848 – 1917), „toţi reuniţi pentru durerea familiilor şi că­zuţi pe pământ străin pentru gloria Franţei“, după cum scria istoricul Constantin Kiriţescu. A fost înmormântat pe data de 10 aprilie 1917, alături de cele două infirmiere, în prezenţa generalului Hernri Mathias Berthelot, şeful misiunii militare franceze în România, a marchizului de Saint Aulaire, ministrul Franţei în România, precum şi a lui I.I.C. Brătianu, primul ministru român.  

Pe locul unde au fost înmormântaţi a fost ridicat un monument de piatră în formă de cruce de către sculptorul funerar Salvador Scutari (1880-1932). Pe soclul monumentului au fost săpate în piatră următoarele cuvinte în franceză şi în română: À la memorie de ceux qui sont morts au grierul,  victimes de leur devouement.

În amintirea celor ce au murit la Vila Grierul victima devotamentului lor. Mai jos, la baza soclului, este un pătrat tăiat în patru părţi egale pe care sunt înscrise numele şi anii de viaţă ai celor îngropaţi acolo. Monumentul este amplasat în mijlocul mormântului, iar numele scrise în pătratul tăiat indică poziţia în care au fost înmormântaţi.

Regina Maria l-a cunoscut pe medicul Jean Clunet la Bucium

Jean Clunet a primit importante decoraţii ale statelor pe care le-a slujit ca medic militar: Legiunea de onoare şi Croix de guerre (Franţa), Ordinul regal „Sfântul Sava“ (Serbia) şi Ordinul Coroana României în grad de ofiţer. Academia Naţională de Medicină franceză i-a decernat în anul 1927 (postum) şi soţiei sale premiul devotamentului medical. Acest premiu, al cărui nume exact este Prix Henri Huchard, de l'Académie de Médecine — Prix de dévouement médical, en souvenir de Marcel Huchard (Premiul Henri Huchard, de la Academia de Medicină – Premiul devotamentului medical, în amintirea lui Marcel Huchard) a fost instituit în urma donaţiei de 400.000 de franci pe care cunoscutul neurolog şi cardiolog francez Henri Huchard? (4 aprilie 1844 – 11 decembrie 1910) a făcut-o Academiei Naţionale de Medicină pentru a veni în ajutorul tinerilor studenţi care, la fel ca şi fiul său, au fost victime ale devotamentului profesional. Regina Maria a României l-a cunoscut pe dr. Clunet în timpul refugiului la Iaşi, scriind un articol dedicat atât memoriei sale, cât şi ca recunoştinţă faţă de ceilalţi membri ai Misiunii Medicale Franceze căzuţi în România, articol publicat pe 4 septembrie 1917 în ziarul francez Le Figaro şi reluat apoi în versiunea engleză în numărul din 21 octombrie al cotidianului american The New York Times (în Jurnalul său l-a considerat „o victimă a propriului devotament, a propriei abnegaţii“). 

Spitalul îi poartă numele

Ca o apreciere a devotamentului său, clinica din Bucium a Spitalului de Pneumoftiziologie Iaşi poartă numele „Dr. Clunet“. De asemenea, numele său este purtat şi de o stradă din cartierul bucureştean Cotroceni, iar în decembrie 2017 s-a inaugurat o expoziţie la Muzeul de Istorie a Medicinii din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi dedicată  exclusiv activităţii doctorului Jean Clunet la Iaşi (1916-1917).

Gelu Iutiş este lector universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“ Iaşi şi jurnalist

Publicitate și alte recomandări video