Caută 
Ceramica de Schitu Stavnic, Iași, înscrisă în Registrul Național al Patrimoniului. „Am rămas singurul olar. Le aduc aminte oamenilor de chișleagul bunicii”
3 MIN
Ceramica de Schitu Stavnic, sat situat în comuna ieșeană Voinești, este înscrisă în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial din România. Aceasta reprezintă o tradiție meșteșugărească cu rădăcini adânci în secolul al XIX-lea. La acea vreme, în sat existau numeroase familii de olari, numărul acestora crescând semnificativ în secolul al XX-lea, ajungând la aproximativ 60 în anul 1970.
Ceramica produsă în Schitu Stavnic este predominant utilitară, incluzând vase de mari dimensiuni precum chiupuri pentru umplut borș, borcane și recipiente pentru depozitarea cerealelor și alimentelor pentru iarnă. Acestea sunt, de obicei, acoperite cu un smalț roșu, obținut prin amestecuri de argilă, și decorate cu linii vălurite incizate sau motive imprimate cu rotița. În trecut, decorul era realizat prin pictare cu cornul, prezentând motive vegetale stilizate pe un fundal alb, ceea ce conferea vaselor un aspect distinctiv, denumite „albituri”.
„Cred că am rămas cam singurul olar de aici”
La Schitu Stavnic, meșteșugul olăritului a fost transmis din generație în generație, cel mai reprezentativ meșter al acestui centru de olărit fiind Daniel Ifrim, fiul cunoscutului meșter olar Dumitru Ifrim, care a contribuit la păstrarea și promovarea acestei tradiții.
Olarul Daniel Ifrim/Sursa foto: Dr. Adina Hulubaș
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
„Am deja 27 de ani de când lucrez cu ceramica. Am rămas cam singurul olar din Schitu Stavnic. Am învățat de la tatăl meu meserie, fără să știe el. Am «furat». Tatăl meu a fost tezaur, i se zicea «regele olarilor». Și eu continui. Merg pe tradiție. Ne bucurăm că ceramica noastră a ajuns în patrimoniu, chiar cred că meritam, pentru că e singura ceramică utilitară și veche din zonă. Deci e pentru folosință, nu doar pentru frumusețe”, ne-a declarat Daniel Ifrim.
Astfel, inclusiv astăzi, ceramica de Schitu Stavnic continuă să fie apreciată pentru funcționalitatea și estetica sa, păstrând vie o tradiție meșteșugărească importantă în patrimoniul cultural al României.
„Le aduc aminte de când făceau la bunica chișleag”
„Când merg la târguri, oamenii chiar cumpără oale. Le aduc aminte de când făceau la bunica chișleag. Fac și ei. Când mă întorc de la târg la Cucuteni, ajung fără oale acasă, cu mâinile în buzunar, cum s-ar zice. Și duc multe oale la Cucuteni, pentru că e cel mai bun târg pentru mine”, a conchis acesta.
Smalț înainte de preparare/Foto: Adina Hulubaș
Pe lângă ceramica de Schitu Stavnic, înscrisă în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial din România, este și ceramica de Horezu, din județul Vâlcea, aceasta din urmă inclusă și în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Această ceramică tradițională este recunoscută pentru tehnicile sale unice de modelare și decorare, realizate manual, folosind motive specifice precum cocoșul, spirala, soarele sau frunza. Meșterii olari din Horezu păstrează și transmit din generație în generație această artă, ceea ce contribuie la menținerea identității culturale locale.
Citiți și:
- Târgul de ceramică Cucuteni se deschide vineri în Copou: meşteri din trei ţări
- Ceramica SA Iaşi a devenit Brikston Construction Solutions SA
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
