România a înregistrat în 2022 un număr de peste 100 de mii de cazuri noi, situându-se pe locul 32 la nivel mondial. Pe lângă faptul că reprezintă o limitare importantă în creșterea speranței de viață, diagnosticul și tratamentul cancerului implică costuri substanțiale, care variază în funcție de tipul de cancer, zona geografică, nivelul de dezvoltare, metodele de diagnostic și tratament, precum și politicile economice.

De exemplu, costurile per pacient în SUA pot depăși 100.000 de dolari, în timp ce în Turcia sau India același tratament poate costa 10.000 sau 15.000 de dolari.

Deși medicina oncologică a cunoscut progrese importante, tratamentele continuă să fie asociate cu efecte secundare severe, care afectează profund viața pacienților. În acest context, cercetarea medicală se concentrează tot mai mult pe dezvoltarea unor terapii mai eficiente și mai bine tolerate. Una dintre direcțiile cu potențial major este utilizarea lipozomilor, nanoparticule studiate și în mediul academic și de cercetare ieșean.

Ce sunt lipozomii și de ce sunt importanți în oncologie

Lipozomii sunt vezicule formate din lipide, și anume fosfolipide, care se regăsesc și în membranele celulelor umane (Figura 1). Această asemănare structurală le conferă o bună biocompatibilitate, un avantaj esențial pentru aplicațiile medicale. Aceste vezicule se obțin prin autoasamblarea fosfolipidelor în structuri sferice.

Asemanarea dintre membrana celulei umane și cea a unui lipozom

Ca și în cazul celulelor, partea internă a veziculei este hidrofilă, adică are afinitate pentru apă, în timp ce membrana fosfolipidică este hidrofobă, adică are afinitate pentru substanțe lipidice (sau grăsimi), respingând apa. Această compartimentare clară face ca lipozomii să fie utilizați atât pentru înglobarea și transportul medicamentelor solubile în apă, cât și pentru cele insolubile în apă. Astfel, distribuirea lor în cele două compartimente se face în funcție de solubilitatea medicamentului.

Având în vedere că cele mai multe medicamente sunt insolubile în apă, utilizarea lipozomilor pentru transportul acestora în organismul uman oferă un avantaj major în tratarea diferitelor boli, printre care și cancerul. În acest mod, transportul medicamentelor și eliberarea lor se pot realiza într-un mod controlat și eficient. Mai mult, unele dintre medicamentele anticancer sunt sensibile la mediul fiziologic, care le poate modifica structura chimică și, implicit, le poate reduce eficiența. Înglobarea lor într-un lipozom permite protejarea substanței active în starea sa nativă. De altfel, cele mai multe studii privind lipozomii sunt centrate pe cancer. Pentru a evita ajungerea acestor citostatice în țesuturile sănătoase, unde pot produce daune cunoscute sub forma efectelor secundare nedorite, încapsularea lor în lipozomi decorați la suprafață cu molecule capabile să recunoască celulele canceroase are rolul de a minimiza aceste efecte secundare, deoarece agentul citostatic va ajunge preferențial în celula tumorală.

Cum ajung lipozomii la tumori?

Tumorile solide reprezintă un „organism” viu care, pe lângă celulele tumorale, este format din vase de sânge, vase limfatice și alte tipuri de celule. Însă toate acestea sunt doar o imitație eronată a celor normale, ceea ce face ca și funcționarea lor să fie defectuoasă. Astfel, vasele de sânge anormale sunt mai permeabile decât cele ale țesuturilor sănătoase. Având în vedere că lipozomii utilizați în scopuri medicale au o dimensiune medie de aproximativ 150 nm, acumularea lor în „organismul tumorii” este foarte facilă (Figura 2).

Diferențele principale între vascularizarea normală și cea tumorală

Ca urmare, concentrația de medicament care ajunge la tumoare este mai mare decât cea administrată în forma liberă, nelipozomală. În plus, dacă lipozomul este decorat cu molecule capabile să recunoască celulele tumorale, expunerea restului organismului la medicament este redusă. Se poate afirma, așadar, că utilizarea lipozomilor în tratamentul oncologic satisface dezideratul oncologiei moderne, și anume un tratament mai eficient, cu efecte secundare diminuate și șanse de supraviețuire crescute.

Transferul lipozomilor din laborator la clinică

Dincolo de conceptul teoretic și studiile la nivel fundamental, lipozomii au reușit să intre pe piața farmaceutică și în clinică. De exemplu, sunt deja cunoscute tratamente oncologice aprobate de către agențiile europene (Agenția Europeană pentru Medicamente – EMA) și americane (Administrația pentru Alimente și Medicamente – FDA), care folosesc formulări lipozomale. Experiența clinică a arătat beneficii clare în ceea ce privește tolerabilitatea acestora. Este totuși bine de menționat faptul că drumul de la laborator la clinică nu este nici facil, nici ieftin. Descoperirea lipozomilor a fost accidentală și a avut loc în anii 1960. Profesorul Alec D. Bangham, biofizician britanic de la Institutul Babraham din Cambridge, a observat formarea unor vezicule în timp ce studia fosfolipidele și coagularea sângelui, folosind un microscop electronic. Această descoperire fundamentală a deschis calea pentru studierea membranelor biologice și, mai târziu, pentru dezvoltarea unor noi metode de administrare a medicamentelor.

Din acel moment și până la prima lor utilizare în clinică au trecut aproximativ 30 de ani. Primul medicament lipozomal, Doxil (doxorubicină încapsulată în lipozomi), a fost aprobat abia în 1995. Progresul tehnologic ulterior a permis reducerea acestui traseu, care însă continuă să fie destul de lung (minimum 10 ani) și costisitor, fiind condiționat de mai mulți factori: personal înalt calificat, platformă tehnică bine pusă la punct, finanțare continuă și adaptată nevoilor fiecărei etape din lanțul tehnologic, culturi celulare și modele animale adecvate, legislație clară și actualizată, precum și interes instituțional și comercial.

Deși există deja nanomedicamente lipozomale anticancer disponibile pentru uz larg, este nevoie de cercetare continuă pentru a descoperi noi tipuri de lipozomi, capabili să transporte noi medicamente, combinații de medicamente sau terapii inovatoare adaptate diferitelor tipuri de cancer, dar și pentru a reduce și mai mult limitările formulărilor actuale.

Schematizarea etapelor transferului tehnologic pentru medicamentele nanoformulate

Este evident că, pentru a beneficia de avantajele nanotehnologiei prin intermediul lipozomilor, sunt necesare eforturi de cercetare continue, desfășurate în universități, institute și clinici de cercetare din întreaga lume, inclusiv în România.

Iașul, un centru cu potential în dezvoltare de lipozomi pentru aplicații medicale

În ultimii ani, mai multe laboratoare academice și de cercetare din Iași desfășoară teme centrate pe dezvoltarea lipozomilor pentru aplicații medicale. Un rol aparte îl are însă Laboratorul de Nanotehnologie (LNT) din cadrul Institutului Regional de Oncologie (IRO) Iași, singurul laborator de nanomedicină creat printr-un proiect de tip H2020-WIDENING-ERA-Chairs (www.esei-biomed.eu) și singurul de acest fel existent în sistemul medical românesc. Prin urmare, LNT este un laborator de cercetare axat exclusiv pe aplicațiile medicale, în special oncologice, ale nanotehnologiei. Crearea acestui laborator a debutat în ianuarie 2021, odată cu lansarea proiectului ESEI-BioMed, finanțat prin programul H2020, și a proiectului suport, finanțat de UEFISCDI prin programul PNCDI III – Colaborare Europeană și Internațională, ambele aducând la IRO un buget total de 2.875.000 €.

Acest laborator de cercetare în nanomedicină reprezintă un exemplu de investiție strategică și cercetare sustenabilă în cadrul IRO, precum și o deschidere către temele de cercetare de top, cu impact internațional.

Proiectul ERA-Chair și consolidarea cercetării în nanomedicină la IRO

Proiectul de tip ERA-Chair care a stat la baza dezvoltării Laboratorului de Nanotehnologie de la IRO are ca obiectiv principal creșterea capacității de cercetare și integrarea acesteia în rețele internaționale de excelență. Proiectul este complex, fiind divizat în mai multe componente: științifică, management științific, administrativ și de resurse umane în cercetare, creare laborator, formare și instruire a echipei de cercetare, comunicare și diseminare, precum și exploatarea rezultatelor științifice în alte proiecte de cercetare. Deși componenta științifică nu este axată exclusiv pe lipozomi, proiectul include această direcție ca parte a unei viziuni mai largi asupra nanomedicinei în oncologie. Astfel, proiectul abordează și alte teme, precum dezvoltarea de nanoparticule magnetice (pe bază de oxid de fier), utilizate ca agenți de contrast, dar și pentru eliberarea controlată a medicamentelor, dezvoltarea de metode non-invazive de pentru analiza unor markeri importanți din fluidele biologice cu precizie foarte mare, cum ar fi spectroscopia RAMAN/SERS (Spectroscopie Raman amplificată de suprafață – Surface Enhanced Raman Spectroscopy).

După cinci ani de proiect și eforturi susținute, se poate realiza deja un bilanț a cărui analiză indică începerea consolidării cercetării în nanomedicină la IRO. Prin acest proiect au fost create condițiile necesare pentru cercetare avansată în nanomedicină pentru oncologie (sau nanooncologie): s-a achiziționat infrastructură de cercetare specifică domeniului, s-a atras un cercetător recunoscut la nivel internațional – Profesorul univ. Dr. Habil. Rareș-Ionuț Stiufiuc, s-a creat o echipă de cercetători aflați la diferite niveluri de dezvoltare a carierei (asistenți de cercetare/studenți doctoranzi, cercetători științifici/cercetători postdoctorali, cercetători cu experiență), integrarea în rețele internaționale de specialiști, conturarea temelor științifice pentru noul laborator de cercetare, creșterea vizibilității institutului prin publicații științifice în reviste recunoscute internațional, participarea cu lucrări la conferințe naționale și internaționale, organizarea de evenimente internaționale și atragerea de fonduri prin proiecte competitive (în acest sens, IRO a beneficiat de primul proiect de tip postdoctoral finanțat prin UEFISCDI).

Cercetarea asupra lipozomilor din proiectul ESEI-BioMed este susținută în prezent și printr-un proiect bilateral, finanțat prin programul PN IV – PCB-RO-MD-2024, de către Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), România, în colaborare cu Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare (ANCD), Republica Moldova. Este vorba despre proiectul „Optimizarea procesului și a variabilelor de formulare în proiectarea lipozomilor sensibili la pH pentru livrarea medicamentelor anticanceroase (OncoSensLip)”, derulat în parteneriat între Institutul Regional de Oncologie Iași, Laboratorul de Nanotehnologie și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Facultatea de Farmacie, Chișinău. Obiectivul general al proiectului OncoSensLip este dezvoltarea unor formulări lipozomale sensibile la pH pentru livrarea de medicamente anticancer, prin ajustarea variabilelor de formulare și de proces, concomitent cu consolidarea capacităților partenerilor din proiect. Acest proiect a început la 1 octombrie 2025 și are o durată de 24 de luni. Se așteaptă ca, prin acest proiect, să se consolideze o echipă de cercetători formată din ambele state partenere, care să poată accesa finanțări competitive mai consistente, necesare aprofundării rezultatelor preconizate pentru acest prim proiect.

Beneficii, limitări și perspective

Pentru pacienți, cercetarea în domeniul lipozomilor pentru oncologie înseamnă creșterea șanselor de acces la tratamente mai eficiente și mai bine tolerate și, implicit, o calitate a vieții mai bună. Pentru sistemul medical, aceste tehnologii pot reduce costurile tratamentului și pot contribui la eficientizarea actului medical. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că această tehnologie inovatoare și revoluționară prezintă și limitări care nu trebuie neglijate. Acordând o importanță echilibrată și abordând cu discernământ avantajele și dezavantajele, se poate garanta un progres real și obținerea unor soluții viabile și eficiente pentru tratamentul bazat pe nanotehnologie al bolilor cronice, precum cancerul. Cercetarea lipozomilor pentru medicină, în general, și pentru oncologie, în special, se află într-o etapă de dezvoltare accelerată. Integrarea acestei direcții în proiecte strategice, precum ERA-Chair, în strategii instituționale de dezvoltare pe termen mediu și lung, dar și în colaborări internaționale, oferă premisele pentru o medicină mai precisă, mai personalizată și aptă să răspundă nevoilor reale ale societății.

Se poate sublinia faptul că cercetarea desfășurată la IRO și în instituțiile academice și de cercetare din Iași în dezvolatrea de nanoparticule lipozomale se înscriu în eforturile internaționale de dezvoltare a tratamentelor oncologice bazate pe nanotehnologie, demonstrând că cercetarea românească, suținută guvernamental, instituțional și financiar în mod corespunzător, poate avea impact internațional.

Dr. Brîndușa Drăgoi este Cercetător Științific II, Departamentul TRANSCEND, Institutul Regional de Oncologie, Iași și coordonator al proiectului H2020-ERA-Chairs pentru dezvoltarea nanomedicinii în centrul TRANSCEND

Referințe bibliografice

1. Bray F., et al., Global cancer statistics 2022: GLOBOCAN estimates of incidence and mortality worldwide for 36 cancers in 185 countries, CA Cancer J Clin., 74 (2024) 229–263.
2. https://www.wcrf.org/ – accesat 3 ianuarie 2026.
3. https://wmedtour.com/cancer-treatment-cost-by-country-2025/ – accesat 3 ianuarie 2026.
4. Nsairat H., et al., Liposomes: structure, composition, types, and clinical applications, Heliyon, 13 (2022), e09394.
5. McDonald D.M, and Choyke P.L., Imaging of angiogenesis: from microscope to clinic, Nature Medicine, 9 (2003) 713–725.
6. Chen F., Cai W., Tumor Vasculature Targeting: A Generally Applicable Approach for Functionalized Nanomaterials, Small, 3 (2014) 1887–1893.
7. Egeblad M., et al., Tumors as organs: complex tissues that interface with the entire organism, Dev Cell, 15 (2010) 884–901.
8. Eaton, M.A.W., et al., Delivering nanomedicines to patients: a practical guide, Nanomedicine, 11 (2015) 983-992.
9. Moghimipour E., Handali S., Functionalized liposomes as a potential drug delivery systems for colon cancer treatment: A systematic review, International Journal of Biological Macromolecules, 269 (2024) 132023.
10. Pallares R. M., Clinical cancer nanomedicines, Journal of Controlled Release, 385 (2025) 113991.

Publicitate și alte recomandări video