O echipă de cercetători de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI) și-a propus să rezolve problemele nevăzătorilor în a se orienta în mediul înconjurător, folosind tehnologie modernă, nu un baston sau câine ghid. Ideea, care s-a născut dintr-o colaborare cu Universitatea Politehnică din București, este de a crea un dispozitiv care să-i transmită omului nevăzător informații sonore și haptice (n.r.: transmise la nivelul pielii) despre lumea din jur, ajutându-l pe acesta nu doar să se deplaseze evitând obstacole și accidente, dar informându-l și despre eventuale puncte de interes din vecinătatea sa. Proiectul de cercetare Sound of Vision are o derulare de trei ani și finanțare de patru milioane de euro de la Comisia Europeană. Echipa din Iași este condusă de profesorul Vasile-Ion Manta, iar coordonatorul științific al proiectului este Simona Caraiman, ambii de la Facultatea de Automatică și Calculatoare de la TUIAȘI.

 „Adresăm o problemă care se aplică unui număr foarte mare de persoane la nivel european. Sunt aproape 30 de milioane de nevăzători în Europa. Peste 75% dintre aceștia nu sunt angajați sau nu pot munci iar unii locuiesc și în zone defavorizate din punct de vedere economic, unde nu este oferit un suport logistic pentru persoanele cu dizabilități în general. România se încadrează în această situație. Abia dacă avem rampe de acces pentru cărucioare pe stradă, cu atât mai puțin administrațiile publice oferă suport pentru persoanele nevăzătoare în a se deplasa. Și atunci, marea lor majoritate nici măcar nu se încumetă să părăsească casa sau centrul în care se află, cu atât mai puțin se încumetă să își caute un job. Problemele acestor persoane le adresăm noi”, explică Simona Caraiman, coordonator științific al proiectului. Astfel, scopul sistemului Sound of Vision este de a le permite persoanelor nevăzătoare să se deplaseze în mediu interior și exterior și să interacționeze cu mediul înconjurător, traducând și interpretând anumite informații vizuale din jurul utilizatorului. De exemplu, dacă acesta trece pe lângă o farmacie, sistemul îi poate semnala prezența acesteia.

„Încercăm să înlocuim văzul cu alte informații senzoriale”

Echipa are în atenție și problema socială dată de faptul că și costurile asociate îngrijirii acestor persoane sunt foarte mari, ele nefiind independente (depind de un asistent social sau de familie în cele mai multe cazuri). Singurele instrumente pe care le au la dispoziție nevăzătorii pentru a se deplasa și pentru a se orienta în mediu sunt bastonul alb și eventual un câine ghid. Însă un astfel de câine este foarte scump, iar multe persoane nu-și pot permite unul. „Atunci s-a pus pe tapet ideea de a construi un dispozitiv electronic pe care persoanele nevăzătoare să-l poată purta, un dispozitiv discret, ușor, purtabil și care va trebui să ofere informații pe căile senzoriale pe care acestea le au la dispoziție. Încercăm să înlocuim văzul cu alte informații senzoriale pe care utilizatorul să le poată percepe, informații sonore și tactile, haptice”, spune Simona Caraiman, adăugând că proiectul se bazează pe conceptul de neuroplasticitate. Provocarea pentru echipa de cercetare este mare, pentru că simțul văzului oferă 80% dintre informațiile de care o persoană are nevoie pentru a percepe mediul înconjurător.

Proiectul se adresează atât persoanelor complet nevăzătoare (persoanele care s-au născut fără vedere dar și cele care au văzut la un moment dat și acum nu mai pot vedea),  cât și celor care mai au resturi de vedere, sistemul fiind configurabil în funcție de aceste categorii. „Vor fi foarte multe opțiuni pe care utilizatorul și le poate preseta astfel încât el să funcționeze optim pentru a rezolva problema și situația specifică acelei persoane”, explică coordonatorul științific al proiectului.

Prototipul pe care echipa de cercetare vrea să-l realizeze va achiziționa imagini din mediul înconjurător, acestea vor fi procesate într-o unitate de calcul cât mai mică și de acolo vor fi extrase informațiile specifice și relevante pentru utilizator. „Încercăm să producem un model virtual tridimensional al mediului înconjurător, care va fi codificat folosind unde sonore și informații haptice, acestea din urmă fiind transmise printr-o vestă. Avem mai multe idei de a le furniza persoanelor nevăzătoare informații prin această vestă. Spre exemplu, sistemul ar putea să ofere senzația unei  desenări pe spate, pentru că mulți dintre ei sunt familiari cu acest mod de explicare, în care li se desenează un traseu sau li se scriu litere pe spate”, spune Simona Caraiman. Ei vor putea primi și informații despre obstacole iminente. „Toate informațiile utile din mediul 3D virtual pe care îl creem vor fi codificate sonor și vor fi transmise sub formă de sunete spațiale prin intermediul unor căști speciale. Persoana respectivă va putea percepe astfel și direcția din care vine sunetul”, mai adaugă coordonatorul științific.

Consorțiu internațional

Pentru acest proiect s-a format un întreg consorțiu de nouă parteneri, cu alte instituții de învățământ și științifice europene. Astfel, pe lângă TUIAȘI, din echipa proiectului mai fac parte Universitatea din Islanda (coordonatorul proiectului), Universitatea Politehnica din București, Széchenyi István University (Győr, Ungaria), The Institute for Scientific Interchange Foundation, The National Institute for the Blind, Visually Impaired and Deafblind (Islanda), Info World România, Lodz University of Technology (Lodz, Polonia) și Foundation Institute for Regional Development (Polonia). Consorțiul este alcătuit astfel din parteneri tehnici, dar și instituții care reprezintă grupul țintă al proiectului, persoanele nevăzătoare. „Acești parteneri sunt membri în proiect, nu doar îi consultăm, ci au putere de decizie”, spune Simona Caraiman. Chiar în echipa de la TUIAȘI a proiectului s-au cooptat două persoane de la Liceul Special „Moldova” din Tg. Frumos, dintre care unul complet nevăzător, informatician, și directorul liceului. „Inițial ne-am consultat cu ei despre ce ar trebui să facem, ce probleme ar trebui să rezolve acest proiect”, explică profesorul Vasile-Ion Manta. O altă categorie de parteneri este reprezentată de aceia care ajută la evaluarea și validarea soluției dezvoltate de cercetători, specialiști în psihologie, neuroștiințe și științe comportamentale.
Având în vedere consorțiul format pentru proiectul Sound of Vision și felul în care acesta e gândit, orice prototip se produce, acesta trebuie evaluat tocmai de beneficiari, adică de persoane nevăzătoare, dar și de persoane care se ocupă cu științe comportamentale, și nu de cei care îl produc, pentru a asigura că rezultatul va fi într-adevăr unul eficient.