Cetățeanul Iliescu Ion

Din când în când se fac nu știu ce giumbușlucuri și se mai amintește din nou despre numitul Ion Iliescu, fost președinte al României. Generațiile tinere habar n-au cine este, doar unii, probabil, cred că este doar un tip bătrân, un longeviv, un încăpățânat care nu mai moare, de la poantele care tot revin constant pe rețelele de socializare.

Cum spuneam, din când în când figura lui apare pe la știri de cele mai multe ori legată de dosarul Mineriada în care este principal acuzat. Pentru cine nu știe, Iliescu e învinuit că a chemat în 1990 în București minerii de pe Valea Jiului pentru a împrăștia protestatarii pașnici din Piața Universității. Se aud voci vehemente care spun că ar trebui pedepsit. Un singur lucru nu se înțelege, că Iliescu singur nu ar fi făcut nimic, că el singur nu a provocat nimic și că în realitate a fost doar un purtător de cuvânt și un lider ales al majorității românilor din acea perioadă care doreau împrăștierea „nesimțiților” din Piața Universității. Știu, sună ciudat, de aia nici nu se pune problema astfel oficial, cum ar suna să se anunțe că Iliescu a făcut ceea ce majoritatea românilor voia să se facă? Dar ăsta e adevărul, cei mai mulți dintre conaționali îi urau pe acei protestatari și îi vedeau ca pe niște rebeli fără cauză, niște hahalere care răcneau împotriva unor oameni perfecți pentru România acelor vremuri…

E o greșeală care se face, amintită și cu alte ocazii și alte personaje, anume aceea de a acuza un singur om pentru un dezastru sau o situație la scară națională sau mondială. Nu există așa ceva, nu poate exista. Un singur om nu poate face nimic, decât eventual o invenție, care apoi se propagă și schimbă lumea, dar o revoluție, un război, o mișcare mare de mase nu o poate face.

Alexandru Macedon, Hitler, Ceaușescu, Putin nu au fost oameni veniți din spațiu, ci forma fizică a unor energii care s-au acumulat un timp și au explodat la un moment dat când totul era pregătit. Faptul că aceia s-au aflat în fruntea maselor e doar o coincidență, putea fi oricine altcineva.

S-a demonstrat de prea multe ori, se numește Zeit Geist (Spiritul Timpului) și e ca un flux și un reflux de energii ale ființelor vii. Nu poate fi oprit, nu poate fi controlat. Vine și pleacă și de fiecare dată pare că toate ființele gândesc la fel, merg în aceeași direcție, fac aceleași lucruri.

Știți câți români s-au prezentat la vot în 1990? 14.826.616! A fost o prezență de 86,19%. Niciodată în istoria postdecembristă nu a mai fost așa ceva. Din toți acești români, știți câți au votat cu Iliescu? 12.232.498, adică 85,07 %! Și vreți să-mi spuneți că Mineriada a fost o acțiune antipopulară a unui singur om? Nu prea cred. Antipopular înseamnă în mare parte ceva care este împotriva majorității, împotriva normalității stabilite de aceasta, dar un procentaj de 85% impune în mod automat normalitatea. Chiar așa! Majoritatea covârșitoare a românilor s-au bucurat văzând imaginile cu minerii care fugăresc și bat oamenii pe stradă…

Din păcate asta e realitatea, iar consecința acestei realități e că din acei ani a început nu democrația, așa cum le place unora să spună, ci un alt regim, unul aproape identic cu cel trecut: s-a trecut de la Ceaușism la Iliescianism! Cum spuneam, numele e doar un cuvânt.

În acei ani s-a lansat pe o „noua” traiectorie România. De atunci a început tot ce se întâmplă azi, iar efectele sunt ireversibile. Corupția, prostia, nesimțirea, mârlănia, lipsa de educație, mercantilismul deșănțat sunt o urmare directă a momentului zero din anii ’90, a iliescianismului. Așa a fost să fie, acela a fost Spiritul Timpului. Nimeni și nimic nu i se putea împotrivi. Până azi românii nu s-au schimbat, ci au devenit și mai mult ei înșiși, mulțumiți și supărați pe ei în egală măsură și în același timp.

Prezența la vot nu a mai fost niciodată la fel de mare, dovadă a faptului că unii începeau fie să își dea seama că ceva nu merge bine, fie să devină indiferenți la tot ce se întâmplă în jur. În 2020 prezența la vot a fost de 33%… Ce să mai comentezi aici?

Anul acesta avem candidați precum George Simion, Șoșoacă, Ciucă-Ciolacu și alții. Ce să mai comentezi și aici? Vei putea cere în viitor judecarea cuiva anume pentru asta? Bineînțeles că nu. A venit și timpul lor, energiile au pregătit asta. Eugen Simion și Partidul AUR sau Șoșoacă nu ar fi avut un asemenea impact acum 5 sau 6 ani, pentru că românii nu erau încă pregătiți pentru el. Totul a venit și vine în continuare pe un anumit fond care ne reprezintă.

La fel e cu toate, inclusiv cu războiul din Ucraina care, împotriva aparențelor, nu e doar responsabilitatea lui Putin, ci a majorității rușilor care îl susțin. Nu vorbesc de rezultatele alegerilor, care probabil au fost măsluite, deși cred că votul real nu ar fi fost chiar departe de cel oficial. Pentru că Rusia a stat prea mult în umbră, în ultimii ani a fost prea neglijată de lume, a devenit o țară obișnuită, iar rușii nu au acceptat și nu vor accepta niciodată acest lucru, ei vor să fie mereu în prim plan, puternici, temuți. Toți au urât și invidiat în același timp Occidentul, nu i-a convins Putin de asta.

E adevărat că omul, în general, are impulsul de a găsi un singur țap ispășitor în toate, de a arunca vina asupra unui singur om, de a-și concentra întreaga ură, dorință de răzbunare asupra unui singur individ, pentru că nu are cum să urască un grup eterogen de oameni, așa ceva e imposibil.

Din cauza regimului Iliescu, nu a omului „Iliescu”, România a ajuns astăzi unde este și nu unde ar fi trebuit să fie. Modul de a face politică de azi al partidelor este cel de atunci „îmbunătățit”, „perfecționat” de unii sau de alții care au fost sau nu aduși în fața instanței.

Se vorbește mult despre carisma unui lider înnăscut, despre talentul lui de a hipnotiza și manipula masele, dar nu e doar atât. Părerea mea e că mereu are loc o dublă hipnotizare, adică în ambele sensuri, mulțimea și omul din fața lui se hipnotizează reciproc. Sunt energii incredibil de puternice care schimbă structura mentală a tuturor celor implicați. Un Hitler care ar fi vorbit în fața unui grup restrâns de prieteni sau familie nu ar fi fost atât de convingător ca unul care vorbea în fața a sute de mii de oameni. Dacă urmărești un discurs al lui la televizor azi nu ești la fel de mișcat ca cineva care a fost prezent acolo, în mulțime. El apare doar ca un tip isteric, care țipă, urlă, gesticulează și spune cuvinte pe care le auzi și de la unul ca Rareș Bogdan, Ciolacu sau Iohannis pe la congrese. Ba chiar modul exploziv în care se manifestă te poate face să îți repugne și să vrei să închizi televizorul.

Același sentiment de indiferență îl poți avea privind pe Internet la o predică înfocată, cu cântec și dans a unui pastor dintr-o biserică afro-americană, să zicem. Dar când ești acolo e cu totul altceva. Eu știu pentru că am fost și pot să spun că m-am încărcat cu atâta energie și motivație, că îmi venea să o iau la fugă să răstorn munții după ce am ieșit. Și nu era doar mesajul, cât atmosfera aceea incredibil de încărcată cu energie. Dacă aveam un buletin de vot atunci, pe toți de la pupitru îi făceam președinți.

Indiferent dacă va fi sau nu găsit Iliescu vinovat pentru Mineriadă, asta nu va îndrepta lucrurile greșite din acea perioadă pentru că responsabil e însuși poporul, iar acesta, ca de fiecare dată, va scăpa basma curată pentru tot dezastrul care a avut loc de la Revoluție până în prezent din politica, economia și cultura românească. În plus, el va fi liber să greșească în continuare…

 

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video