Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Asta e tot ceea ce i se poate reproşa lui Cezar Ivănescu referitor la pretinsa lui „colaborare” cu Securitatea: că, tânăr student, la 21 de ani, având deja bube în cap de când era elev, fiind aproape răpit din faţa Universităţii şi ţinut cinci ore în birourile Securităţii ieşene, nu a avut tăria de a refuza pe loc propunerea de colaborare. Dar nu a livrat informaţii care să facă rău cuiva şi, la numai două luni de la recrutare, a anunţat în public, în termeni fără echivoc, faptul că Securitatea vrea să-l folosească.
Cezar Ivănescu a fost o figură extraordinară a vieţii literare de după 1960: poet profund, poate cel mai mare poet religios de după război (am încercat să demonstrez acest lucru în studiul introductiv al unei antologii apărute la Editura Junimea), dar temperament exploziv, capabil de gesturi violente, impulsionat în tot ce a făcut de o mânie sacră, radical în opinii şi atitudini, nu numai după 1989, ca mai toţi colegii săi, ci şi înainte, când spunea lucrurilor pe nume fără ezitare, spre stupefacţia multora. Recenta apariţie, semnată de Ioana Diaconescu (care a mai dat studii similare despre alţi scriitori, cele mai consistente despre Marin Preda şi Mihai Ursachi), intitulată Poezia ca act de insurgenţă. Cezar Ivănescu în dosarele Securităţii (Editura Junimea, 2017) pune documentele pe masă şi le interpretează cu precauţie. Calmul este, de altfel, singura atitudine igienică atunci când avem de a face cu astfel de texte, emise de instituţia opresivă, cinică: a lua otova drept literă de lege tot ceea ce se găseşte în arhivele Securităţii înseamnă a-i da dreptate Securităţii, a răspândi toxinele acesteia. Ioana Diaconescu notează şi de această dată că „documentele nu au intrat în Arhiva CNSAS în integralitatea lor”. Ceea ce înseamnă că a existat o operaţie de selecţie, de epurare a unora, de acoperire a unor agenţi şi informatori. Avem acces, deci, la „adevărul” construit de Securitate (cea dinainte şi de după 1989). Trist este că opinia publică a fost ani la rând şi este şi azi manipulată de securişti, care ne-au pus la îndemână o serie de documente deja triate, orientate în aşa fel încât să stârnească zarvă mediatică, lapidând scriitori şi notorietăţi ale căror cedări au fost minore sau formale, dar protejând ofiţerii de reţea ori tartorii. Micile compromisuri au acoperit astfel marile ticăloşii, într-un mediu extrem de dispus să ducă mai departe şi să amplifice zvonurile privitoare la duplicitatea unor confraţi, cum este cel scriitoricesc.
Încercarea de racolare
Cezar Ivănescu intră în vizorul Securităţii în mai 1959, când, împreună cu alţi patru elevi, recită poezii „reacţionare” şi mai ales cântă Deşteaptă-te, române! la mormântul poetului bârlădean George Tutoveanu. Securitatea din oraş ia prompt decizia de a-i urmări pe împricinaţi şi „face propuneri de arestare a acestui grup de elevi”. Urmează anchete, investigaţii, intimidări, în urma cărora cazul se stinge după un an. La data de 21 decembrie 1961, se deschide un dosar personal al „agentului Damaschin Ştefan”, prin care ofiţerul propune un plan de racolare a studentului Cezar Ivănescu, considerat un „element cu calităţi personale şi posibilităţi de informare”. Tânărul student este urmărit o vreme, apoi aşteptat la ieşirea din Universitate şi dus la sediul Securităţii, unde este ţinut vreme de cinci ore, în urma cărora semnează un angajament (documentul nu există la dosar). Cazul este similar cu cel al lui Mihai Ursachi, care semnase şi el un astfel de angajament, după care îl dusese în derizoriu. Virgil Tănase mărturiseşte şi el, imediat ce ajunge în Franţa ca exilat, că fusese obligat să semneze un astfel de pact, pe care nu îl respectase. Întrebarea este: cum judecăm astfel de cazuri? E important angajamanetul în sine sau ceea ce a rezultat în urma acestuia? Toţi cei trei scriitori amintiţi au fost imediat scoşi din reţea din cauza faptului că nu şi-au luat în serios „misiunea”, că nu au oferit nici o informaţie compromiţătoare. Sunt ei vinovaţi pentru că au cedat, pentru că nu au găsit pe moment tăria de a înfrunta presiunile Securităţii (destul de dure în 1961!) sau trebuie apreciaţi pentru că au fost în stare să nu îşi îndeplinească rolul şi au găsit soluţia de a ieşi din joc? Nu cumva putem găsi oricând zeci de alţi scriitori mult mai vinovaţi, care nu au semnat nici un angajament?
„Colaborarea” oficială a lui Cezar Ivănescu cu Securitate durează un an (cea propriu-zisă se reduce la cele cinci ore, cât a durat şedinţa de lămurire): la 11 ianuarie 1963, se face deja un raport cu propunerea de excludere din reţeaua informativă. Motivul? „De la data recrutării şi până în prezent a furnizat două note informative fără importanţă operativă, dând numai unele aspecte pe care le puteam stabili şi în mod oficial”. În plus, Cezar Ivănescu procedează aşa cum avea să o facă şi Virgil Tănase: se auto-deconspiră faţă de cei pe care ar fi trebuit să îi urmărească. O face chiar în public, dând detalii despre întreaga aventură, la numai două luni după recrutare: „Agentul «Damaschin Ştefan» în luna februarie 1962, la cca. 2 luni după recrutare a deconspirat colaborarea cu organele noastre faţă de trei studenţi de la Universitatea «Al.I. Cuza» din Iaşi în timp ce se afla în tramvai afirmând că se întâlneşte cu un ofiţer de securitate şi că acesta i-a propus să se vadă în casa «Balmuş» a Universităţii. Acest lucru a fost adus la cunoştinţa organelor noastre de către femeia de serviciu pe nume Brişcanu Elena”. Este evident că acest gest curajos e metoda prin care poetul îşi arată intransigenţa. E un act categoric, riscant, dar care îl scoate din joc. Cel mai probabil, se auto-deconspirase încă de la început.
Asta e tot ceea ce i se poate reproşa lui Cezar Ivănescu referitor la pretinsa lui „colaborare” cu Securitatea: că, tânăr student, la 21 de ani, având deja bube în cap de când era elev, fiind aproape răpit din faţa Universităţii şi ţinut cinci ore în birourile Securităţii ieşene, nu a avut tăria de a refuza pe loc propunerea de colaborare. Dar nu a livrat informaţii care să facă rău cuiva şi, la numai două luni de la recrutare, a anunţat în public, în termeni fără echivoc, faptul că Securitatea vrea să-l folosească.
Cezar Ivănescu - „securist”, nu-i aşa?
Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Rusia a primit un avertisment scris de la SUA înainte de atacul terorist de la Moscova
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |