CFR - scurtă istorie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 17.09.2021

CFR - scurtă istorie

GALERIE
Catalin Onofrei
  • Catalin Onofrei
- +

Să fie un semn că Drulă e alesul?

În copilărie, perioadă aproximativ corespunzătoare deceniului al optulea al secolului trecut (anii 1970), am mers foarte mult cu trenul. În fiecare vacanţă (de iarnă, de primăvară, de vară) veneam dintr-un orăşel din Muntenia la casa bunicilor de lângă Iaşi. Cu toate că am prins inclusiv perimatele locomotive cu aburi, călătoria cu trenul se desfăşura în condiţii relativ decente. Aglomeraţia era principala problemă atunci - am văzut deseori pasageri stând pe scară, pe vagoane, ori în imposibilitate de a coborî în staţia dorită, fiindcă rămâneau blocaţi pe canapele din pricina înghesuielii. Vai de tine dacă mai cărai şi ceva bagaje voluminoase!

Apropo de gări, deşi nu erau prea îngrijite, iar băile arătau de-a dreptul îngrozitor, afluxul de călători obliga CFR-ul să menţină o oarecare ordine. Exista o poliţie feroviară suficient de vigilentă, două săli de aşteptare, ba chiar şi un birou al obiectelor pierdute prin garniturile de tren. Nici biletele de călătorie nu erau foarte scumpe.

În anii 1980 a început dezastrul. Întâi au dispărut perdelele verzi de la geamurile trenurilor, apoi tablourile cu peisaje din ţară fixate pe pereţii vagoanelor. Budele, absolut infecte, nu aveau niciodată apă la chiuveta micuţă. Vara, sufereai de cald în compartiment, iarna, dârdâiai de frig. Încă nu apăruseră marile întârzieri, dar după o călătorie Iaşi - Constanţa ori după alta Iaşi - Timişoara rămâneai cu sechele teribile.

Se degradau şi gările. În 1989, în urma unei încurcături, am înnoptat într-o staţie secundară, prilej cu care am făcut cunoştinţă cu o familie de romi ce locuia, cu acceptul ceferiştilor, chiar în sala de aşteptare. Erau răpănoşi, dar cuminţi, iar ziua strângeau mizeria pe care o lăsau în urmă călătorii. Nu se oboseau prea tare cu munca.

După 1995, ca profesor navetist, am trăit pe viu prăbuşirea CFR. Jumătate dintre pasageri (tot mai puţini cu fiecare an) nu mai cumpărau bilet, ci negociau direct cu naşul preţul călătoriei. Eu utilizam un abonament cu un număr limitat de călătorii şi citeam în ochii trişti ai controlorilor cât eram de fraier. De, predam inclusiv psihologia! Peroanele gărilor păreau sparte de bombe, iar între şine creşteau buruieni şi se adunau gunoaie pe care nu le strângea nimeni. Ceferiştii făceau greve cerând salarii mai mari.

În 2007, în gara din Braşov se aciuaseră două şatre de ţigani. Deranjante erau atât duhoarea emanată, cât şi gălăgia pe care o făceau permanent, zi şi noapte. Zeci de puradei se hârjoneau printre călători, speriind turiştii germani. Personalul CFR părea complet indiferent la această hărmălaie. Culmea, pe rutele de distanţă mijlocie circulau de câţiva ani celebrele „săgeţi albastre”, considerate de unii adevărate simboluri ale luxului. De fapt, achiziţionarea lor fusese un şmen al fostului guvern PSD.

Şi aş putea ajunge cu impresiile de călătorie până în ziua de azi, dar staţionez aici. Oricum, ce m-a uimit cel mai tare la recentul accident feroviar de la Feteşti a fost taman uimirea cu care a fost primit acesta de către marele public. Brusc, românii (majoritatea interesaţi doar de creşterea la grămadă a salariilor, şi deloc de modul 

în care salariaţii îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu, puţini - da, mulţi - ba!) par să fi descoperit haosul din CFR, condiţiile mizerabile în care se circulă, întârzierile uluitoare ale trenurilor, nesimţirea şi corupţia angajaţilor, gunoaiele care acoperă terasamentele, mirosurile pestilenţiale şi armatele de boschetari din gări...

De peste 40 de ani nu doar că nu s-a investit serios în CFR, dar - mai ales după 1990 - de aici s-a furat în draci cu girul întregii clase politice. Să ne amintim doar câţiva miniştri ai Transporturilor: Băsescu, Mitrea, Berceanu, Orban, Fenechiu, Rus, Şova, Cuc! Să le analizăm promisiunile şi cariera politică, averea şi anii de puşcărie, caracterul şi oamenii din jurul lor, legile sprijinite de ei şi ce s-a ales, în final, de Căile Ferate Române!

Azi, în fruntea ministerului Transporturilor a ajuns Cătălin Drulă (USR-PLUS). Să fie un semn că Drulă e alesul?

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Restauraţia fără rest

Pavel LUCESCU

Restauraţia fără rest

Uitându-te la ce se întâmplă zilele astea în politica românească începi să-ţi dai seama că acum un an am luat de fapt o mare ţeapă şi că premierul pe care şi l-a dorit şi l-a impus Iohannis, Florin Cîţu, nu e decât versiunea sintetică şi coafată a grindenilor, tudoşilor şi dăncilelor lui Dragnea pentru fraierii de „dreapta”.

Filmuletul zilei

opinii

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Ioan Alexandru TOFAN

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Schimbările, câte sunt, par a fi făcute de un copil râzgăiat care, supărat pe ursuleţul lui, vrea să îl transforme în maşinuţă. Sunt mutate băncile, ca să fie în cerc şi nu în rând. Se dă cu var. Sunt înlocuite tablele. Iar se dă cu var. Power-point-ul este încurajat să devină un limbaj universal, aruncându-se în inactualitate însuşi fundamentul culturii noastre europene, care este cuvântul. Power-point-ul se proiectează pe un var strălucitor. Se schimbă ordinea rubricilor în diverse tabele. Concluziv, se mai dă o dată cu var.  

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

George PLEȘU

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

Fără nici o îndoială, muzica pe care o ascultăm şi împărtăşim cu alţii este parte a individualităţii nostre, a identităţii personale, sociale şi culturale, inclusiv prin dorinţa de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferenţia de majoritate. Departe de a fi doar distracţie sau o experienţă pur estetică, muzica este un limbaj în sine, care se dezvoltă continuu, odată cu omenirea.

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Grigore ILISEI

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Viaţa Ecaterinei Ilisei, născută Şerbu, şi purtând din 1960 până la căsătoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiaseră spre a o scăpa de anatema „originii nesănătoase”, stigmat al regimului comunist, a fost hărăzită de Dumnezeu să-şi rânduiască viaţa sub semnul frumuseţii. Fusese plămădită să fie chip al splendorii umane. 

pulspulspuls

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Una scurtă pe azi despre subiectul ultimelor zile din politichia locală: cel despre demisia anunţată dar nescrisă a conţilierului userist Iulică Răzgândică.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.