Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

CFR - scurtă istorie

GALERIE
Catalin Onofrei
  • Catalin Onofrei
- +

Să fie un semn că Drulă e alesul?

În copilărie, perioadă aproximativ corespunzătoare deceniului al optulea al secolului trecut (anii 1970), am mers foarte mult cu trenul. În fiecare vacanţă (de iarnă, de primăvară, de vară) veneam dintr-un orăşel din Muntenia la casa bunicilor de lângă Iaşi. Cu toate că am prins inclusiv perimatele locomotive cu aburi, călătoria cu trenul se desfăşura în condiţii relativ decente. Aglomeraţia era principala problemă atunci - am văzut deseori pasageri stând pe scară, pe vagoane, ori în imposibilitate de a coborî în staţia dorită, fiindcă rămâneau blocaţi pe canapele din pricina înghesuielii. Vai de tine dacă mai cărai şi ceva bagaje voluminoase!

Apropo de gări, deşi nu erau prea îngrijite, iar băile arătau de-a dreptul îngrozitor, afluxul de călători obliga CFR-ul să menţină o oarecare ordine. Exista o poliţie feroviară suficient de vigilentă, două săli de aşteptare, ba chiar şi un birou al obiectelor pierdute prin garniturile de tren. Nici biletele de călătorie nu erau foarte scumpe.

În anii 1980 a început dezastrul. Întâi au dispărut perdelele verzi de la geamurile trenurilor, apoi tablourile cu peisaje din ţară fixate pe pereţii vagoanelor. Budele, absolut infecte, nu aveau niciodată apă la chiuveta micuţă. Vara, sufereai de cald în compartiment, iarna, dârdâiai de frig. Încă nu apăruseră marile întârzieri, dar după o călătorie Iaşi - Constanţa ori după alta Iaşi - Timişoara rămâneai cu sechele teribile.

Se degradau şi gările. În 1989, în urma unei încurcături, am înnoptat într-o staţie secundară, prilej cu care am făcut cunoştinţă cu o familie de romi ce locuia, cu acceptul ceferiştilor, chiar în sala de aşteptare. Erau răpănoşi, dar cuminţi, iar ziua strângeau mizeria pe care o lăsau în urmă călătorii. Nu se oboseau prea tare cu munca.

După 1995, ca profesor navetist, am trăit pe viu prăbuşirea CFR. Jumătate dintre pasageri (tot mai puţini cu fiecare an) nu mai cumpărau bilet, ci negociau direct cu naşul preţul călătoriei. Eu utilizam un abonament cu un număr limitat de călătorii şi citeam în ochii trişti ai controlorilor cât eram de fraier. De, predam inclusiv psihologia! Peroanele gărilor păreau sparte de bombe, iar între şine creşteau buruieni şi se adunau gunoaie pe care nu le strângea nimeni. Ceferiştii făceau greve cerând salarii mai mari.

În 2007, în gara din Braşov se aciuaseră două şatre de ţigani. Deranjante erau atât duhoarea emanată, cât şi gălăgia pe care o făceau permanent, zi şi noapte. Zeci de puradei se hârjoneau printre călători, speriind turiştii germani. Personalul CFR părea complet indiferent la această hărmălaie. Culmea, pe rutele de distanţă mijlocie circulau de câţiva ani celebrele „săgeţi albastre”, considerate de unii adevărate simboluri ale luxului. De fapt, achiziţionarea lor fusese un şmen al fostului guvern PSD.

Şi aş putea ajunge cu impresiile de călătorie până în ziua de azi, dar staţionez aici. Oricum, ce m-a uimit cel mai tare la recentul accident feroviar de la Feteşti a fost taman uimirea cu care a fost primit acesta de către marele public. Brusc, românii (majoritatea interesaţi doar de creşterea la grămadă a salariilor, şi deloc de modul 

în care salariaţii îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu, puţini - da, mulţi - ba!) par să fi descoperit haosul din CFR, condiţiile mizerabile în care se circulă, întârzierile uluitoare ale trenurilor, nesimţirea şi corupţia angajaţilor, gunoaiele care acoperă terasamentele, mirosurile pestilenţiale şi armatele de boschetari din gări...

De peste 40 de ani nu doar că nu s-a investit serios în CFR, dar - mai ales după 1990 - de aici s-a furat în draci cu girul întregii clase politice. Să ne amintim doar câţiva miniştri ai Transporturilor: Băsescu, Mitrea, Berceanu, Orban, Fenechiu, Rus, Şova, Cuc! Să le analizăm promisiunile şi cariera politică, averea şi anii de puşcărie, caracterul şi oamenii din jurul lor, legile sprijinite de ei şi ce s-a ales, în final, de Căile Ferate Române!

Azi, în fruntea ministerului Transporturilor a ajuns Cătălin Drulă (USR-PLUS). Să fie un semn că Drulă e alesul?

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri