Cimpanzeii formează legături care le asigură succesul parental și starea de bine

Oamenii de știință au analizat, pe parcursul a patru ani, comportamentul cimpanzeilor sălbatici din Parcul Național Tai, Coasta de Fildeș, și au constatat că, asemenea copiilor umani, cimpanzeii tineri dezvoltă diferite tipuri de atașament în raport cu mamele lor.

Unii se simt în siguranță, explorează mediul înconjurător cu încredere și apelează la mamă în momente de suferință, deoarece știu că aceasta este acolo pentru a-i sprijini, în timp ce alții tind să fie mai independenți și nu caută atât de mult confortul matern – aceștia din urmă au un atașament ‘nesigur-evitant’.

Însă, spre deosebire de oameni, cimpanzeii sălbatici nu prezintă semne de atașament ‘dezorganizat’, care este resimțit de 23,5% dintre copii și de 61% dintre cimpanzeii orfani crescuți în captivitate.

La om, atașamentul dezorganizat apare atunci când un copil se teme de persoana care îi poartă de grijă și, ca urmare, poate manifesta comportamente confuze – deși dorește afecțiune, se teme de persoana care are grijă de el. Acest tip de atașament poate duce la dificultăți de reglare emoțională și de integrare socială și, pe termen lung, la probleme de sănătate mintală.

Atașamentul dezorganizat este considerat maladaptativ deoarece astfel copilul nu știe cum să răspundă în momente de suferință, ceea ce îi poate afecta capacitatea de a face față situației în mod eficient și îi poate afecta supraviețuirea în general.

Cimpanzeii din captivitate, în special orfanii crescuți de oameni, dezvoltă adesea acest tip de atașament, probabil din cauza lipsei unui îngrijitor permanent. Însă, în sălbăticie, unde cimpanzeii cresc în grupuri familiale stabile și se confruntă cu presiuni naturale de supraviețuire, cercetătorii nu au descoperit nicio dovadă de atașament dezorganizat. ‘În natură, nu am găsit nicio dovadă a tiparului de atașament dezorganizat, ceea ce susține ipoteza că acest tip de atașament ar putea să nu fie o strategie de adaptare pentru supraviețuirea în fața constrângerilor de mediu’, a declarat Eléonore Rolland, autoare principală a studiului.

Teoria atașamentului este un concept-cheie în psihologie, care explică modul în care relațiile timpurii influențează dezvoltarea emoțională și socială.

Atașamentul sigur, sau securizant, este asociat cu încrederea și reziliența, în timp ce atașamentul nesigur și dezorganizat poate fi asociat cu anxietatea, stresul sau dificultățile relaționale.

Faptul că cimpanzeii sălbatici nu au prezentat un atașament dezorganizat ridică noi semne de întrebare cu privire la parentingul omului modern. Aceste rezultate ‘ne dau de gândit – s-au îndepărtat unele instituții umane moderne sau practici de îngrijire de ceea ce este mai bun pentru dezvoltarea copilului?’, a notat Rolland.

Autorii cercetării susțin că, prin identificarea modelelor de atașament la cimpanzeii sălbatici, ‘oferim informații importante despre rădăcinile comportamentului social uman’, a declarat coautorul Roman Wittig.

‘Descoperirile noastre sugerează că strategiile de atașament obișnuite la primate pot reflecta o moștenire evolutivă comună. Prevalența ridicată a atașamentului dezorganizat la oameni și la cimpanzeii orfani din captivitate, spre deosebire de cimpanzeii sălbatici, susține, de asemenea, ideea că mediul de creștere joacă un rol important în modelarea tipurilor de atașament’, a precizat la rândul său Catherine Crockford, coautoare a studiului.

Autorii cercetării consideră că aceste constatări oferă o mai bună înțelegere atât a cimpanzeilor, cât și a oamenilor, și încurajează continuarea studiilor asupra modului în care experiențele de viață timpurii modelează dezvoltarea socială și emoțională în cadrul speciilor.

Publicitate și alte recomandări video