Cine a fost Tudor Berbinschi, tânărul care a murit în accidentul de la Uricani
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 18.04.2021

Cine a fost Tudor Berbinschi, tânărul care a murit în accidentul de la Uricani

GALERIE
Tudor  Berbinschi,
  • Tudor  Berbinschi,
- +

Un portret al lui Tudor  Berbinschi, tânărul care și-a pierdut viața în accidentul de la Uricani, poate fi găsit în revista Alecart, sub semnătura lui  Emil Munteanu, text pe care vi-l prezentăm mai jos:

Am avut tot timpul impresia că revistele din mediul preuniversitar sunt doar un pretext pentru a cosmetiza o imagine. Născute fie din constrângerea lui trebuie, fie din orgoliu, în paginile lor se întâmplă același fenomen ca în publicitate: se livrează un produs. Într-o manieră mai mult sau mai puțin convingătoare, într-un stil mai mult sau mai puțin atractiv, în termeni deșănțat laudativi sau dulci poetici până la strepezirea dinților. Produsul este elevul și extraordinarul lui talent într-un anumit domeniu. Elevul performant, sensibil, implicat, elevul-cititor, elevul la superlativ. Elev care întotdeauna este produsul unuia sau al mai multor profesori, al școlii „care l-a format”, al sistemului pe care îl reprezintă și care astfel este validat. Elevi scriind despre alți elevi, elevi vorbind despre profesorii lor, elevi consemnând despre experiențele din școală sau despre altele, dar generate de acestea. Nu am întâlnit (și dacă lucrurile stau altfel îmi asum ignoranța) niciun profesor care să găsească nu timp, ci disponibilitate să vorbească despre elevul neolimpic, despre elevul „comun”, devenit însă atipic nu prin performanța cuantificabilă în note, în premii la olimpiadă sau în impactul mediatic al prestației sale. Elevul care face bine și solid ceea ce face, elevul care a devenit partener de dialog, ale cărui preocupări din afara școlii se răsfrâng vizibil și în interiorul acesteia, elevul care își asumă condiția de discipol, dar se desparte parțial de relația de subordonare pe care o implică, elevul care nu este în primul rând imaginea unui profesor.

„În Tudor  Berbinschi văd toți elevii pe care i-am întâlnit și care și-au căutat un drum doar al lor în sistem, fără a încerca să demonstreze ostentativ că sunt cei mai buni. Chiar dacă sunt foarte buni. Și, în același timp, pentru că refuzând ideea de performanță în sensul comun al termenului, au făcut performanță.”

Cu un astfel de elev vă dau întâlnire astăzi. De fapt, ca cititori ai revistei și ai blogului Alecart, ca participanți la „Întâlnirile Alecart” l-ați întâlnit. Poate nu ați știut cine este. Sau cum este. Sau cum de este așa. Sau de ce am așteptat pentru a scrie despre el. Răspunsul este simplu și contradictoriu în același timp. Pentru că în Tudor văd toți elevii pe care i-am întâlnit și care și-au căutat un drum doar al lor în sistem, fără a încerca să demonstreze ostentativ că sunt cei mai buni. Chiar dacă sunt foarte buni. Și, în același timp, pentru că refuzând ideea de performanță în sensul comun al termenului, au făcut performanță. Știe informatică, matematică, fizică sau chimie. Știe engleză și se descurcă la germană. Se odihnește în literatură, neratând niciun autor canonic (din spirit de frondă, dar și din comoditate, căci a învățat că e mult mai ușor să-ți dai întâlnire direct cu un autor sau cu un personaj, decât să cauți bezmetic informații despre ei). E un cinefil pasionat, un ochi critic îndreptat nu doar în afară, ci mai ales înăuntru (poate prea mult înăuntru), un căutător de idee, o prezență discretă, dar, în același timp, un idealist. Niciodată mulțumit. Nici de sine, nici de ceilalți.


„Tudor nu vrea să fie altceva decât ceea ce este. O prezență foarte vizibilă în spațiul de confort pe care și l-a creat și care, în termeni concreți înseamnă bun-simț, inteligență vie, repulsie față de mimetism și convenționalism, o formă personală de a-și exprima sensibilitatea și cultura.”

L-a citit pe Bolaño (și a recenzat Detectivii sălbatici și 2666), a citit și a scris despre Solenoidul lui Mircea Cărtărescu chiar în perioada tezelor, l-a disecat și digerat până la ultimul rând pe Gheorghi Gospodinov în Un roman natural, s-a întâlnit cu Nabokov și cu Lolita. Îi place și Pleșu și Liiceanu (n-am apucat să-l întreb care mai mult, dar o voi face la următoarea întâlnire). Și a văzut Decalogul în regia lui Krzysztof Kieślowski și filmele lui Kim Ki-duk  și Când se lasă seara peste București sau Metabolism al lui Corneliu Porumboiu și expoziții de grafică și de pictură. Și ascultă muzică bună. Și nu ratează nicio petrecere. Și nu e nimic imposibil pentru el atunci când e în fața calculatorului. Și alege cele mai frumoase soluții la cele mai dificile probleme. Și are capacitatea de a te lăsa perplex. Și Alecartul e al lui în aceeași măsură în care e și al nostru. Pentru că din momentul în care a devenit redactor „Alecart” și apoi redactor-șef nu a fost nicio activitate care să nu poarte amprenta lui. Vizibilă, deși el nu e mereu vizibil. Nu e, pentru că nu l-a interesat să pozeze, să iasă în față. Pentru că munca de echipă (chiar și atunci când era doar munca lui) e mult mai importantă decât orice umbră de orgoliu personal. Pentru că atunci când a vorbit la FILIT a tremurat atât de tare (nu fiindcă nu își găsea cuvintele sau fiindcă prezența autorului l-ar fi inhibat), încât am înțeles că Tudor nu vrea să fie altceva decât ceea ce este. O prezență foarte vizibilă în spațiul de confort pe care și l-a creat și care, în termeni concreți înseamnă bun-simț, inteligență vie, repulsie față de mimetism și convenționalism, o formă personală de a-și exprima sensibilitatea și cultura.

„Tudor Berbinschi este până una alta redactorul-șef de la care nu am vrea să ne luăm niciodată rămas bun, dar știm că o vom face pentru a ne reîntâlni cu același Tudor care își continuă drumul gândind drept și scriind bine. Pentru că e gândul și cuvântul lui. Doar ale lui.”         

Aș paria că prea puțini dintre maturii printre care va păși în curând au lecturile, educația și discernământul lui, tăioasa voluptate a ideii de la care e dificil să-l faci să abdice, acuratețea intuiției și încăpățânarea. Toate, arme prea puțin folositoare în viața de zi cu zi, dar achiziții pe care nu i le poate lua nimeni și care au venit din lipsa lui de aderență față de ceea ce i-a oferit sistemul, din respingerea formelor goale sau prea populare de succes școlar, din opțiunea pentru a se forma în interiorul unui proiect. Proiectul interior se numește un adolescent avid de a ști, nu de a demonstra, de a se forma, nu de a mima. Proiectul exterior pe care s-a mulat cel interior am avut norocul de a fi Alecart. Iar întâlnirea dintre Alecart și Tudor Berbinschi a însemnat ceva ce depășește posibilitatea multora de a înțelege, și anume că există și elevi cu o personalitate puternică, elevi în care modelezi în piatră și nu în lut, cu care te confrunți, nu te întâlnești. Elevi care nu sunt produsul unui profesor, al unei școli, al unui sistem, ci al minții lor permanent vii, sclipitoare, al voinței de a fi întregi, compleți, în devenire și nu captivii unui premiu care trebuie mereu confirmat. Îmi pare rău să-i dezamăgesc pe cei care nu au înțeles (nu au putut sau nu au vrut) că Alecart nu e produsul unor profesori, ci al acestor elevi despre care niciun profesor nu a știut să scrie până acum. Nu la capătul lor se află Tudor. Ca el sunt mulți care așteaptă să fie descoperiți, dar Tudor Berbinschi este până una alta redactorul-șef de la care nu am vrea să ne luăm niciodată rămas bun, dar știm că o vom face pentru a ne reîntâlni cu același Tudor care își continuă drumul gândind drept și scriind bine. Pentru că e gândul și cuvântul lui. Doar ale lui.

*Articolul a apărut în numărul 18 al revistei „Alecart”, când Tudor preda stafeta unei noi generații de alecartieni.. Din păcate, astăzi Tudor nu mai e printre noi. Ne vor lipsi inițiativa, sfaturile și exigența lui care ne-au făcut să nu ne mulțumim cu puțin.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De la Koudela la Schär, via Şovre

Nicolae GRECU

De la Koudela la Schär, via Şovre

Corectitudinea politică în sport începe să însemne respectarea ad litteram a unor reguli, indiferent cât de stupide ar fi.

Filmuletul zilei

opinii

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

Eugen MUNTEANU

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

În acest episod, autorul serialului se referă critic la încercările unui cunoscut etnolog contemporan de a impune ideea existenţei unui „mit fondator” românesc, bazat pe figura împăratului roman Traian, cuceritor al Daciei.

Iar şi iar despre pocăinţă

pr. Constantin STURZU

Iar şi iar despre pocăinţă

Pocăinţă nu se poate face decât în timp. Când se termină timpul, omul nepocăit "se încremeneşte în moleşeala sufletului şi în nesimţire". Există şi atunci un soi de pocăinţă, dar "pocăinţa lui de acolo este un regret pentru viaţa lui greşit trăită, dar unit cu neputinţa de a se mişca din ea" (Părintele Dumitru Stăniloae). 

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Ideile vehiculate în rubrica de azi, aparţinând marelui filozof francez Rémi Brague (1947-), deşi par străine de tărâmul economiei, au un rol important în înţelegerea modului cum s-au născut şi consolidat valorile şi instituţiile occidentale care caracterizează azi o naţiune civilizată, inclusiv sub raport economic.

pulspulspuls

Un deştept Grămadă

Un deştept Grămadă

Până mai ieri, indiferent de guvern, PSD sau PNL, fostul dipotat local PMP Grămadă avea numai cuvinte de laudă despre orice ministru al Sănătăţii.

Caricatura zilei

Mita-n mască

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.